708 matches
-
Normal că am recunoscut-o imediat pe Reiko, în gară. Purta o haină bărbătească din stofă de lână englezească, țesută de mână, pantaloni albi și teniși roșii. Era tunsă scurt și, pe alocuri, șuvițele stăteau ridicate în sus ca niște țepi. În mâna dreaptă ținea o valiză maro, din piele, iar în stânga, cutia neagră în care se afla chitara. Când m-a zărit, mi-a aruncat un zâmbet șiret căruia, surprinzător, i-am răspuns pe loc, în același mod. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și căruia nu-i plăceau deloc florile. Îi plăcea să se lupte și se lupta cu toți ceilalți tauri de vîrsta lui sau de orice vîrstă și era un campion. Coarnele lui erau tari ca lemnul și la fel de ascuțite precum țepii porcului spinos. CÎnd se lupta Îl durea rădĂcina coarnelor, dar lui nici că-i păsa. Mușchii de pe gît formau o cocoașă mare căreia În spaniolă i se spune morillo și, cînd se pregătea să atace, această morillo era Înaltă cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
feminine de bronz, opere delicate ale sculptorului francez Belleuse, fusese amenajat un spațiu expozițional destul de restrâns, care reușea prea puțin să pună în valoare o ofertă destul de sărăcăcioasă, de exponate: Câteva săbii de epocă și ghioage din oțel vinețiu, cu țepi, câțiva țăruși de palisadă, câteva suliți, topoare, arbalete, securi și halebarde, în niște suporturi verticale, din lemn. Pe pereți, niște desene și stampe, înfățișând figuri marțial-încruntate de nobili, de monarhi și de generalissimi, în plin Ev Mediu viforos, precum și niște
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care-l deprinsesem de mic, împreună cu Aurică începem a prinde pește, luându-ne la întrecere cu mătușa Pălădoaia. Eu spun drept că mă cam temeam de chișcari, care seamănă cu niște șerpișori, sunt iuți și au la baza gâtului niște țepi întorși cu care te pot agăța de mână, înțepândute. Dar, deși îmi era frică, atunci când îl simțeam, îl prindeam repede și-aruncam pe mal de unde îl luam și-l băgam în oală. Soarele trecuse de mult de amiază. Era aproape de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mămică grijulie. Pentru alții însă gărdulețele astea pot fi de-a dreptul o calamitate : un localnic al Clujului, de pildă (cam beat, ce-i drept), s-a împiedicat de un astfel de gard și a rămas înfipt cu gîtul în țepii lui. „Dacă Primăria ar observa mai atent aceste garduri, ar putea vedea că partea superioară (cu țepușe) reprezintă un ade vărat pericol, mai ales pentru copii” - au sărit atunci alți părinți. Li s-au alăturat în cor și alte victime
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu Luci și Sandu, prietenii mei, și ne-am suit în castan. Copacul făcuse fructe mari și țepoase. Am dezghiocat toată dimineța castanele lucioase. Sandu a găsit atunci, și îmi amintesc țipătul lui de surpriză, sub o coajă verde cu țepi, un cristal mare și greu, sclipitor. Era ca un ou de sticlă prin care lumina trecea lin. Când un castan face asemenea fructe, m-am gândit atunci, nu e bine. Pe la douăsprezece, cum la Scara Unu Mendebilul nu apărea și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei urcușul abrupt al falezei, cărarea care despică iarba plină de flori și-am ajuns la pădurea înmugurită. Pe jos, oriunde te uiți, prin crâng, nu vezi decât flori ofilite de portocal. Fiecare creangă din boschetele încîlcite are sute de țepi otrăviți. Printre ei, fructe de pădure, boabe roșii și mov cu coajă extrem de fină, se ghemuiesc pe ramuri, ciugulite de păsări mărunte și fistichii. Noroc că eu sânt numai duh, numai psihic, fiindcă pe-aici carnea nu poate trece. Chiar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fine, fiecare terminat cu o boabă de lichid transparent, care strălucea în penumbra camerei. "E o plantă carnivoră", ne spuse alungitul, care se așezase pe locul lui preferat. Atinse cu degetul lui lung aproape cât antebrațul meu discul din mijlocul țepilor: acestea, ca la comandă, se ridicară și apoi, unele după altele, se curbară spre deget, lipindu-și boabele cleioase de unghia lui Egor. Dacă aș lăsa degetul aici, în scurt timp mi l-ar roade până la os." Era o plantă-păianjen
