1,198 matches
-
o țintă a lor, o veritabilă profesiune, de a răstălmăci totul și de a-l reduce la poftele lor personale. Astăzi, nu mai trebuie să calculezi prea mult riscurile, ca în anii dictaturii, când lichelele, timorate, se drapau în principiile țepene ale marxism-leninismului. Astăzi e voie, pentru toată lumea. Voie, cu un avocat bun alături și cu un cinism și o ticăloșie fără margini. E clar că nu firea românului este păcătoasă. Păcătoasă este autoritatea politicianistă, în cap cu... se știe prea
Alt soi de tâlhărie - reluare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11119_a_12444]
-
francez a și năvălit peste spectatori. Cu noutăți față de ediția precedentă: mai multe săli (8 locații), mai multe filme (peste 60) care de data aceasta pot fi vizionate nu doar în Capitală, ci și la Cluj. Oferta de pelicule fiind țeapănă, să apuci să vezi ce vrei este deja o chestiune de management: planifici orele, îți lași timp să te miști între cinematografe, alegi proiecția și locația care ți se potrivește cu programul. E de remarcat interesul spectatorilor români - de unde se
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
Vom citi și vom vedea; numai că poetul ține să atragă atenția și asupra îngustimii strofelor sale: ,Cât despre îngustimea strofei ("a ștofii", va fi spus Arghezi,-n Hore), ea e, aici, urmarea (liber consimțită) a calupului coloanei de gazetă (țeapăn ca a lupului cerbice). - "Patul lui Procust" nu-i atât o probă de masochism, cât una de ingeniozitate.". Un fragment tipic pentru scrisul lui Șerban Foarță. Și în cele mai convenționale texte, poetul nu se poate abține să ,literaturizeze", să
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
Va urma. Dintre toți care au scris despre opera și personalitatea savantului de la Chișinău, Eugen Simion l-a portretizat, călinescian, cel mai bine. Mihai Cimpoi are „figura și semnele comportamentale ale unui răzeș din epoca lui ștefan cel Mare. Voinic, țeapăn, niciodată grăbit, cu vorba domoală [...]ține drumul drept, pe la mijloc, și, de-i pornit într-o direcție, n-o schimbă până nu ajunge la locul cuvenit. îmi place la el, între altele, că se ține de cuvânt [...]. Ca un țăran
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Bogdan Petriceicu Hasdeu, Vasile Alecsandri, Iacob Negruzzi, Regele Carol I și Petre Ispirescu. Citește apoi jurnalele și corespondența tuturor acestor domni și doamne, le află speranțele și visele, iubirile și obsesiile, bolile, bucuriile și dramele familiale. Pune viață în chipurile țepene pe care le știm din reproducerile care ilustrează manualele de istorie (a literaturii). Rezultatul este o carte încîntătoare, în imediata apropiere a prozei, scrisă cu înțelegere și mult sentimentalism de o autoare care știe ca nimeni alta să se pună
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
la Cioaca! Să afle și el, dă-l dracu, să nu mai stea cu pușca în mână! A strigat Boade, dar în zadar. A mai strigat o dată, de două ori, apoi s-a întors către ceilalți: - Mai, fraților, asta e țeapăn! Nu mișcă, nu răspunde! S-au repezit în curte. Cioaca parcă dormea. Dormea însă somnul de veci. Nu-l mai interesa de cei din jur. - A murit, săracul, la datorie! Cu pușca în mână! - Când vine moartea... - De asta ma
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
o rochiță albă de fetiță, Tata. Era îmbrăcată așa cum am știut-o întotdeauna, cu o fustă înfoiată de brocard în culori întunecate peste care purta un fel de jachetă-bolerou cu mânecile înfoiate, din același material, iar pe cap un batic țeapăn din tafta sau moar de o culoare asortată probabil, de asemenea închisă. (Când eram trimise, sora mea și cu mine, vara la Timișoara la bunici, visul nostru era să ajungem să încercăm hainele bunicii care umpleau un dulap întreg , diferind
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
ultimul prăpădit M-a cuprins un fel de silă Nu știam că ești reptilă De la pensie te-am luat Te-am spălat, te-am pieptănat Și-apoi te-am despăduchiat Eu te-am curățat de rapăn Pe burtă și gîtul țeapăn Dar tot jegos ai rămas Băga-ți-aș belicug în nas Dintr-un pitic ciorditor Eu te-am făcut senator"
CV Tudor, atac furibund. Cine e ”Cancer pe două picioare” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30921_a_32246]
-
