486 matches
-
ca de negru de la sucul de hamei, de care nu scapi decît frecînd cu noroi [*sau, lucru amuzant, cu suc de hamei] și după o zi sau două ți se crapă și ai numai tăieturi de la tulpinile vrejurilor, care sînt țepoase. Dimineața, înainte ca tăieturile să mi se deschidă, aveam niște dureri cumplite la mîini și chiar și acum, cînd scriu aceste rînduri (10 octombrie), încă se mai văd urmele. Majoritatea celor care se duc la cules o fac în fiecare
GEORGE ORWELL - Jurnalul unui culegător de hamei by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/6069_a_7394]
-
gonești stele verzi, cimilituri / dosite în pînzele zdrențuite / ale verdelui verde, // de-acum umezeli, melci aburoși,/ mîl spănăriș, talaș lenevos, / fum și iar fum de iarbă de pușcă / din de-o, drace, flintă cu smintă" (Melci aburoși). Figurile voit neglijente, "țepoase", rebarbative, absorb asemenea unui burete programatele afecte depresive, legate de un prezumat regret al trecutului. În cvasitotalitatea textelor, Ion Davideanu se dovedește ironic, dintr-o funciară reținere față de aparențe, dintr-o țărănească precauție, dar și pentru a corija "proza" realului
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
dezminte. Filipescu, în schimb, are vocație nu doar de orator, ci chiar de scriitor. Scriind despre el, Lovinescu însuși își redescoperă vocația de portretist: „cu capul rotund, cu înfăți- șare de boule-dogue iritat; cu ochii albaștri, adese bolovăniți, cu păr țepos, cu aere de plutonier în retragere cu mișcări retractate, gata să se arunce. Caricaturile timpului (din Facla, de pildă - n.m.) l-au fixat în această poziție de câne rău ce păzește casa de hoți dar și de vizitatorii blajini. Cave
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
o autoanaliză, ce-i drept mai indulgentă); iar savoarea cărții stă, într-o foarte mare măsură, în stilul și registrul tuturor acestor observații: dur et pur, cum spun francezii, plin de asocieri privilegiate de cuvinte/imagini/realități, șăgalnic și solemn, țepos și tandru. Surprinzător sau nu, aș spune că Eleganța ariciului poate fi numit, până la urmă, un roman de dragoste. O neașteptată și sofisticată relație se naște și între Renée și cel de-al doilea personaj care reușește să o „deconspire
Gustul orezului cu ceai verde by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5673_a_6998]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă, Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă, Între aripi și să-mi surîdă numai O clipă, cît îi șterg de pe nimb spuma-i.
Clipa cea surîzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15403_a_16728]
-
-i spune că știu că nu vrea să mai vadă pe nimeni, dar l-am căutat totuși, pentru că altădată ne întîlneam, și nu puteam să trec prin Paris fără să-i dau un semn. Altădată era altădată, mi-a răspuns țepos, dar pe măsură ce vorbeam am avut sentimentul că tonul lui se înmuia. Recent, cînd l-am revăzut pe micul ecran, în emisiunea Honoris causa, mi s-a părut îmblînzit de vîrstă, ca să nu zic ca el, de bătrînețe, dar m-am
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
lung se urni cu greutate. Pe platforme, ostașii fumau și sporovăiau, lăsînd să le atîrne picioarele înfășurate în moletire. La halte săreau jos și se reprezeau să-și primenească apa din bidoane. De-a lungul liniei se întindeau numai miriști țepoase, întrerupte rar de cîte o pădure de plute. Coborau în cîmpie. Din pricina numeroaselor schimbări de direcție drumul li se păru lung. Se mișcau parcă în zig-zag, înainte și înapoi, în sus și-n jos. Cerul mereu albastru, de august, nu
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu portretul lui Franz Joseph al Austriei. Înțelepciunea lui, privirea ochilor adânci erau mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea un pisic pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip, strănutând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bărci și îi abandonau pe câte un grind nelocuit. Mulți purcei mureau de foame, dar unii supraviețuiau hrănindu se cu rădăcini, pești morți, hârciogi sau ouă și pui de păsări. între timp se sălbăticeau, trupul li se acoperea cu păr țepos și negru, colții le creșteau și se ascuțeau. Formau haite costelive de porci mistreți, înnebuniți de foame, pe care pescarul îi vâna iarna, împușcându-i sau prinzându-i în năvoade întinse pe grind, pentru a ronțăi apoi, marinată în oțet
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe care un neam de gintă latină ar trebui să o prețuiască. Dar câți dintre noi pot înțelege produsele de geniu în acest secol mercantil? O, timpuri, o, moravuri! exclamă el aproape oftând și trecându-și melancolic degetele prin barba țepoasă. Câți onorabili cetățeni din țara asta plină de mediocrități mai pot detecta sursa latină a citatului de mai sus: Cicero? - se întreabă în sinea lui. Libertatea cuvântului nu se manifestă cu toată plenitudinea numai la frizerie. În acest moment mare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Rezistență, despre care începea să se vorbească aproximativ în perioada în care am descoperit că sunt patriot. Zâmbiți? N-aveți dreptate. Descoperirea am făcut-o pe coridoarele metroului, la Châtelet. Un câine se rătăcise în acel labirint. Mare, cu blana țepoasă, cu o ureche sfâșiată, țopăia, privind vesel și adulmecând picioarele care treceau. Am pentru câini o dragoste veche și credincioasă. Îi iubesc pentru că ei iartă întotdeauna. Am chemat câinele care ezita, vizibil cucerit, dând din coadă cu entuziasm, la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
