414 matches
-
mic, pe Unu? - Așa vor ai lui. - Dar el? - Unu?! Ce pricepe el?! Aban Își drese glasul. - Nici tu nu te-ai uitat În mintea lui, ca să vezi. - E doar un țânc, Aban. Îl apucă râsul. - Iar tu ești un țânc mai mare... De ce să mai mergi? Ai văzut că deja aflasem vestea pe care ai venit să ne-o dai. Ai văzut că, deși Aban nu-i os de Vindecător, casa lui te-a primit cu brațele deschise și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zise și deodată se trase În spate. Tu ești și nimeni altcineva. Dai voie la Enkim ăsta să batjocorească vorba de la Tatăl? Șarpe! Șarpe târâtor și șobolan ce era. Of, of, cum mă mai mințise, of, of. Ca pe un țânc, of. La asemenea viclenie nu se cădea să răspunzi decât cu muma tuturor vicleșugurilor și ale minciunilor toate. - Știi ceva? - i-am zis lui Logon. Încă n-am să-l omor. O să mă folosesc de ticălosul ăsta blestemat ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l jucăm din ziua În care ai pronit la drum, din satul tău. - Aha, și de când știți voi că are să vină Gerul? - Tatăl lui N’jamo le-a zis prima oară oamenilor despre Ger pe când N’jamo era doar un țânc, răspunse el, fără să clipească. Cred că am holbat ochii atunci și am dat să-l Întreb cum de jucau ei călătoria mea de atâta vreme, dar N’jamo schimbă repede vorba: - Ce să fac, măi Krog? Pe urmele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânătorii cei vânjoși cum Îi luau În râs pe mărunțeii cu care venisem din pădure, dar oamenii lui N’jamo erau dârji și nu rămâneau În urmă, oricât de iute am fi mers. Dacă lungeam pasul, Începeau să țopăie precum țâncii, oameni și femei deopotrivă, făcându-ne pe toți să râdem dar, după o vreme, când ne ajungea oboseala, era rândul lor să ne ia În râs, căci puteau să meargă zile În șir, țopăind În felul acela al lor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce fel de copil avea? Ce nume Îi dăduse? Of, of... Oare cum de fusesem Într-atât de prost Încât să plec de lângă ea? De ce ascultasem de unul ca Moru, care mă păcălise mai rău decât pe cel mai prost țânc de acasă? Nu era mai bine să fi făcut ca orice om din neamul meu? Ia... să mă fi dus eu la Siloa, așa, cum se duce omul, trufaș, cu pieptul În față, răsuflând gros și râgâind sătul, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe gheață. - Voi trebuie să fiți neamul lui Krog, spuse cel mai Înalt dintre ei. 33. - V-am auzit În noaptea aceea, și am bănuit că voi sunteți. Ehei, am aflat de plecarea În călătorie a stăpânului vorbei de când eram țânc, iar de așteptat, neamul meu te așteaptă Încă de când ne-a scos Tatăl din Ceața Adâncă. - Ai auzit tu, tocmai din copilărie, de călătoria lui Krog?! - Oh, da, eram tare mic când a venit la noi În sat un Vindecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
neamul lui. - Spune-mi dacă vrei să dai piept cu ei, aici, mă Întrebă el din nou. - Să văd dacă am vreun folos să-i Înfrunt aici, i-am răspuns și l-am văzut cum deodată se Înmoaie, precum un țânc. Vorbele astea, fir-ar să fie, te pun să te gândești mai mult decât trebuie. Înainte de vorbe, când era să pornim o luptă de sânge, o porneam și gata. Acum Însă, vedeam cum lupta de sânge nu era decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gâcesc de bărbat. Ia lasă nu te mai preface că te știu io cum ești. Și geometria se reașează ușor-ușurel peste parcul Plumbuita care se înfățișează din nou cu aleile sale rectilinii, un parc atât de trebuincios și cuminte. Un țânc smotocit într-un cărucior violet cu flori verzi e împins cu mândrie de mămica lui, soție de agent comercial la Ana Electronics și posesoare a unei mașini de spălat în opt timpi, model italian, capacitate 12 litri, ultimul răcnet. Țâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
