887 matches
-
sperase la un început nou și frumos, la un drum către culmi, cu cât mai puține obstacole. Nu se dovedise așa. Încă de la început, noii colegi o marginalizaseră și își bătuseră joc de ea. Nu îi spuseseră chiar pe față „țărancă”, dar în toate gesturile și limbajul lor, asta se înțelegea. Era subiectul lor preferat de batjocură și se părea că și profesorii găseau în ea țapul ispășitor potrivit pentru a găsi exemple negative de „așa nu”. O durea viața, dacă
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
bodogăneam în gând pe mamaie cu morții ei. Uram gâștele și găinile țăranilor care se învecinau cu gardul cimitirului; lor nu le era frică să-și petreacă ziua printre morminte ciugulind iarba, adesea atacând și florile de pe morminte, spre disperarea țărăncilor care veneau la tămâiat. Casa bunicilorlor era pe șosea la capătul celălalt al satului. Șoseaua era bucuria copiilor: puteam să umblăm desculți prin praful cald vara, fără să ne zgâriem picioarele și să ne jucăm după ploaie, fără să intrăm
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
să-mi întorc capul am fugit direct în grădină după o glugă de coceni și tremurând de frică, am început să privesc speriată spre drum. O uram pe vecina indiscretă mai ales că de aici o auzeam țipând către altă țărancă: -Vezi fa! Se vede Susana sau Gogu? Nebuna lui Maria a fost la astea a lui Gafton. Știam că mamaie nu vorbea cu ai lui Gafton, în plus întârziasem prea mult. Începusem să tremur de frică și să plâng. Trebuia
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în tabără. -Du-te, maică, în teneși! mi-a spus mamaia cu părere de rău. Nu i-am răspuns nimic, dar în sinea mea eram supărată pe ea că îmi făcea atâtea observații cu noaptea în cap; ce, eu nu eram țărancă la fel ca ea, doar veneam de la oraș și, în plus, după atâtea premii, nu eram “oricine”. Am ieșit din curte mai bine îmbrăcată decât ”doctorița de la dispensar”, după spusele lui tataie și fericită că aveam să fac o impresie
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
fel ca ea, doar veneam de la oraș și, în plus, după atâtea premii, nu eram “oricine”. Am ieșit din curte mai bine îmbrăcată decât ”doctorița de la dispensar”, după spusele lui tataie și fericită că aveam să fac o impresie bună țărăncilor care nu mă văzuseră din toamna trecută, am luat-o pe Orfană de lanț. Mergeam amândouă în urma lui tataie, care ducea cele două târne. Numai că, la fântână, când să dăm cotul, Sica de peste grădini, când ne-a văzut, în loc de
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
gârlei. M-am uitat la ea cu aerul de orășeancă și cu toate că era mai mare decât mine cu patru ani, i-am răspuns cu același zâmbet ironic cu care îmi vorbise și ea: -Da ce, fa, eu sunt ca tine țărancă? Să mă bată mama cum te bate mă-ta pe tine? De ce te duci, fa, la școală dacă nu știi să vorbești? Ce păzim via amândouă să-mi vorbești cu “fa” și cu “mă-ta”!” Se spune “dragă” și “mama
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
este Ionel, i-a răspuns tataie cu o voce ceva mai liniștită. -Eu nu plec! am țipat cu disperare și m-am ascuns sub plapumă. Nu vreau la București să mă certe proprietăreasa în fiecare zi și să mă facă țărancă, pentru că nu-i spun sărut-mâna de câte ori o văd! Eu nu plec! urlam. -Taci, tataie, taci, nepoata lui tataie, că ne aud! Și dacă nu este tac-tu?! mă ruga cu voce care îmi implora milă și înțelegere, neîndrăznind să-și
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Noapte bună România Ori unde te-ai afla Lua-te-ar naiba poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (18 aprilie 2011) Despre azi sau erezia tăcerii Picătura chinezească a tăcerii Sufletul perforat ca o sită disperată de țărancă Clipă de clipă Din loc în loc simt lu- mea Pustiul oaza creștinului Dumnezeu întinzându-se cât îi permite credința noastră Restul sună ocupat De fericire de gloata nebună de copii Hei ce mai pot face cu jucăria asta cu ea
EREZII DE-O CLIPĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357218_a_358547]
-
ea. Numai că promisiunile mele nu țineau mai mult decât apa pe gâscă. Capitolul VI SECRTETELE DIN POD ȘI DE LA FÂNTÂNĂ Se apropia Paștele. Prin toate curțile vedeai afară puțina mobilă pe care țăranii o aveau: paturi și mese. Toate țărăncile văruiau pereții odăilor unde petrecuseră iarna la gura sobei. Erau puțini în sat care își permiteau să își încălzească și a doua odaie. Seara, când se întorceau de la câmp, bărbații își răsuceau câte o țigară din tutunul rămas din toamna