aveam o flegmă pe gît și l-am scuipat în față cu toată flegma.“ (p. 57) Gardienii îl pun din nou în pat și îl bat pînă la leșin, dar degeaba. Chiorul nu se dă bătut și pace bună, ținîndu-se țeapăn și sfidînd frica. Și fiindcă mizeria, bolile și bătăile nu-l răpun, autoritățile încearcă în patru rînduri asasinarea lui, înscenîndu-i evadarea de sub escortă spre a-l împușca, otrăvindu-l de-a dreptul sau încercînd să-i rupă coloana vertebrală aruncîndu-
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
emotivă sau sentimentală a dispărut complet, în schimb, instinctele compun, în imaginarul lui Dan Coman, o faună cât se poate de palpabilă și de... previzibilă. „Pătrund în mintea mea cu viteza unui ghepard tânăr”, „glasul atârnă în afara mea/ mic și țeapăn cât un stârv de albină”, „noaptea ni se strecoară fluturi sub unghii”, „zboară muștele ca descreieratele”, „la 27 de ani/ precum capul cocoșului lângă butuc/ la mică distanță de corpul încă zvârcolindu-se/ corpul meu”, „chipul acoperit de viermi”, „pești
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
tulburat liniștea publică și sfârșesc prin a rămâne la șprituri cu noi. - Pantofii de mireasă - cadou al colegilor mei de grupă - un vis de balerini, sidefii și ușori că ai unei zâne. La nuntă, că la nuntă: Stau cu spatele țeapăn, la masa principală. Mă las filmată de aproape, de departe și dintr-o parte. Zâmbesc politicos, până mă dor fălcile. Mă plimb printre mese. Salut toate rubedeniile vârstnice, chiar și pe cele pe care nu le-am mai văzut în
De ce sunt miresele isterice – episodul 3 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18580_a_19905]
-
nisip. Deodată, „hârșc” și capul îi cade în colbul bătăturii, iar trupul se rostogolește zbătându-se neputincios. Ochii îi sar din orbite și degetele de la palme parcă-i caută pe jos. Câteva zvâcnituri și rămășițele trupești împrăștiate prin ogradă rămân țepene. Moartea scoate cu calm o cârpă neagră de sub pelerină și șterge tăișul coasei de puținul sânge ce-l mânjise. După ce-și duce la bun sfârșit ritualul își trage gluga pe cap, își pune coasa pe umăr și se pierde
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
din genele-i arcuite, stând pitulată după celelalte, în colțul sobei de teracotă crăpată, torcând din furcă lâna moale, sau cosându-și zestrea; altele, țeseau cu rândul la războiul din lemn de stejar, parcă mai bătrân ca zilele dar încă țeapăn, moștenit de la bunicii bunicilor. Veselia generală era garantată la astfel de adunări populare ce, împreună cu țuica fiartă și vinul fiert, dezlega inima și sufletul omului, și ne apucam care pe spus poezii sau doinit, care pe narat povești grozave, ce
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
-i vedea Întinzând-o tot Înainte la galop. Unul dintre cei doi, un tânăr blond, Îl fixă pentru o clipă cu ochii săi albaștri, În timp ce trecea pe lângă el. Poetul se gândi să Îi urmărească pe cal, Însă Își văzu animalul țeapăn Într-un ungher, prostit, incapabil nici măcar să pască puțina iarbă. Era atât de extenuat, Încât ar fi pierit după câteva lovituri de pinten. Dante Își Îndreptă privirea spre Apus. Dinaintea ochilor săi se Întindea orizontul, o linie cenușie care separa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să nu fim deranjați. Mă Înșel cumva? - Deloc, dimpotrivă. Și mă bucur că faci progrese rapide: Începem să ne Înțelegem... Mda, simțise ironia și Încerca să mi-o Întoarcă, În pofida faptului că, la suprafață, se Încăpățâna să afișeze aceeași sobrietate țeapănă și mohorâtă, agresivă chiar. Pentru nimic În lume În acele momente n-aș fi conceput că Adam Adam vorbea cât se poate de serios și, mai cu seamă, de pătruns de ceea ce spune. Am realizat grozăvia târziu, mult prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
amicale. Recunosc, nutream sincere resentimente la adresa domnului Howard, deși eram conștient că, la rigoare, nu prea aveam ce să-i reproșez. Omul Își jucase perfect rolul În mișculația de la aeroport, iar ulterior se comportase chiar rezonabil. Mă rog, rezonabilitatea lui țeapănă și lapidară, totuși preferabilă amabilității prefabricate a lui Zoran, pe care bilețelul Evelinei mi-l scosese de la inimă. Fără motive și fără dovezi, recunosc. Poate din nevoia de Încredere În ceva sau În cineva, cu toate că eram conștient că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
