2,335 matches
-
îi ignore pe armeni, care au fost condamnați la uitare. Ziya Gökalp a redefinit panturcismul drept un concept cultural, academic Panturcismul a fost perceput de cercurile imperiale ruse drept o mișcare politică, iredentistă agresivă. Termenul „turcism” a început în timpurile țariste să fie folosit cu prefixul de origene greacă „pan” pentru a rezulta „panturcism”-ul. Popoarele turcice ale Imperiului Rus au fost considerate favorabile expansiunii turce, iar un intelectual musulman de frunte ca İsmail Gaspıralı a fost etichetat ca „spion al
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
inadmisibile. Criptanaliștii și comandanții polonezi au fost capabili deseori „să se uite peste umărul” celor mai înalți comandanți sovietici, (incluzându-i aici pe Tuhacevski și Troțki). Este de neînțeles cum de Armata Roșie a repetat aceleași greșeli făcute de armata țaristă în timpul primului război mondial, erori care au dus în mod hotărâtor la înfrângerea rusească de la Tannenberg din 1914. Tuhacevski a fost Șeful Marelui Stat Major al Armatei Roșii (1925-1928) și adjunct al Comisarului Poporului pentru Apărare. A reușit să transforme
Mihail Tuhacevski () [Corola-website/Science/299669_a_300998]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cartal făcea parte din Ocolul Cahulului a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul
Cartal, Reni () [Corola-website/Science/317904_a_319233]
-
Ralu) Callimachi (1763-1837), fiica mijlocie a lui Grigore Callimachi, domnitor al Moldovei în două rânduri (1761-1764 și 1767-1769). După cum relatează Octav-George Lecca în ""Familiile boierești române"", Matei Cantacuzino-Deleanu s-a refugiat în 1791 în Rusia, în timpul ocupației Moldovei de către armata țaristă, devenind consilier de stat și ocupând și alte demnități. Cei doi soți au avut cinci băieți, dintre care doi (Ioan și Constantin) nu au avut urmași, Grigore a fost colonel rus și a murit în Bătălia de la Borodino (1812), iar
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
au menținut de-a lungul secolului al XIX-lea prin evenimentele din interiorul și exteriorul teritoriilor poloneze. Localizarea Poloniei față de Europa de Nord a devenit deosebit de importantă într-o perioadă când vecinii săi care doreau să se extindă, Regatul Prusiei și Rusia țaristă, au fost intens implicați în rivalități și alianțe, când a început modernizarea națiunilor europene pe întregul continent. La începutul secolului al XIX-lea, Europa a început să simtă impactul mișcărilor politice și intelectuale, ceea ce însemna că, printre efectele lor, se
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
de est, din care aproximativ trei sferturi fusese teritoriu polonez. Dupa Congresul de la Viena, Rusia și-a organizat terenurile sale poloneze într-un Congres Polonez, acordându-le o constituție liberală, cu propria sa aramată și cu autonomie limitată în cadrul imperiului țarist. Cu toate acestea, în anul 1820, guvernarea rusiei a devenit mai abuzivă, creându-se societăți secrete formate de intelectuali în mai multe orașe, pentru a complota o insurecție. În noiembrie 1830, trupele poloneze din Varșovia s-au revoltat. Când guvernul
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
protestul politic al românilor la curtea de la Viena (1892) cu privire la drepturile lor naționale. În continuare, ampla prezentare a primului război mondial, împreună cu mișcarea voluntarilor și a emigrației române au darul ăa pregătească vizitatorul pentru înțelegerea procesului istoric al prăbușirii imperiilor țarist și austro-ungar. Sala Unirii ilustrează desăvârșirea procesului de constituire a statului național român, subliniind rolul marcant al Aradului în cursul lunii noiembrie 1918 pentru organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Steaguri, arme, decorații, acte oficiale
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
din armata sovietică ucraineană au împiedicat efectuarea unui atac comunist împotriva României. Deși tratatul ruso-turc de „prietenie și frăție” din 16 martie 1921 consemnase, în articolul VI, că părțile contractante „consideră toate tratatele precedente, semnate de Imperiile Otoman și cel Țarist, ca fiind anulate, acestea pierzându-și puterea juridică”, implicând, astfel, nulitatea juridică a cedării Basarabiei cătreI mperiul Rus la Tratatul de la București (1812), Rusia leninistă refuză, în continuare, să recunoască alipirea Republicii democratice a Moldovei la Regatul României. În 1924
