424 matches
-
vinovat, trebuie să fiu vinovat, altfel lucrurile n-ar fi ajuns aici. Rup un șervețel din rola de hârtie agățată de perete. Filtrul de cafea așteaptă să-i dau drumul. Îl pornesc. Apoi fac cale întoarsă. Când Mircea era un țânc, îl credeam un copil foarte inteligent. Vorbea de la un an și trei luni, era curios, punea întrebări, învățase să scrie și îi plăcea să citească încă înainte să meargă la școală. Îmi creștea inima uitându-mă la el și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ieri, la deschidere, mi-a zis că arăt minunat. Apoi s-a Întors și le-a mai zis altor cinci fete același lucru. Nu spune niciodată deschis ce are de spus. Mă tot duce cu vorba, parc-ar fi un țânc răsfățat, are impresia că toată lumea Îi datorează ceva, iar el nu trebuie să facă nimic, toți sunt inexistenți În fața lui. Habar n-are ce-i aia o relație! Habar n-are că o relație presupune doi parteneri, că nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
scrisoarea primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu pumnul, ronțăie o pastilă de mentosan, suge un drops și se gândește la lucrurile înșirate așa curios pe hârtie, cum n-a mai pomenit prin cărticelele lui“, și mă rușinez ca un țânc care-l descoperă pe Moș Crăciun în hornul casei. Nu știu ce-ați face voi să fiți cocoloșiți într-o carte cu o stare atât de hieratică cum e bucuria, bașca lâncezeala asta aproape paradisiacă în regatul atâtor minunății (care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
năvălit mascați și zbierând din spate și i-am luat la goană pe cei care jucau acolo tenis cu piciorul sau băteau de perete o minge vărgată. Fetițele, țipând insuportabil, se năpustiseră în scara blocului. Luaserăm un singur prizonier, un țânc cât Lurnpă, pe care Dan Nebunul și Paul tocmai voiau să-l facă să înghită o râmă, când au ieșit din bloc trei părinți în maieuri și, la vederea teribilă a masculilor cu păr pe brațe și piept, am lăsat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sala de consiliu a Primăriei Timișoara a răsunat deviza primului eveniment astfel închegat din România și nu numai: „Luptăm împotriva discriminării!“. Că suntem o națiune de rasiști, vezi presa cum reflectă faptele țiganilor, că românul îl căpăcește pe rom de țânc din cauza propriei proaste creșteri au fost și au rămas discuțiile de masă rotundă și workshop care se croiesc în jurul unui astfel de eveniment cu mesaj la vedere. International Romani Art Festival (IRAF) a adunat însă imagine și public în primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
de țața Maria să ne dea voie în particular și mai mult decât atât, să ne cadorisească cu o minge mai uzată. După ce ne ocăra bine că n-avem casă, masă, familie și școală, i se făcea milă de niște țânci ca noi, ea neavând copii, și ne satisfăcea toate dorințele. La Neant-Oică nu încercam niciodată, n-am fi avut nici-o șansă de înduplecare, și ne trimitea din start pe câmp, n-am să uit porunca asta niciodată: „Bă băăți, tule-o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care, într-o noapte geroasă, cînd el și bunul său prieten Cătălin Andrei Păduraru fuseseră trimiși acasă după acte și, ca de atîtea alte ori, au petrecut toată după-amiaza de sîmbătă pe străzile din Țicău plimbînd cu săniuța cei doi țînci ai femeii, iar noaptea, în linștea din casa obositor de albă, cu pămînt pe jos, a simțit o palmă acoperindu-i gura în timp ce buzele femeii i-au atins urechea, șoptindu-i să nu se sperie, apoi... totul a fost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