francezii la ceva: le lipsește profunzimea, dar sunt sclipitori și memorabili În exprimare - geniu lingvistic latin și, ca bonus, femei accesibile... Bingo! Franța... femei... Eveline... - Cu părere de rău pentru speranțele tale umaniste (eram per tu, la propunerea ei abandonaserăm țeapănul „dumneavoastră”), trebuie să știi că Howard ți-a spus adevărul adevărat, mi-a confirmat apreciabila reprezentantă a feminității româno-franceze cu o gravitate care m-a Înfiorat. Vei avea poate și dovezile necesare Într-o zi. Bineînțeles, dacă ești cuminte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu sare. Toți știau că suferă cu stomacul, dar se fereau să observe că turcul nu se-atinge de mâncare, menajându-i susceptibilitatea, și-l întrebau din când în când, pentru a salva aparențele: „Cum a fost borșul?” „Excelent”, răspundea țeapăn păgânul. „Ei, ce ziceți de tocană?” „O minunăție”, mințea fără să clipească otomanul, simțind că urăște tot mai mult acest popor vag aliat care nu se gândea decât la mâncare. Rotofeiul vel-comis Agache Natriul, cel pe care îl înșela nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nasul său încercat simți numaidecât că atmosfera era încărcată: ceva nu era în regulă. Nu vorbea nimeni, stăteau majoritatea cu ochii în farfuriile goale, mișcând agale furculițele. Până și femeile, care de obicei în asemenea împrejurări nu tac, stăteau acum țepene și se uitau cu ură spre ușă. Să vedeți că iară ne dă varză - spuse deodată mohorât unul din cei mai slabi comeseni, un lungan cu mustață rară ce ședea exact vizavi de Metodiu și vorbele lui căzură greu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și câte și mai câte, că erau peste o mie de femei, unele din ele cunoscându-se din vedere și sprijinindu-se una de alta, să nu se prăbușească de plâns. între toate paparudele alea, străbunicul stătea întins demn și țeapăn, cu o floare roșie la butonieră și părând că zâmbește. Avea și de ce, nu l-ar mai răbda pământul să-l rabde! De ce? - întrebă bătrânelul, mirat de ultimele vorbe ale căpitanului. — Pentru că, răspunse căpitanul Tresoro, ștergând ultima urmă a sosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
decît un loc al morții, un loc unde memoria și uitarea se macină laolaltă pînă la confuzie. Pe la amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noi generați de ursuleți, de la alți masculi, lăsându-și soclul neocupat o vreme nerușinat de lungă. De Gedeon mă legau sentimente confuze. Numele lui mă ducea mereu cu mintea la o gloabă, ceea ce era în total dezacord cu umplutura lui țeapănă. Numele este intangibil, îmi spuneam eu. Asta nu înseamnă că numele nu pot fi transcrise, pentru că ele pot fi transcrise. Dar cine o face, minte. Nu recunoaște ceva, te înșală. Pentru că vechiul nume se ascunde sub cel nou, în taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cântă melodii din acelea. Încă de prima oară când l-am văzut, mie nu mi-a plăcut de George. Avea părul lung și gri și era întotdeauna slinos. Avea pete roșii pe toată fața și era foarte slăbănog. Stătea destul de țeapăn pentru cei aproape șaptezeci de ani ai lui. Ochii i se plimbau încolo și-ncoace și nu te privea niciodată drept în față. În primul rând, nu-l plăceam pentru că tanti Mae își petrecea mai tot timpul cu el sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bucătăriei, unde s-a oprit, umezind doar podeaua, fără să o mai înroșească. A trebuit să o las jos pe mama ca să deschid ușa din spate, astfel că pătura i-a căzut de pe picioare și i le-am văzut reci, țepene și maronii. Înainte să o ridic iar, am aruncat pătura pe ea la loc ca să nu o mai văd. Pielea maronie și rece îmi întorcea stomacul pe dos. După ce am umplut groapa, am împrăștiat frunze și ace de pin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
efortul lui Claire de a mă deturna din drum. Speram că prezența lui va neutraliza situația. Stătea pe canapea și s-a dat la o parte să ne facă loc. Claire s-a așezat lângă mine fără tragere de inimă, țeapănă ca o scândură. Era mică și firavă, cu niște ochi pătrunzători, cu corpul subțire și alungit, emanând energie prin toți porii. Ea și Paul semănau ca frații, dar Paul și-a canalizat energia înspre carieră, în timp ce Claire părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]