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
cărora s-au afirmat personalități ca Titus Dunca, Zamfir Arbore, frații Ioan și Gheorghe Nădejde. Un aflux important l-a avut venirea în țară a unui grup de emigranți ruși și basarabeni, cunoscuți sub numele de narodnici, prigoniți de autoritățile țariste, între care se remarcau Constantin Dobrogeanu-Gherea, Nicolae Zubcu-Codreanu și dr. N. Russel. Ei au adus o infuzie nouă de idei socialiste de tip anarhist, dominante în Rusia, dar și de tip german, prin intermediul mai multor reviste, între care s-a
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Malinți (denumirea rusificată a localității Malinița) făcea parte din Ocolul Rașcovului a Ținutului Hotin . În 1869 a fost deschisă o școală de șapte ani la școală, iar în 1887 s-a construit o biserică. După Unirea
Malinți, Hotin () [Corola-website/Science/315804_a_317133]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Noul-Caragaci a fost fondat în anul 1830 de către coloniști bulgari. Mai
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
epuizată de luptele de pe frontul de răsărit, era în stadiul final de dezintegrare și de colaps. Chiar și așa, influența bolșevicilor era mare în rândurile militarilor de rând, în vreme ce în corpul ofițeresc era puternic împotriva comuniștilor. Bolșevicii considerau că armata țaristă este unul dintre stâlpii de sprijin ai regimului autocratic și au decis să o desființeze pentru a forma o nouă armată loială cauzei marxiste - Armata Roșie. Din rândurile fostei armate țariste s-a format armata guvernului provizoriu, care la rândul
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
ofițeresc era puternic împotriva comuniștilor. Bolșevicii considerau că armata țaristă este unul dintre stâlpii de sprijin ai regimului autocratic și au decis să o desființeze pentru a forma o nouă armată loială cauzei marxiste - Armata Roșie. Din rândurile fostei armate țariste s-a format armata guvernului provizoriu, care la rândul ei a asigurat elementele constitutive ale Armatei Albe antibolșevice. Albii, colaborând cu întreruperi cu forțele intervenționiste străine din Japonia, Marea Britanie, Franța și Statele Unite, au luptat împotriva Armatei Roșii bolșevice în războiul
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
secolului al XX-lea. Conacul a fost construit pe terenurile din partea de sud ale satului, cumpărate de bancherul Andrei Pommer (1851-1912) de la micii proprietari. În perioada 1901-12 au fost finalizate toate acareturile și sădit cel mai mare parc din Basarabia țaristă. A rămas neterminată clădirea principală, numită și palatul. Până la 1945, moștenitorii bancherului nu au intervenit în interiorul conacului. La începutul anilor 1960 au fost construite spații de locuit și de studii pentru Tehnicumul agricol (actualmente Colegiul agricol). A suferit intervenții și
Conacul Pommer () [Corola-website/Science/333815_a_335144]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Șilăuți făcea parte din Ocolul Rașcovului a Ținutului Hotin . În perioada 1900-1910 a fost construită aici o biserică de lemn . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șilăuți a făcut parte din componența
Șilăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315799_a_317128]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Grubna (denumirea rusificată a localității Hrubna) făcea parte din Ocolul Ciuhurului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Grubna a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului
Grubna, Secureni () [Corola-website/Science/315974_a_317303]
-
ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Prima atestare documentară a satului Satu-Nou datează din anul 1813. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Satu-Nou făcea parte din Ocolul Cahulului a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul
Satu-Nou, Reni () [Corola-website/Science/317898_a_319227]
-
