2,363 matches
-
15 etc. Strămutarea și fuga locuitorilor în târguri și orașe este un proces firesc, propriu perioadei de destrămare a feudalismului și ascensiune a capitalismului, de la care Moldova n-a făcut excepție, când dezvoltarea orașelor se produce și pe calea imigrării țărănimii, care caută să iasă de sub dependența feudală a proprietarului funciar. Țăranul vedea în fuga la orașe calea eliberării sale de exploatarea feudală. Că el nu găsea însă acolo libertatea nădăjduită este iarăși un lucru cert. În orașul sau târgul liber
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
politică, în anumite împrejurări, a reprezentanților polonezi „oficiali” în țările copartajante. De pildă, în februarie 1849, deputații polonezi din Prusia alcătuiseră o fracțiune: „Kolo Polskie”, care propovăduia solidaritatea națională, dar ignora un atât de mare imperativ al vremii ca emanciparea țărănimii. Este însă adevărat că, în cele din urmă, toți polonezii angajați activ în lupta pentru reconstituirea patriei pot fi atașați, în măsură diferită, liniilor de conduită a celor două mari grupări menționate. Care anume categorii sociale reprezenta partida aristocratică rezultă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Trszinski, plecați din Londra cu destinația Moldova. Făcându-se ecoul reacțiunii țariste, „Albina românească” cerea, în mai 1849, nici mai mult, nici mai puțin decât scoaterea emigrației polone de sub protecția dreptului public european. Toate straturile societății erau frământate, îndeosebi țărănimea, care, în multe cazuri, refuza să lucreze proprietarilor. Pe de altă parte, la intervenția lui Adam Czartoryski, fusese numit consul al Franței la București, în februarie 1849, Eugène Poujade, în care se puneau speranțe serioase de sprijin, în vreme ce operațiunile armatei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
intervenția lui Adam Czartoryski, fusese numit consul al Franței la București, în februarie 1849, Eugène Poujade, în care se puneau speranțe serioase de sprijin, în vreme ce operațiunile armatei lui Bem îndreptățeau un oarecare optimism. Cu deosebire N. Bălcescu nădăjduia în ridicarea țărănimii, care ar fi înlesnit mult extinderea operațiunilor armatei lui Bem în Țara Românească și Moldova, în special în prima, direcție pe care o preferau Bălcescu și Cezar Bolliac. În martie 1849, N. Bălcescu credea că dacă Bem ar mai câștiga
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
extern; democrații polonezi se bazau în lupta lor pe orașele din Galiția și Poznania și aveau „puține legături utile în Europa și mai ales în Turcia și Franța”; revoluționarii români constataseră că democrații polonezi nu știuseră să se apropie de țărănime, pe când conservatorii le puteau da un sprijin concret militar și diplomatic. Pe această bază s-a operat și apropierea dintre N. Bălcescu și partida aristocratică, apropiere ce viza, după 1848, rolul primordial al factorului național. „Până când un popul - scria N.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
epocă și în timpul constituirii statelor feudale, românii au trăit în egalitate, că șerbia ar fi fost introdusă la noi prin coloni, dar contribuția pe care el a adus-o la înțelegerea esenței feudalismului, a raporturilor între clasele sociale, a obligațiilor țărănimii, a fiscalității și instituțiilor medievale, este de o incontestabilă valoare și uimitoare, dacă o raportăm la opera înaintașilor săi și la mijloacele și posibilitățile sale de documentare. Definirea feudalismului românesc, a boierimii, a claselor și categoriilor sociale, în general, dreptul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fiscalității și instituțiilor medievale, este de o incontestabilă valoare și uimitoare, dacă o raportăm la opera înaintașilor săi și la mijloacele și posibilitățile sale de documentare. Definirea feudalismului românesc, a boierimii, a claselor și categoriilor sociale, în general, dreptul țărănimii de a se elibera prin luptă, abolirea feudalității prin revoluție, relațiile între români și Poartă și lupta pentru unitate și independență națională alcătuiesc coloana vertebrală a operei lui N. Bălcescu. N. Bălcescu a avansat ideea justă că la baza oricărei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fost totdeauna în țeara noastră”. În felul acesta, s-a alcătuit o societate întemeiată pe caste (clase) și privilegii: „Mare și monstruoasă clădire de tiranii, puse una asupra alteia și toate rezemate și apăsînd pe popor, pe țăranul muncitor”. Țărănimea - după cum am mai spus - a avut în N. Bălcescu pe primul ei istoric, care printr-o cercetare pătrunzătoare a dezvăluit mecanismul subjugării celei mai oropsite clase a societății feudale. Ideea lui N. Bălcescu că „ robia este o consecință neapărată a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în două tabere vrăjmașe, având interesuri împotrivite”, cum credea N. Bălcescu, fenomenul fiind legat de nașterea raporturilor feudale; totuși, marele