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Tataie nu se vedea. Am simțit că mamaie era foarte supărată. -Să vezi ce veseli erau! m-am trezit vorbind singură. În sera aceea nu știam cu cine stătea de vărbă, dar de obicei când ajungea la fântână, cam toate țărăncile din jurul nostru se trezeau că nu aveau apă. Tataie rădea și vorbea cu toate, era cea mai mare bucurie pentru el să plece pe înserat să aducă apă. De multe ori, când nu era obosită, mamaie căra apa singură și
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
filiații în vechimea istorică a acelor ținuturi, mergând până în vremea lui Gheorghe Ștefan, voivodul Moldovei. Tatăl ei, stolnicul Iurașcu, din Joldești avea o genealogie care se pierdea în vechimea câtorva secole până pe la 1600. Vasile Iurașcu, căsătorit cu Paraschiva Brihuescu-Donțu, țărancă, fiica nelegitimă a Caterinei Brihuescu, făcută cu Alexa Potloff, poreclit Donțu, un refugiat rus, și-a întemeiat o mare familie, cum era tradiția acelor timpuri, având nouă copii, Raluca fiind al șaselea copil. ( De altfel și Raluca la rândul ei
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
spun, la țară, la aer curat, bag în gipan toate alea dă care am nevoie, mă car cu toatele dupe mine, cu haleală, cu șprițane, cu gagici că n-oi fu’-n guțan să halesc lapte cu microbi, sau să bulesc țărănci nespălate, iau și mobilu’ și dacă-i nevoie dă ceva, vine cateringu’ și-mi aduce... Da’ de unde le scoți beeiii, sau te pomeni c-oi fi scriitor d-ăla cu ficțiuni! Mai bine, las-o jos, că măcăne, aia-i
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
fac oameni ? Ce, el cu acest geamantan de bani nu s-ar face om? și se văzu cu nevasta și cu cei trei copii pe un transoceanic, alunecând pe ape, spre țara fericirii. Toți erau îmbrăcați în alb, nevasta lui, țăranca lui de acolo din sat, într-o rochie de crep-saten, foșnind ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu băști bleomaren și uniforme albe de marinari, și el la fel, într-un
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
pe seară pe la ea, ca să le ia și să i le ducă Afroditei, dar mai voia să facă ceva pentru ea, s-o ducă acasă, să-i facă baie și s-o mai ajusteze puțin, că prea arăta ca o țărancă neîngrijită, deși era frumoasă și bine făcută. Pe drum oprise să ia benzină, șoferii o claxonau și îi arătau tot felul de semne obscene, îi cam încurca pe toți, era încă nesigură pe volan, o luase transpirația, dar instructorul o
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
domnului Ticu, de la administrația financiară; Societății de binefacere „Sfânta Treime”, din Domnești - 5.000 de lei; servitoarei (mărului crud din care cu patimă se înfrupta, lăsând să-i alunece barba neagră pe pielea catifelată, jucându-se cu sfârcurile fragede de țărancă pură) - 600 lei venit anual și renta statului 5%, depusă la Casa de Depuneri și Consemnațiuni; bani pentru terminarea bisericii din Domnești, pentru înființarea unui „cor vocal” la biserica cea nouă; până când și judecătorului Apostolescu i-a lăsat bani, și
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
se apropia / mai mult ca întunericul / colierul de jad inima dintre sânii plini de ei de tine / cele mai metaforice buze imprimate pe cămașa de in / sfâșiată / pacea / în colțul scrinului /disperat /cioran.” Poeta realizează un admirabil portret al unei țărănci în poemul intitulat: “tzarank”, în care vede femeia “cu brazde pe trup /e soră cu pământul datinile / și Dumnezeu / are miros de pâine și de sare / diminețile grijulii / nopți cât fulgerele / oftatul sănătos / pasul iute și drept / mâna ei toarce
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
și unde încă nu se arase, se zărea un cârd de gâște păzite de câteva colectiviste grase, cu pântecul rotund, de parcă erau niște butoaie îmbrăcate în ii ca de sărbătoare. Câmpia, pe deasupra căreia plutea duhul primordial al tătucului Stalin, cu țărăncile acelea ce se vedeau în depărtare pe miriște, era parcă una din fotogramele produse pe bandă rulantă la celebrul studio Mosfilm. Cu neântrecutul lor entuziasm proletar noii colectiviști ridicaseră fluierând primele saivane și grajduri pentru animale, fără ca aceștia să-și