țânc smotocit într-un cărucior violet cu flori verzi e împins cu mândrie de mămica lui, soție de agent comercial la Ana Electronics și posesoare a unei mașini de spălat în opt timpi, model italian, capacitate 12 litri, ultimul răcnet. Țâncul de nici doi ani poate silabisi deja câteva mantre cum ar fi Bo-na sau O-mo și poartă hăinuță de la Stefanel și căciuliță împletită de mamaia. Ridică o mânuță către ceasul de mult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: ─ Ta-ta-ma-ta-ko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în soare. Micuțul din cărucior s-a oprit din molfăit și le urmărește cum sticlesc din rostogol în rostogol, caligrafiind pe aer cu litere străvezii, ronde, un singur cuvânt: Nobunu Limpede, în văzduhul limpede: Nobunu În limba sticleților și a țâncilor acest cuvânt înseamnă ferește, păzea, fii cu ochii în patru! Te afli într-o lume plină de primejdii, rămâi treaz. Ești înnădit într-un farmec puternic. Ai grijă! Ai grijă! Maică-ta e o mare farmazoană, iar chipul ăsta urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
v-am spus-o eu asta, musai așa e! Vedeți și dumneavoastră, domnule Cric. Vedeți ce oameni locuiesc în blocul acesta, vedeți cu ce oameni încercăm noi să ne integrăm în structurile euro-atlantice! Unul cunoaște omul după lemne, alta aude țâncii când plâng de pe celălalt tărâm, vă spun eu, am cunoștințe în domeniu, nici vorbă să le poată fi încredințat unora ca dânșii. Acest nou-născut va fi plasat în grija Centrului de Orfani pentru Americani și precis îl ia o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vinovat, trebuie să fiu vinovat, altfel lucrurile n-ar fi ajuns aici. Rup un șervețel din rola de hârtie agățată de perete. Filtrul de cafea așteaptă să-i dau drumul. Îl pornesc. Apoi fac cale întoarsă. Când Mircea era un țânc, îl credeam un copil foarte inteligent. Vorbea de la un an și trei luni, era curios, punea întrebări, învățase să scrie și îi plăcea să citească încă înainte să meargă la școală. Îmi creștea inima uitându-mă la el și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
linia 16, cu un convoi de mașini în urma mea, încetiniți toți de o serie de mame care urcau și coborau cu greutate scările autobuzului cu cărucioare de copii duble și încercau în același timp să țină sub control câte doi țânci care țipau. Pe lângă faptul că mi-a trezit o profundă recunoștință că sunt liberă și fără copii, întârzierea mi-a dat timp să privesc în jur. Mi-a plăcut din totdeauna Kilburn, cu trotuarele acoperite de gunoaie, cu amestecul etnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de libertate. Nu era deloc lesne să te trezești, dintr-odată, slobod. Fără nevastă și prunci pe cap; fără bărbat, În cazul femeilor. Acestea ar fi fost În dezavantaj; unele, din simț matern; altele, de frică, și-ar fi agățat țîncii de poale. Acrite, cu trupurile, deseori, lăbărțate de nașteri, simțeau pericolul: nu era prea lesne de găsit alt bărbat. Poate, obosite, nici nu ar mai fi vrut unul. Nu era bine să fii liberă, considerau unele femei. Dar tot mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cultiva zarzavat. Dar 41 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Apoi, rând pe rând, și-au demonstrat puterile și restul tinerilor maeștri. Nu mi-au creat chiar impresia posteriorului tău ciuruit de coșuri, Fiorosule. Însă au părut exact ca niște țânci cărora educatoarea le-a împărțit o poezie foarte lungă. Strofele recitate de dânșii semănau între ele până la greață. Nici o dezvăluire mediumnică. Nici o sclipire de individualitate. Din toată șandramaua aceea amorfă s-au distins totuși două exemplare mai fistichii. Primul dintre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din copaci, de la Universitate. Nu băgăm și cîte-un metraj de cîrnați?! Să te curețe pe gâtlej și să ții minte cum ți-am curățat noi, îngerii din Ferentari, mahmureala, căpătată noaptea trecută?!... - De văzut, nu-i pot vedea decât țâncii pe îngeri, că doar ei îi privesc cu inimile despăduchiate... Dar ai putea să-i simți și tu, hoarcă Chiose. Dar numai de-ți îndeși, pe grisine, ghetele ortopedice ale tușei Raclița și treci așa, cu palma ridicată, cât mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
despre femei mințile?! Păi, ce să-nțelegi tu la niște muieri?! Astea sânt născute direct bete. Și, în plus, sânt în lipsă și cu niște piese. Că mereu ia natura de la ele și bagă de la ele, în burtă, la cîte-un țânc. N-ai văzut ce sunet de bidon gol scot, când te întorci de dimineață acasă și le găsești, tot pe ele, bocite și îmbufnate. Fără vreun chef să-ți încălzească cea mai mică bucățică de ciorbă. De trebuie să-ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot încremenită rămăsese, tot cu nerespiratul se ocupa, dar, pe nesimțite, ceac-pac, se apropiase, prin băltoaca foșnitoare, la numai jumătate de metru de puști. - A doua zi, Fuzzy, poreclit de la un timp Mercenarul, mi-a convocat toți băieții. Erau niște țânci înfumurați și au ținut neapărat ca mai întîi să le destăinui cât porți tu la picioare. La tălpi sau în înălțime? I-am făcut un semn și păcătosul de Fuzzy a apărut, după zece minute, c-o pereche de sandale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