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care a venit la mare cu gașca lui. Se distrează, sînt mulți și veseli și profesioniști, știu cum se face treaba, pentru că din asta trăiesc. Felia lor de plajă e plină de tipe și de chestii mișto: șlapi Arena cu țepi În talpă, prosoape Adidas, ochelari de soare mișto și creme de plajă nemaivăzute. Băieți, țipă Florin, Întreabă prințesa asta de aici ce sporturi facem noi? Box, la colțul blocului. Tare, bravo! Seara, ajungi cu ei În Ring și, oricît ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
personaj e locotenentul Soare - nu-ți vine să crezi, dar chiar așa se numește. Soare e singurul om din această adunătură amenințătoare. Se plimbă leneș printre noi cu șapca lăsată pe ceafă, lăsînd să i se vadă un snop de țepi de păr brunet În frunte, tunica Îi e descheiată, iar cataramele bocancilor, nestrînse, și ne privește mirat cu o pereche de ochi albaștri, un albastru Închis, aproape violet, conturați de gene negre. Ne privește de parcă am fi de pe altă lume
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca apoi să se întâlnească repetat, devenind prieteni și colaboratori în proiectele sale,această poezie fiind inedită și intitulată “Vino, Țepeș!”: “Viața azi e paralitică, sunt prea multe furăciuni, vino, Țepeș, să-i aduni, să-i înveți politică; puși în țepi date în febră, pe grătare mai roșcate, să stea cu toți hoții-n zebră, trei decenii jumătate, ne-au promis dealuri de unt, de miere și văi cu lapte, dar s-au dovedit că sunt hoți de zi, tâlhari de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
leneș. - Pesemne a strâns mìșună de parale, ca șoarecii grâu, toamna. - Cât s-audă cucul ! Unul din ei purta o căciulă „acră”, ceea ce vrea să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea o barbă aspră. Cu chip lemnos și plin de țepi, celuilalt îi flutura, goală, o mânecă. În timp ce ne lăsam la vale, moșnegii tăcură. Se ghicea lângă plopii în care șuiera subțire vântul o râpă. Cel cu căciula explică : - Devale nu-i loc curat. Acolo a murit la coasă Cot cel
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mă port precaut, pe acel teren necunoscut, unde trebuia să iau, cumva, totul de la capăt, dar nu-mi era limpede de ce anume trebuia să mă apăr. Și bănuiesc că nu arătam deloc simpatic în războiul meu defensiv, de arici cu țepii scoși în permanență. Puteam să duc, probabil, complexul inferiorității mele sociale la limite și mai rele, unde, cu resentimente de plebeu furios, aș fi ajuns să detest oamenii bogați, să-i urăsc pe aristocrați. Din fericire, nu s-a întîmplat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
whiskey de te ofilea. Con tesa mi-a pus mâna între picioare și mi-a vârât în gură limba cu biluță metalică la jumătatea ei. Am strâns la piept capul contesei și i-am simțit părul împărțit în mii de țepi rigizi, cu fixativul uscat. Am pipăit pe sub bluză sfârcurile contesei și-ntr-unul din ele era un ineluș de alamă. Am scos chiloții contesei și părul ei pubian era aspru și afânat. Am ascultat șoaptele contesei și ele erau dogite
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și mâine, cine ,mai știe de vor mai crește codri de brazi și trifoi cu patru foi în câmpie?!?. 1979 Vino, Țepeș! Viața-i paralitică printre-atâtea furăciuni; vino, Țepeș, să-i aduni, să-i înveți politică. Să-i pui în țepi date-n febră pe grătarele roșcate, să stea cu toți hoții-n zebră, trei decenii jumătate. Ne-au promis grămezi de unt de miere și văi cu lapte dar s-au dovedit că sunt hoți de zi, tâlhari de noapte