înțeles ce înseamnă asta de mult, cînd era student. Se plimba cu Ella prin Cișmigiu. Femeia găsise pachete de smochine la un chioșc și era fericită. Spunea că-i plac foarte mult fetiței. Mihai și-o închipuia pe Doris un țînc de cîțiva anișori, întîmpinîndu-și mama cu mîinile întinse și ochii mari, ațintiți spre geanta din care femeia urma să scoată pachetele. Coboară din pat încet, aprinde iar lumînările din pahar, că nu s-a dat încă drumul la lumină(14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și putu În sfîrșit să se liniștească. Juan Lucas, glumind, Îl Întrebă dacă avea vreo plîngere cu privire la purtarea fratelui său Bobby. Julius Îi spuse că nici una și jucătorul de golf se bucură și-l felicită fiindcă numai pîrÎcioșii, netoții și țîncii se plîngeau de frații sau de prietenii lor. „Numai neisprăviții pîrăsc“, adăugă, Încîntat de expresiile atît de spaniole pe care le recuperase, incluzîndu-le din nou În vocabularul lui. Carlos apăru În clipa aceea cărînd cîteva geamantane pe care le adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că un om ca tine e în stare să înjunghie pentru bani. Doar în ziua de astăzi i-a apucat pe toți o asemenea lăcomie, încât n-au în cap decât banii, de parcă s-au tâmpit de tot. Până și țâncii se-apucă de cămătărie! Sau câte unul înfășoară biciul în mătase, îl înțepenește și pe la spate, ca unui berbec, îi taie beregata celui mai bun prieten, cum am citit nu de mult. Da, mare nerușinat mai ești! Și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se jenă și citi. Biletul pentru Kolea conținea: „Dragă Kolea, fii bun și transmite-i Aglaiei Ivanovna scrisoarea sigilată pe care o anexez. Îți doresc sănătate. Al dumitale iubitor prinț L. Mâșkin.“ — Totuși e caraghios să aibă încredere într-un țânc, spuse jignitor Aglaia, înapoindu-i lui Kolea biletul și trecând disprețuitoare pe lângă el. Asemenea cuvinte Kolea chiar că nu putea suporta; special pentru această ocazie îl rugase pe Ganea să-i împrumute, neexplicându-i motivul, fularul lui verde, încă nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am dus băutură și la închisoarea datornicilor... Generalul deschise larg ușa și se opri în prag, parcă tremurând de indignare. — Stimate domn! strigă el la Ptițân cu vocea ca tunetul. Dacă într-adevăr te-ai decis să sacrifici, de dragul unui țânc și ateu, un bătrân respectabil, pe tatăl dumitale, adică pe tatăl soției dumitale, om plin de merite față de împăratul său, atunci să știi că piciorul meu nu va mai călca în casa dumitale. Alege, domnule, alege imediat: sau eu, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chinuiești un bătrân... mai ales în locul dumitale. În primul rând, care-i locul meu aici, doamnă? Vă respect foarte mult, pe dumneavoastră personal, dar... — E o elice! strigă generalul. Îmi sfredelește sufletul și inima. Vrea să cred în ateism! Află, țâncule, că tu încă nu te născuseși când eu eram deja copleșit de onoruri; nu ești decât un vierme invidios, rupt în două, care tușește... și moare din cauza răutății și a necredinței... De ce te-o fi adus Gavrila aici? Toți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mine, începând cu străinii și terminând cu propriul meu fiu! — Ajungă-ți cu tragedia! strigă Ganea. Ar fi fost mai bine dacă nu ne-ai fi făcut de râs prin tot orașul! — Cum, eu te fac de râs pe tine, țâncule? Pe tine? Nu-ți pot face decât cinste, nu să te dezonorez! Sări în picioare și ceilalți nu-l mai putură ține; dar, după cât se pare, nici Gavrila Ardalionovici nu se mai putea stăpâni. — Las-o baltă cu cinstea! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fără să-i pese de mozaicul somptuos. Nu e decât un copil crescut în puf, obosit de prea mult belșug. Oftează din greu. Deh! Feciorul lui taică-său. Dă din cap încruntat. N-are de ce să-și piardă timpul cu țâncul ăsta. Rolul pe care i l-a hărăzit soarta e altul. Menirea lui e să stârpească inovațiile nefaste introduse de Octavianus și să redea Senatului și poporului roman splendoarea lor de odinioară. Dacă Drusus o vrea să-l urmeze, bine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se bulucește spre altar. Îl apucă pe unul de braț și-i poruncește scurt: Adu-l aici pe ăl’ de colo! Bărbatul se execută imediat. Când Paterculus ajunge lângă el, îl ia iritat la rost: — Ce te-ai împiedicat de țâncii ăia? Velleius se înroșește. Răspunde încurcat: — Nu i-ai recunoscut? Sunt copiii celor mai mari familii din Roma... — Ei și? ridică Tiberius din umeri plictisit. Îl doare-n cot de toți Lentulii, Metelii, Valerii și Fabii de pe lumea asta. Încep