istoric muntean a văzut în boierime pe adevăratul autor al Legăturii, surprinzând interesele acesteia și urmările actului: subjugarea crescândă a țărănimii și slăbirea forței de apărare a patriei. Cele două studii consacrate puterii armate a Țării Românești și a Moldovei, apărute în 1844, și, respectiv, 1846, constituie o reafirmare a rolului poporului în istorie și a credinței lui N. Bălcescu că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acele vicii s-ar cuveni trecute, mai degrabă, între efecte, iar soluțiile pe care le oferea A. D. Xenopol vizau suprastructura și arareori bazele edificiului social. Se cuvine să subliniem prețuirea și rolul hotărâtor pe care A. D. Xenopol le-a acordat țărănimii, în care vedea temelia patriei. Referindu-se la cei doi ani (1851-1853) pe care i-a petrecut la moșia Filipeni (Bacău) a lui Iordache Roset, A. D. Xenopol a notat că „aci se dezvoltă în mine iubirea vieței de țară și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
agrară a fost contradictorie. Ce-i drept, A. D. Xenopol a militat neabătut pentru „neatîrnarea economică” a țăranului, pentru ca acesta să devină un cetățean luminat, dar soluțiile pe care le-a preconizat istoricul, îndeosebi în studiul Mijloacele de îndreptare ale stării țărănimii române, ca și în altele, s-au dovedit ineficace. A. D. Xenopol s-a împotrivit exproprierii marii proprietăți până în anii primului război mondial, când și-a schimbat părerile. S-a spus că singura posibilitate de a rezolva eficient problema agrară era
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în 1967. Traducere proprie. Cercetările privitoare la structura socială în România iau în considerare fie structura : clasă de sus, clasă de mijloc și clasă de jos (Barometrul de Opinie Publică), fie : clasă de sus, clasă de mijloc, clasă muncitoare și țărănimea (Consolidarea democrației în Europa Centrală și de Est, Diagnoza calității vieții, coordonator I. Mărginean). La lutte contre l’échec scolaire:un défi pour la construction européenne, partea a II-a, www.euridyce.org Cercetarea „Diagnoza calității vieții”, 1998, 1999, 2003
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Carpaților”. Ambele schimbări sunt însoțite de modificări de format. Conform articolului-program, intitulat Către cetitori și semnat Redacția, publicația este organul de presă al asociației culturale cu același nume, înființată, încă înainte de primul război mondial, de societatea studențească „Dacia”, pentru luminarea țărănimii: „În această gazetă veți găsi știri [...] de la societățile culturale și de la arcașii din întreaga țară, despre întâlnirile sărbătorești ale sătenilor de munte cu cei de la țară, despre hotărârile și faptele lor și despre portul, graiul și obiceiurile lor.” Scopurile inițial
ARCASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285422_a_286751]
-
lui Saturn, zeul semănăturilor și al agriculturii. ș...ț Domnia sa a fost legendara Vârstă de Aur: pământul dădea roade din belșug; niciun zvon de război sau de neînțelegere nu tulbura fericirea lumii, nicio poftă nesăbuită de câștig nu otrăvea sângele țărănimii harnice și mulțumite. ș...ț Ospețele și orgiile și goana nebună după plăceri par a fi caracteristicile acestui carnaval al Antichității, așa cum se petrecea el timp de șapte zile pe străzile, În piețele publice și În casele vechii Rome, de la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a nutrit o constantă prețuire). SCRIERI: Versuri, Craiova, 1934; Vocile singurătății, București, 1937; Organizarea minciunii, I, București, 1937; Decăderea dogmelor, vol. I: Cum au dizolvat evreii cultura europeană, București, 1941; ed., introd. Răzvan Codrescu, Alba Iulia-Paris, 1999; Oameni ridicați din țărănime, București, 1944. Repere bibliografice: Papadima, Creatorii, 531-537; Streinu, Pagini, V, 133-135; Petru Comarnescu, Jurnal, Iași, 1994, 134-135; Dicț. scriit. rom., II, 107-108; Răzvan Codrescu, Un autor pentru neliniștea noastră, în Ilariu Dobridor, Decăderea normelor. Cum au dizolvat evreii cultura europeană
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
romane din Dacia, populația autohtonă "nu s-a strâns în obști sătești", ci ele au continuat să dăinuie în noile condiții. Așa-numiții "deditici" din Dacia nu erau coloniști aduși aici, ci populația țărănească autohtonă din provincie, de unde existența unei țărănimi provinciale, organizată în obști. Sub romani, ca și înainte de ei, Dacia a rămas o țară de obști, care n-a cunoscut sclavagismul, nici colonatul prefeudal. După părăsirea Daciei, obștea și-a continuat în mod firesc existența ei veche de multe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rol militar și politic în noul stat bulgar. În aceeași perioadă, se produce feudalizarea societății bulgare, cele două categorii sociale principale erau aristocrația nobilii (boierii) și țăranii liberi organizați în obști teritoriale. Războaiele și anexiunile teritoriale au dus la ruinarea