melancolice, ce se declară substanțial și susținut nehrănite, sânt notate de către destin într-un carnețel și se trezesc imediat țipluite în tuberculoză. În sectorul de Galben se gătește, cu multă aplicație, scoarță de copac. În Albastru, părinții triburilor numeroase de țânci nu se scapă unul pe altul din ochi, de frică să nu-și fiarbă și să-și halească de unii singuri mezinii. Dacă scapi însă dintre periferii către centru, mai ceva ca-n broșurile marxiste, poți întîlni totuși și câteva
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se strecoare dincolo de zăbrelele unei școli de corecție. Ca să nu mai vorbim că o porție de zel din partea vreunui procuror cu dor de afirmare, te-ar fi încastrat, cinci până la opt ani, între zidurile unei temnițe adevărate. Nu hotel pentru țânci... - Și atunci, minunata Patricia a pus, la rândul ei, mâna pe telefon și a discutat cu fiul doctorului Burghelea, medic și dânsul, al cărui tată îi făcuse surorii mele o curte asiduă în tinerețe. Tânărul Burghelea s-a comportat ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nimic. Câte unul îl îndemna să-i guste țuica: -Ia, zgaibă! Băiatul punea țoiul la gură și-l dădea peste cap. - Bravo, seamănă lui tat-său! râdeau ăilalți. Se supăra vreunul mai deștept: - De ce vă bateți joc, mă, de sufletul țâncului ăsta? De ce-l otrăviți? - Cine-l otrăvește?! îl învățăm! se făleau ăilalți. - Să știe de mic! Copiii erau însă deprinși cu toate relele. Ascundeau țigări prin buzunare și fumau pe maidan, câte doi-trei, pută se îngălbeneau la obraz. Aveau frați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Au trecut degeaba groapa, la ceferiști. Ocoliră depoul pe niște ulițe strâmte și oarbe. Trenurile se auzeau aproape. Printr-un gard de fier, plin de polei, văzură locomotivele negre, învăluite în aburi fierbinți. - Ia te uită ce de trenuri! spuse țâncul vecinului. Li se făcuse frig, mai mușcară din covrigii strânși în fețele de pernă și o luară la fugă, sunând nucile puține. Plecară pe la alde cuscri. Trecură șina Constanței înapoi. La casa rudei ardeau lămpile, iar înăuntru se auzeau glasuri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în stive amestecate, de cartofi și de morcovi, pe care nimeni nu le mai răscolea, să le aerisească. Simți ceva mișcându-i-se printre glezne, surceaua îmblănită mieună și țâșni spre pragul primei uși deschise de la parter, întregind tabloul. Doi țânci în haine desperecheate și lălâi, rași în cap și trecându-și, în răstimpuri, mânecile pe sub nările înfundate de o umezeală verzuie, îl priveau fără expresie. În spatele lor, femeia își strângea capotul la piept, cu o inutilă pudoare, căci decolteul nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a recrea lumea. Pe acest drum anevoios, Maca avu revelația faptului că nu-i venea în minte nicio înjurătură despre scara blocului. În rest, toate erau la locul lor. Pisica neagră trecu prin fața lui, apoi se instală în pragul ușii. Țâncii, cu mânecile prea lungi, numai bune de șters nasul, îl priveau fără nicio expresie. Din spatele lor, femeia cu capotul peticit îl urmări cu privirea, strângându-și reverele. Bărbatul, îmbrăcat cu aceeași pijama în dungi, stătea rezemat de perete și contempla
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe terminate. Maca se opri pentru o clipă în dreptul lui, bun prilej pentru acela să-l întrebe răstit : — N-ai o țigară ? De răspunsul la acea întrebare atârna parcă destinul întregii omeniri. Maca scoase pachetul. Bărbatul dădu scurt din cap, țâncii făcură un pas înainte și întinseră mâinile. Ceea ce îl obligă pe Maca să pună câte o țigară în palma fiecăruia. Țâncii se retraseră, ca păpușile ce reintră în ceasornicul cel mare, după ce fac ocolul la ora exactă. El le așteptă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]