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tot se bălăbăneau aproape de podea. Probabil că Pamela făcuse asta. Aparatul de radio era dat la maximum. Howard era cocoțat pe masa de bucătărie. Cei doi băieți mai mari se fugăreau prin casă, În timp ce tatăl lui Viv Îl ținea pe țînc În poală. — A fost frumos? o Întrebă Pamela. Se ștergea pe mîini frecîndu-și cu prosopul pielea dintre degete. O studie pe Viv. Te-a prins soarele. Unora le-a mers bine. Viv se apropie de chiuvetă și se uită atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gâfâind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întâmplat Bruce? Ești ok? Scâncești ca un țânc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea. Nu se simte bine. Îmi plâng de milă. Se uită la mine și clatină din cap. Nu mai ai nici un haz Bruce. Auzim voci Chrissie. Totimpu. Tu le auzi vreodată? Toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lui, dar care era propietatea altcuiva 0000000000000 Stevie 00000000000000000Tu erai mai mare. Se presupunea că tu trebuie să ai grijă de Stevie, asta era de la sine-nțeles. Așa ar fi trebuit să stea mereu lucrurile. Voi doi erați doar niște țânci și amândurora asta vi s-a părut ca o mare aventură. Pentru tine exista În plus și stimulentul că poate ești În stare să faci ceva care să-l impresioneze plăcut pe tatăl tău. Pentru voi doi a fost destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
așa că, înainte de a le duce de mâncare celor doi care plesneau de sănătate, mă ocupasem deja de prizonieri. Cel din pivniță, când i-am întins pâinea și slănina, n-a vrut să le ia, stătea chircit și plângea ca un țânc, le-am lăsat lângă el, pe un butoi. Pentru celălalt, închis în debaraua de la etaj, am bătut la ușă, dar nu a răspuns, am bătut iar nici un răspuns, țineam pâinea și slănina în brațe, așa că jandarmul a deschis ușa, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
însoțit pe colonel, care a ieșit din nou, îndreptându-se spre prizonier, atingându-l cu vârful cizmei de trei ori, mici lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Voiculescu. Prima oară a vorbit la microfon la 19 februarie 1929, la mai puțin de patru luni de la înființarea postului, o lectură de versuri. Ca din 1933 doctorul să lucreze în redacție ca referent literar. Din această perioadă datează articolul Țâncii pământului care ia apărarea țăranilor, fiilor lor în special: „...Între multe aberații și meschine erezii care conduc viața noastră politică își face repede loc încă una și poate cea mai boacănă. Anume că țăranii trebuie să rămână numai acolo la
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
că țăranii trebuie să rămână numai acolo la țară, ca un fel de vegetație ceva mai superioară porumbului și grâului, pentru consumația citadinului. Sub pretext că astfel prezervăm poporul de stricare și pieire, îl înăbușim ca pe o hoardă de țânci ai pământului, departe de viața bogată și complexă a vremii, de toată experiența uriașă prin care trece azi lumea... În numele unei stupide doctrine de ocrotire, țărănimea e condamnată la o veșnică existență mecanică, de plug rural. Țăranii să nu mai
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
fericit în urma mea, pe când eu mă cufundam repede pe Corbul meu în umbrele Bărăganului, spre asfințitul șters, aproape stâns. A doua zi pe la toacă, cum descălecai, Sandu se repezi pe ușa crâșmei ca izbit de cineva și răcni la un țânc numai de o șchioapă, care se prăjea la soare: —Mă, tătuță, mă! fuga la neică Marin, mă! Până ce-mi duse calul în șopron, până răcni la muiere: „U! Ano, fă! rupe gâtul la găina a pestriță!“, până intră în odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pântece. —Ai devastat o grădină de pruni, mișelule! zise doctorul vesel. Hai, marș în căruță! suie îndărătul moșneagului... Când se sui soldatul cu luare-aminte, privindu-ne cu coada ochiului, în căruță, dindărătul moșneagului sări în pulberea drumului, peste draghini, un țânc numai în durligi, cu capul gol, cu părul galben și zbârlit. Cum sări, nici nu se uită la noi, se alătură de jug, în stânga, apucă funia boilor și începu să-i îndemne. Da’ asta ce-i, moșule? întrebă doctorul căscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]