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mult mai mare. Toți erau gătiți în uniforme care luceau de parcă erau făcute din zale metalice. Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi, cu pupile negre, dar fără sprâncene. Păreau să aibă un fel de pliuri de piele deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și mîna, nu se mai răspîndi, cu toate că lungimea membrului îi crescuse cu cincisprezece centimetri. Degetele i se îngroșaseră și între ele crescuse o membrană fină, iar unghiile i se lungiseră și i se curbaseră. Pe buricele degetelor se ivise un țep roșu ca un spin de trandafir. Un alt spin, de patru centimetri, îi crescuse în cot și se agăța de așternuturi, așa că dormea cu brațul drept atîrnîndu-i pe podea. Nu era un calvar, pentru că nu și-l simțea deloc, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră, iar la încheieturile noduroase avea ghimpi roz și violet, o tufă de spini purpurii îi ascundea organele genitale și un șir dublu de țepi de pe spinare îi țineau corpul la douăzeci de centimetri deasupra mesei. Capul nu avea gît, nici bărbie, și, pornind de la claviculă, se întindea un cioc imens, ca al unui cuc uriaș. Fața nu avea trăsături, deși două calote negre se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ecou îndepărtat al unei bufnituri umplu tăcerea, pînă cînd vocea spuse: — Cine era Rima? — O fată care îmi plăcea. A încercat și ea să mă placă puțin. — Atunci nu eram eu. — Ai niște aripi superbe. — Mi-aș dori să fie țepi, atunci n-aș mai fi nevoită să vorbesc aiurea cu ticăloși ca tine. — De ce spui asta? — Nu te preface că tu nu ești ca ceilalți. Poate ai o altă tehnică, dar o să mă rănești la fel ca ei. Sînt neajutorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
departe. Thaw locuia în etajul din mijloc al unei clădiri cu locuințe ce aparținea unei companii; casa era placată cu gresie roșie în față și cărămidă în spate. Curțile din spate cuprindeau o zonă cu iarbă împărțită prin grilaje cu țepi, și fiecare petic verde avea stiva lui de gunoi. Bandele care scormoneau prin gunoaie din Blackhill traversau canalul să fure din stivele astea. I s-a spus că cei din Blackhill erau catolici și aveau animale în păr. într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o mică stîncă cobora de la picioarele lor spre un alt spațiu tivit cu copaci și plin de zgomotele jocurilor de copii. De acolo, pămîntul cobora în terase împădurite abrupte spre o vale acoperită cu un covor de acoperișuri și cu țepii coșurilor de fabrică. La est, Clyde se vedea șerpuind printre ferme, cîmpii, puțuri de mină, grămezi de deșeuri de la topitorie, apoi orașul îl ascundea pînă în punctul în care cursul era marcat de o procesiune scheletică de macarale care mărșăluiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță și îl aruncă dintr-un salt, făcându-l să se despartă de hățuri. Plonjă ca o săgeată lansată din arc și căzu pe spate în desișul unor bețe și țepi de gherghin sălbatic. Îi vâjâia capul, dar nu simțea încă vreo durere în corp, ci o amorțire ușoară, care îi urca dinspre degete. Întoarse doar ochii și își văzu armăsarul plecând pe unde veniseră. O eliberare profundă și mai mare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ta". Ne plimbam pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. Florile astea nu pot fi culese", zise el, explicîndu-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. "Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a plouat aproape deloc, îți dai seama că au nevoie. De aceea sânt țepii atât de mari". "Dinule, l-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zise el, explicîndu-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. "Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a plouat aproape deloc, îți dai seama că au nevoie. De aceea sânt țepii atât de mari". "Dinule, l-am întrerupt, te-am întrebat ceva". "Dar ți-am răspuns", spuse el, mirat că nu înțelegeam. "Ce mi-ai răspuns?" Că nu vreau să mă înțep... Mai speri ― adăugă după o pauză ― că te va
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
intrau pe străzile orașului, Maggie fu izbită de frenezia panourilor publicitare și a cumpărătorilor, a barurilor cu burgeri și cafenelelor în aer liber, a ambuteiajelor și clădirilor de birouri, a fetelor în maiouri scurte și băieților cu părul aranjat în țepi făcuți cu peroxid. La mică distanță de Ierusalim, unde sfințenia plutea ca un nor, Tel Avivul părea un templu al desfrânării permanente, nestăvilite. —OK, stă la numărul 6. Să parcăm acolo. Se aflau pe strada Mapu, care, judecând după mărcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]