până acum. O explozie de culori și de forme, aranjate minuțios de-a lungul aleilor și în sere, ne-au încântat ochiul și sufletul timp de câteva ceasuri. Mici sau mari, roz, albe, galbene sau mov, cu petale rotunjite sau țepoase țâșneau în cascade, în jurul nostru. - Mami, aici, uite ce frumoase sunt astea! Ba nu, aici sunt preferatele mele, striga Eva, alergând pe alei. Zâmbeam, bucuria ei era molipsitoare. Au fost cele mai colorate ore din ultima vreme. Petrecute împreună cu fetița
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
era al lor, era al nimănui. Se dezbrăcă, își făcu vânt cu palmele și, ridicându-se, își legă basmaua la spate, să nu-i cadă părul în ochi. Luă secera de la bătrână. Vezi să nu te tai! Ai grijă! Paiele țepoase erau gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii în jos, și tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor, drumurile înfundate-n văiugi spârcuite pe buza crăpată a râpelor și ponoarelor, șerpuirile bătătorite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
energic, vrând s-o apere cu trupul lui mare și puternic, iar ea se strânse sălbatec în el înfigându-și unghiile și scânci rugător: Spune-mi ceva. Te iubesc! șopti el grăbit, și-i strivi fața cu fața lui aspră, țepoasă, căutându-i gura cu lăcomie. CAPITOLUL 13 Din cei aproape zece mecanici de locomotivă și fochiști "sechestrați" de hitleriști în retragere, închiși în vagonul de vite cu intenția să-i transporte în Germania sau să se folosească de ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ochi și-l văzu ca printr-o sticlă aburită. L-am visat pe Alexandru, spuse, și nu știa dacă visa în continuare sau era treaz. Tom nu se mișcă. Nici nu tresări. I se păru slăbit, îmbătrânit poate din pricina bărbii țepoase -, îmbrăcat neglijent, dar în același costum, în aceeași tunică fără decorații cu care-l văzuse deci nu se înșelase -, parcă venea sau mergea la un bal. Îl văzu limpede, liniștit, fără groaza din vis, dar cu aceeași buimăceală ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
limpede, liniștit, fără groaza din vis, dar cu aceeași buimăceală ce-i încețoșa creierul, dându-și seama că de fapt numai el îl sărutase pe frate-su. Tom doar își atinse pe-o parte și pe alta obrajii fierbinți și țepoși de fața sa, lăsându-i în nări un miros puternic de alcool, parfum și tutun. Ajunge! Suficient! pâlpâi o voce slabă undeva deasupra lui. Un miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să se subțieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui Radu Aldulescu, că Antoaneta Tănăsescu, după ce mi-a dat, în timp, atâtea dovezi de prietenie, mi-a taxat rece peste umăr indiferența la corespondența lui Lewis Carroll, ori că Nicolae Breban m-a străpuns cu ochi neguros și vorbe țepoase la standul lui Teșu Solomovici, în vreme ce C.T. Popescu abia mi-a întins, fără cuvinte, două degete disprețuitoare - n-au fost decât câteva migdale amărui la un tort, repet, surprinzător de dulce. Spre deosebire de alte dăți, nu m-au mai deranjat insistența
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
s Parrot (Papagalul lui Flaubert), Staring at the Sun (Cu ochii-n soare), A History of the World in 10 1/2 Chapters (O istorie a lumii în 10 1/2 capitole), Talking It Over (în discuție), The Porcupine (Porcul țepos) și patru romane polițiste, sub pseudonimul Dan Kavanagh. Figură marcantă a prozei britanice contemporane, Julian Barnes este ironic înainte de toate, dar sub ironie se ascunde un lirism intens și inconfundabil. Lidia Vianu: Faceți parte dintr-o generație de scriitori care
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
groază am aflat că ne-am născut/ spre a fi plini de curaj și eroici/ cu groază am scris chiar rîndurile de mai sus” (10 ianuarie 1980). Spre a părea mai convingător, poetul adoptă un ton pseudoobiectiv, un reducționism, ironic, țepos: „ce dacă pămîntul din jurul nostru/ se numește atmosferă terestră/ e numai o invenție a altora ca noi/ pentru ca să nu recunoască/ situația reală în care se află// calcă rar pe deasupra pămîntului/ numai dumnezeu/ un pas al său din veac în veac
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
aspect de fortăreață hibridă hispano-gotică, cum văzuse prin unele cartiere. Apăruse niște arhitecți specializați într-un șablon, construind castele cu bifore, cu portale de piatră și blazoane fantasmagorice deasupra ușilor, cu crenele la nivelul acoperișului și în loc de piatră - o suprafață țepoasă, realizată dintr-un calcio vecchio foarte proeminent. Aceste case aveau un aer de provizorat, ca niște decoruri de teatru. Ioanide nu voia să construiască în stil gotic, stil romanic etc., ci în stilul său, și după ce obținea G. Călinescu toate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lîngă el în grabă, strigînd: — O clipă, vă rog! Șoferul se întoarse și-i privi, în timp ce-și încheia clapa din față. Era îmbrăcat într-o pereche de jeanși și o jachetă de piele. Era tînăr, avea părul roșu țepos și se uita la ei inexpresiv. — Scuzați-mă, dar mă puteți lua și pe mine? Sînt groaznic de obosită. Mergem spre Unthank, zise Lanark. — Eu mă duc la Imber, răspunse șoferul. Se uita fix la Rima. Gluga îi căzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă duc să văd. