595 matches
-
doream cu adevărat era să Întâlnesc pe cineva acolo, să vorbim despre fotbal, politică și femei. Pășeam drept și cu prestanță, Îmi țineam hangul, probabil că În ochii neînduplecați mi se putea citi demnitate și dârzenie. Și cum mergeam eu țanțoș, dar cu oarece aristocratică reținere - adică nu mă dădeam mare ca târlanu’, ci-mi struneam cât de cât atitudinea -, am văzut mișcându-se niște tufe de zmeură Într-o curte și, până să apuc să mă feresc, am și Încasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceea ce și era. Copilul tuns chilug stătea În fața ușii, nu se hotăra să bată: Directorul era aprig și Înfricoșător, mai ales când ținea În mână o legătură de chei uriașă, pe un inel gros din oțel. Inelul era făcător de țanțoșe cucuie, mai ales pe cheliile școlarilor tembeli, imbecili, cretini, tâmpiți sau idioți. Până să se Îmbărbăteze el, ușa se deschise brusc și apăru Jivinoiu (copiii Îi spuneau așa Directorului din pricina prea des pronunțatului cuvânt „jivină” cu care erau chemați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
același timp de educatoare (mi se părea imaginea cea mai potrivită pentru fiica cea mică a Împăraților din basme: păr blond, lung și numai inele, ochi albaștri și - uite la ce mă uitam Încă de-atunci! - sâni mari, rotunzi și țanțoși), dar și de o colegă care Îmi dădea turtă dulce În schimbul pâinii mele unse cu unt și cu miere... Întrerup aici fraza asta ca să nu te zăpăcesc și ca să nu-ți solicit eforturi intelectuale prea istovitoare pentru mintea ta Îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când ajungea cu gândul, directorul se făcea vânăt, Închipuindu-și În ce Împrejurări și mai ales cum slăbănogul Îi dezbrăcase și Îi călărise odrasla -, acel limbric, deci, să nu aibă nici o răspundere? Să stea În continuare nesimțit și mai ales țanțoș de bărbăția lui? Era peste poate. Așa că s-a hotărât să facă o vizită familiei lui Hristu, ca să plătească ei avortul ilegal. Era hotărât ca el să nu contribuie În urma tocmelii cu mai mult de jumătate din total. A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acopereau, dar, mai ales, descopereau ațâțător ceea ce trebuia să-l bage În boale pe privitor: un sân, o bucă, mă rog; le obligau să nu mai stea ca niște maimuțe, ci să tragă de umeri Înapoi, să-și țină pieptul țanțoș Înainte; le Învățau să se miște unduit, să-și legene lenevos trupul. Bărbătușilor le ieșeau ochii din cap ca la melc și le curgeau balele. Nici nu se punea vorba să se tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
camionul se clătina din toate Încheieturile la intrarea În vreo hârtoapă, profesorul, cu nemaiîntâlnită grijă de cloșcă iubitoare, Încerca să protejeze mușuroiul de elevi cu brațele, ca nu cumva să cadă, și dibuia totdeauna, ca din Întâmplare, câte un sân țanțoș pe care Îl strângea, făcând pe niznaiul. Însă nici aceste manifestări ale năravului nu erau cele mai vechi, ne asigură una dintre sursele noastre de Încredere și căreia ținem, cu discreție, să-i păstrăm anonimatul. Reproducem, În cele ce urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spunea că avea un diavol atârnat de umeri, Începuse să vrea cu Încrâncenare a crede În Întâmplarea cu rătăcirea și să-și dorească, dureros de tare, o pereche de aripi. Până să-l doboare orbirea și boala, Însă, se ținea țanțoș și vesel și abia aștepta să-l Întâlnească pe Ectoraș la cârciumă, așezat la masa pe locul căreia se aflase cândva scaunul coanei Marița, cana ei cu țuică și panoul cu fișe și fișulițe pe care femeia le Încurca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scurt atunci când, pentru câteva secunde, ochii Își proptiseră privirile În pieptul pe care femeia cea tânără Îl ridicase, repezindu-și mâinile către cer, deasupra apei. Băiatul apucase să vadă sânii mari, negri, rotunzi și grei, Împungând aerul cu sfârcurile uriașe, țanțoșe, Întărâtate de mângâierea și răcoarea bălții. Apele ei i se păruseră dintr-odată prea calde, Înfierbântate din ce În ce de trupul negru și neliniștit care se mișca Întruna, răspândind În jur vrăji schingiuitoare și desfătătoare, cărora nu li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sărăcie. Mai mult decât atât, am fost ostaticul unui alt clan de la vârsta de șase ani și toți cei pe care-i vedeam în jurul meu aveau mai multe drepturi decât mine. Prin urmare, am deprins obiceiul de a nu umbla țanțoș, nici chiar când mă aflam în compania altor copii. Un alt motiv pentru care arăta așa e că, pe vremea când învățam în chilia rece a Templului Rinzai, citeam cărțile la un birou atât de scund, încât trebuia să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trec în trapul cailor dinspre sau spre palat. Pe alături merg în trap săltat slujitorii celui din trăsură...Ne întâlnim cu dregători domnești grăbiți spre îndeplinirea cine știe cărei porunci...Ne oprim în fața palatului gospod. Seimenii cu sânețle pe umăr se plimbă țanțoși prin fața curții. Câte un călăreț iese pe poartă pornind în galop întins spre cine știe ce destinație... Cine sunt acești călăreți, părinte? Aiștia sunt cei care duc poruncile lui vodă spre cele patru zări. Unii sunt călărași cu schimbul, care duc sau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întrebat eu strâmbându-mă. — Chiar tu, a răspuns el blând, fluturându-mi prin fața ochilor o hârtie. Ai semnat un contract legal și definitiv prin care te-ai angajat să stai aici trei săptămâni. —Dați-mă în judecată, am sărit eu țanțoșă. Nu locuisem în New York degeaba. — O să obțin o hotărâre judecătorească, a ripostat el, care o să te oblige să rămâi aici până la sfârșitul celor trei săptămâni. Și o să te dau în judecată și-o să-ți iau și banii pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a venit să cred când am văzut-o pe mama așezată în față, lângă tata. Mă așteptasem s-o văd prăbușită în spate, acoperită cu o pătură ca să n-o vadă careva și să facă legătura. în schimb, mama stătea țanțoșă și dreaptă. Nu purta nici ochelari cu lentile întunecate, nici vreun fular înfășurat în jurul capului și nici măcar o pălărie cu boruri largi. Eram destul de binedispusă. Asta până când am observat că în spate nu mai era decât o singură persoană. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lipsei tale de încredere în tine, atunci vom ști cum să luptăm împotriva ei. Simțeam că mă apucă furia. Mă săturasem de toate până peste cap. Eram obosită și plictisită și voiam să mă culc. Cum se face, am spus țanțoșă, că am ceea ce tu numești o părere proastă despre mine, iar surorile mele nu suferă de problema asta? Toate avem aceiași părinți. Ia spune-mi, cum se face?! —E o întrebare complexă, a replicat Josephine calmă. La care deja ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zi pe care am numit-o vineri. Mă plictisesc, domnilor! Asta-i tot, real ca plictiseala mea reală, atâta tot. Fluierați cât vreți în urma farseurului, parașuta lui s-a și ridicat, e departe, așa le-ar fi strigat. Capul sus, țanțoș, nici că-i păsa, dom’ Dominic era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins, două pungi foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Încredere? — A ajuns să Îmi spună (râde) că a citit și unele articole publicate de mine, i se mai Întâmplă să citească presa românească. Și m-a luat așa, peste umeri, și mi-a șoptit să nu mai fac politică! (Țanțoș.) Eu i-am răspuns că sunt angajat ca om de știință În ceea ce scriu și... — Data viitoare să Îmi spui ce mai este pe la Academie! A, era să uit! Treci cu decontul de valută pe la Oficiu, la casierie! — ...Nu uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
turcilor. Pot servi ceai rusesc, dar și cafea turcească. Încă! Dascălii ruși din școli umblă în uniforme de gală, cu guler cusut cu fir de aur. Pe piept au medalia de serviciu și alte decorații pentru meritul... supunerii, bănuiesc. Merg țanțoși, ca niște bravi cavaleri, cu sabia la coapsă și pălăria cu trese. Alcătuiesc și ei un fel de armată, nu-i așa? Chișinăul a devenit, peste noapte, noua capitală a acestui teritoriu. Un mic loc fără însemnătate până mai ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Stau În calidor (și mă usuc de dor) și, Doamne, cum aș mai vrea să fiu lăsat să umblu, așa, cu bube sub genunchi și să mă pot juca de-a caii, cu hățuri de suspantă nevopsită; și să umblu, țanțoș, prin sat, cu coatele Îndepărtate - ca să se vadă bine de tot cămașa de parașută... Dar de unde? Cine să-i aducă mamei mătasea - să zicem că ar accepta-o? Noi n-avem bărbat În casă, mama-i văduvă, eu orfan: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
i se adresează: — Dacă khwaje Omar binevoiește să mă urmeze, este așteptat! După ce bărbatul l-a condus de-a lungul unui labirint de tuneluri și de scări, Khayyam ajunge Într-o grădină a cărei existență nu o bănuia. Acolo pășesc țanțoș, În libertate, păuni, Înfloresc caiși, cântă o fântână. În spatele fântânii, au dat de o poartă joasă, Încrustată cu sidef. Eunucul a deschis-o. Îl invită pe Omar să Înainteze. E o Încăpere Întinsă, cu pereții tapisați cu brocart, având la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spre el - el arăta surprins și înfuriat - și-l băteam sub ochii ei. Îl loveam și-l pocneam până când cădea la podea, plin de sânge, implorându-mă să încetez. Apoi îi mai dădeam și un picior sub centură și plecam țanțoșă, îmbrăcată în negru, cu părul legat la spate și fără vreun suvenir al dezastrului. Dar tot nu-mi puteam imagina urmarea. Înțelegeți ce vreau să spun... Mă aflam pe stradă, singură, într-un moment de mulțumire, de glorie, de eliberare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rotofeiul Crocodil, care își freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de Iulică așterne gospodărește pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din geantă, și niște pachețele mărunte, în ambalaj din hârtie unsuroasă, de ziar. Desfăcând meticulos hârtia, Apostatul expune țanțoș, pe căprării, feliile pufoase de franzelă albă, cu coaja lor rumenă și crocantă, căpățânile lucioase de ceapă roșioară-trufanda și borcănelul de muștar iute cu hrean, pe lângă micii căldicei, fripți pe cărbuni, încolonați câte cinci pe un rând, treizeci și încă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bucuros că l-a dat afară. ― Are dreptate și boierul, zise plutonierul când înțelese despre ce era vorba. Dacă are, are. Nu-ți spun eu mereu că aici toți sunt tîlhari? Acu vezi bine și dumneata... Silvestru Boiangiu, mustăcios și țanțoș, și voinic munte, glăsuind astfel, căuta să-și răcorească inima speriată. Primarului ce-i pasă la adică? Se spală pe mâini. De ce sunt jandarmi în sat? Acum câteva luni Miron Iuga s-a plâns comandantului companiei, venit în inspecție și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curții, Boiangiu se adresă mai domol celorlalți: ― Mă, spuneți care ați furat! Spune, mă, cu binele, că vă băt până storc și sufletul din voi! Țăranii tăgăduiau cu desperare. Atunci șeful, mai întărîtat, strigă lui Mogoș: ― Aide tu, ăl mai țanțoșul... Poftim înlăuntru! ― D-apoi că pe mine să mă și omori, don' plutonier, căci mâna dumitale mi-e viața, dar dacă n-am furat, cum să zic c-am furat, don' plutonier? Cu o lovitură scurtă în falcă îi curmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cenușiu. Mulțimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal înainta agale spre Mitropolie. Copitele escadroanelor de escortă pârâiau prelung pe macadamul străzii. În frunte, într-o trăsură, prefectul poliției, în picioare, cu cilindrul pe ceafă, se agita țanțoș, strălucitor, ca un capelmaistru răsfățat, uitîndu-se înapoi în răstimpuri. Camera zumzăia discret, ca un stup în ajunul roitului. Tribunele pline de doamne păreau niște straturi de flori multicolore. Briliantele licăreau ca stropii de rouă, dimineața, pe petalele catifelate, însăși tribuna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cale prefectul cu boierul Miron? Peste un sfert de oră trăsura greoaie și voluminoasă a prefecturii oprea în mijlocul țăranilor. Lângă prefectul Boerescu ședea în fund Miron Iuga, iar pe scăunel, în fața lor, căpitanul de jandarmi Tiberiu Corbuleanu, cu o mustață țanțoșă pe o figură brună, lătăreață. ― Noroc, băieți, bine v-am găsit! strigă Boerescu, coborând tacticos. ― Trăiți, dom'le prefect! răspunse Ion Pravilă supus, îndesîn-du-se să dea o mână de ajutor, în vreme ce Boiangiu stătea țeapăn cu dreapta la cozorocul chipiului. ― Tu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar tînguitor: ― Văd că umblați și faceți, și de noi n-aveți grijă, măi flăcăi!... Apoi așa... ― Taci mulcom, moșule, că avem întîi niște răfuieli, dar pe urmă om face noi cum o fi mai bine, cu toții! zise Petre cam țanțoș, ca un cocoș tânăr când se gătește să cânte. Grupul porni în sus, spre Lespezi. Numai Toader Strâmbii cu toporul și Chirilă Păun cu bățul, încolo toți cu mâinile goale. Între ei parcă cel mai mândru era Ilie Cârlan, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]