țărănimii și căderea ei în stare de dependență față de de nobilime, care și-a sporit proprietățile și puterea politică. În urma războaielor, s-a adăugat o categorie nouă, robii, care proveneau dintre prizonierii de război. Să mai precizăm că statul bulgar condus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgar va renaște abia la sfârșitul secolului al XII-lea, în 1185-1186, ca țarat vlaho-bulgar. Însă trebuie să precizăm că prăbușirea statului se datorește și situației interne. Relațiile feudale au influențat împărțirea societății bulgare în două categorii opuse: boierimea și țărănimea aservită. Înrăutățirea situației sociale a țărănimii și stăpânirea străină (bizantină) au dus la un climat de nemulțumire, de revoltă socială și haos, ceea ce a generat în Bulgaria o credință dualistă bogomilismul. Aceasta era o erezie socială și religioasă, după numele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al XII-lea, în 1185-1186, ca țarat vlaho-bulgar. Însă trebuie să precizăm că prăbușirea statului se datorește și situației interne. Relațiile feudale au influențat împărțirea societății bulgare în două categorii opuse: boierimea și țărănimea aservită. Înrăutățirea situației sociale a țărănimii și stăpânirea străină (bizantină) au dus la un climat de nemulțumire, de revoltă socială și haos, ceea ce a generat în Bulgaria o credință dualistă bogomilismul. Aceasta era o erezie socială și religioasă, după numele întemeietorului său legendar, "popa Bogomil" (Teofil
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regală s-a micșorat, dar a sporit proprietatea feudală (nobiliară). În Transilvania, acapararea pământului de către nobili și clerici a avut un caracter sistematic, după ocuparea acesteia de către regatul ungar. Cu sprijinul regalității, nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1. prin ocuarea pământului obștilor sătești românești de către nobilii nou veniți (unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
produselor obștilor, folosințe comune (pășuni, păduri, ape), relații între membrii obșei, abateri de la legea străbună (loviri, furturi, omoruri). În toate situațiile menționate, erau respectate legile îndătinate, legile vechi, obiceiul pământului.40 În aceeași vreme, asistăm la o accentuată stratificare a țărănimii transilvane. Formarea proprietății funciare feudale a jucat un rol hotărâtor în viața populației rurale, a trasat un hotar vizibil între stăpânii de moșii și țărani. Stăpânii domeniilor feudale au ocupat întinderi însemnate din pământul obștilor și au aservit țărănimea așezată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a țărănimii transilvane. Formarea proprietății funciare feudale a jucat un rol hotărâtor în viața populației rurale, a trasat un hotar vizibil între stăpânii de moșii și țărani. Stăpânii domeniilor feudale au ocupat întinderi însemnate din pământul obștilor și au aservit țărănimea așezată pe pământul lor. În același timp, stăpânii feudali au atras o parte dintre țăranii siliți să părăsească obștea și i-au transformat în șerbi (servi). În acest fel, s-au constituit trei pături de țărani: 1. țărani care își
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ajuns în stare de dependență feudală; 3. robi, persoane fără pământ și fără libertate (dar în sânul celor trei pături existau nuanțe, trepte intermediare). În această perioadă de transformări economice și de închegare a societății feudale, caracteristică secolelor XI-XIII, păturile țărănimii nu erau încă deplin cristalizate. De aceea, în izvoarele vremii, ele se suprapuneau, iar terminologia era imprecisă. De abia în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și în cel de-al XIV-lea, păturile sociale sunt bine conturate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
izvoarele vremii, ele se suprapuneau, iar terminologia era imprecisă. De abia în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și în cel de-al XIV-lea, păturile sociale sunt bine conturate. Oricare ar fi deosebirile între diferitele categorii ale țărănimii, acesteia îi este propriu faptul de a fi producător direct, posedând anumite mijloace proprii, necesare pentru munca sa și pentru agonisirea traiului-țăranii își desfășurau munca la câmp în mod independent și în industria casnică. Ca situație juridică, țăranii pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țărănești, existau o serie de categorii intermediare: 1. iobagi liberi ai "sfântului rege", pe pământurile regești, cu obligații militare față de cetate și față de rege; 2. iobagi de cetate, care ocupau, ca și primii, o situație intermediară între mica nobilime și țărănime, dintre ei, unii au intrat în rândurile micii nobilimi, ca slujitori regali, iar cei mai mulți s-au pierdut în masa țărănimii; 3. oamenii cetății (castrenses), principala pătură a țărănimii propriu-zise, cei care aveau obligația de a întreține și apăra cetatea respectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]