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
ales față de intelectualitatea comunei. Doar nu eram numai eu venit la școală ca profesor. Sunt trei școli, plus o seamă de intelectuali la C.A.P. și I.A.S. - Și nu ți-ai găsit acolo nicio profesoară sau, eu știu, vreo țărancă mai drăguță să-ți faci și tu o prietenă? - Mamă, dar orașul era la douăzeci de minute cu autobuzul. Acolo era și marea, plaja, lume din toată Europa, mai ales venită la tratament în tot timpul anului. Erau cele mai
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
serviciu bun la oraș, poate toate acestea au încântat-o să se rupă de familia sa, în ciuda tinereții. Cum și-a dat singur seama din discuțiile cu ea, nici carte nu știa prea multă, iar vorbirea îi era una de țărancă ce nu s-a bucurat de civilizația unui oraș sau de o instruire într-o clasă de școală. Oare ce o fi făcut bețivul când și-a găsit nevasta cu cele două copile în brațe, el, care își dorea neapărat
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
multă candoare și înțelepciune și iertare și i-a spus: „Ce e, domnul meu? Nu vă place bătrânețea? Poate va ajută Dumnezeu și nu o apucați!” O doamnă se recunoaște după... Nu poți să fii doamnă, doamnă te naști. Există țărănci cu o grație interioară, cu un fel de a se purta, de-a se uita, de a se mișca, de ai senzația că au făcut studii speciale. Există false cuconeturi care, orice-ar face, tot țațe rămân, mie asta îmi
„Un popor căruia îi iei educaţia, îi iei sănătatea, îi iei încrederea în istoria lui e mai uşor manevrabil” () [Corola-blog/BlogPost/339983_a_341312]
-
nu are nerăbdare. Toți stau cu privirea spre miazănoapte și-și cercetează umbrele. Încă nu-s drepte, nu-s perpendiculare pe nord. Încă nu se aude cum răsare popa, și cum se apropie învățătorul, și cum sosește jandarmul. Țăranii și țărancele, acești încă sfinți cu pestelcă și opinci și fluier și furcă pentru tors fuioare de cânepă, nu știu despre ce-i vorba în propozițiile pe care au să le rostească de cei trei distinși propovăduitori și apărători ai demnității locale
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
pumni. Și nici mii. Nici în gură! Câteva scatoalce acolo... Nu m-am deranjat să îi răspund cu gura. Doar cu privirea. Și, apoi, cu felul în care am evoluat în concurs. Era de ajuns”. „Ce să faci, Bellu, cu țărăncile astea? Nu vezi că au călcâiele crăpate de le cântă greierii în ele?” Maria Olaru vorbește pe parcursul cărții despre relația dificilă cu antrenoarea Mariana Bitang: „Și acum îmi sună în urechi refrenul dumneai preferat, rostit cu o voce superior scârbită
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
pe parcursul cărții despre relația dificilă cu antrenoarea Mariana Bitang: „Și acum îmi sună în urechi refrenul dumneai preferat, rostit cu o voce superior scârbită de parcă-i era o nesfârșită greață de tot și de toate: „Ce să faci, Bellu, cu țărăncile astea? Nu vezi că au călcâiele crăpate, de la cântă greierii în ele?” Nici nu știam că greierii cântă în călcâie”. Când ajungeam la aparat, dădeam tot ce aveam mai bun din mine. Și se vedea asta. Nici jignirile, nici bătaia
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
ne vorbesc despre „sensul creștin al vieții umane”. Un ins lipsit de prefăcătorie, îi plăcea să le vorbească oamenilor simpli, față de care simțea un atașament sincer („Ar trebui să vină la fel de aproape de mine ca regele Iordaniei”, i-a spus unei țărănci bătrâne), refuza să-i dojenească pe cei despre care considera că sunt în eroare (vezi, în contrapartidă, afirmațiile Patriarhului cu ocazia tragediei din Colectiv!), vizita penitenciare („Din moment ce voi nu puteați veni la mine, le zicea deținuților, am venit eu la
Dragi pro-life, pe când Marșul pentru altă viață? () [Corola-blog/BlogPost/338041_a_339370]
-
-au murit, au dezertat, au fost lăsate la vatră. Și ultimul episod, ăla lung, în care o ia Hawkeye razna: tot ce-mi amintesc e halucinația lui din autobuzul care-l ducea departe de unitatea 4077. Convins că una dintre țărăncile coreene din autobuz are o găină care nu mai tace dracului odată, vrea să stranguleze pasărea. Pasărea era, de fapt, un bebeluș. Sau era? Din serialul vieții, mult timp cel mai lung serial din istorie, ale cărui 11 sezoane le-
Serialele vieții noastre () [Corola-blog/BlogPost/337884_a_339213]