de aur". Anul 1887 este marcat de mari greutăți materiale, fiind respins de societate. Scrie poezia "Noaptea de mai". În aprilie-mai apare un nou număr din "Literatorul". În octombrie scrie articolul "La germanisation de la Roumanie" în "L'Express-Orient", foaia ambasadei țariste din București, iar în noiembrie scoate unicul număr din "Revista independentă". Publică nuvela "Dramă banală". La 6 martie 1888 scoate bisăptămânalul "Stindardul țărei", ziar conservator scos cu sprijinul lui N. Blaremberg. După zece numere, ziarul dispare și scoate "Straja țărei
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
numit Costești pe râul Siret și mori pe apa Siretului cu toate hotarele și cu toate veniturile-fost ascultător de Ocolul și de curțile noastre din Botoșani“. La recensămintele (catagrafiile) populației Moldovei efectuate în anii 1772 - 1773 și 1774, de către Imperiul Țarist, apare în fișa de recensământ localitatea Cornul din ținutul Botoșanilor, alcătuită din 24 e locuitori, șase case în care locuiai șase familii. În cadrul catagrafiei din 1772 - 1773, în cadrul Ocolului Siret - Botoșani, este trecut satul Costești, dăruit Mănăstirii Salcea, „ cu 23
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
și mânuitorii dubaselor, ambarcații din Evul Mediu, rotunde, din nuiele tari și din piei. Denumirea lor provine de la cuvântul mongol "tumbaz" care a ajuns aici odată cu Hoarda de Aur; mai sunt încă folosite în Mongolia și în Tibet. În epoca țaristă și în cea sovietică, istoriografia oficială a propus, pentru cât mai multe așezări moldovenești, denumiri și etimologii provenite cu precădere din limbile tătară și slavă, bunăoară Cahul pentru Frumoasa sau, aici, "tembosarî" însemnând „dîmburi galbene”, sau "dub" însemnând „stejar”. Legenda
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
Tradițional se cultivă grâu, porumb și cartofi. Ramură zootehnica era reprezentată prin creșterea vitelor mari cornute, căilor, oilor, caprelor și porcinelor. Industria și economia satului era slab dezvoltată și legată doar de prelucrarea produselor agricole. În noiembrie 1819, în satul țarist pe atunci, este sfințită nouă biserică a localității, cu hramul Sf. Voievozi. La nivelul anului 1868 în Nisporeni erau 4 uscătorii de fructe, 20 mori de vânt, 3 mori cu cai, 340 de crame și teascuri, un atelier de produs
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, începând din anul 1812 autoritățile țariste au alungat din Bugeac Tătarii musulmani (care denumeau această cîșlă „Șekerlî-Kitay”, adică „Chitaiul Dulce” prin deosebire de rîul vecin : „Chitaiul Sărat”) spre Dobrogea, apoi au sprijinit stabilirea în locul lor a familiilor de imigranți bulgari dobrogeni, care erau ortodocși, aceștia primind
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
noiembrie 1945. Reparațiile pagubelor cauzate de asediu au durat mai mulți ani. În 1948 o mare parte din colecția muzeului din Moscova dedicat artelor Occidentului a fost transferată Ermitajului. Printre picturile acestei colecții figurau operele a doi mecenați ai perioadei țariste, Serghei Ivanovici Ștciuchin și Ivan Abramovitci Morosov. Majoritatea operelor Ermitajului din secolul al XX-lea, în special tablourile lui Pablo Picasso, provin din acestă colecție. Aceste tablouri n-au putut fi expuse decât după moartea lui Stalin. De asemenea, tablourile
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Grozinți (denumirea rusificată a localității Grozănița) făcea parte din Ocolul Rașcovului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Grozinți a făcut parte din componența României, în Plasa Clișcăuți a județului
Grozinți, Hotin () [Corola-website/Science/315805_a_317134]
-
sistemului de „stele” în cadrul studioului Metro-Goldwyn-Mayer în anii săi de glorie, când Mayer dorea ca studioul său să aibă „mai multe stele decât sunt pe cer”. s-a născut în Minsk, astăzi capitala Belarusului, la acea vreme parte a Imperiului Țarist într-o familie de evrei. Mayer a emigrat împreună cu familia sa în Saint John, New Brunswick, Canada când încă era foarte tânăr și a mers la scoală acolo. Tatăl său a început o afacere în domeniul colectării de fier vechi
Louis B. Mayer () [Corola-website/Science/315477_a_316806]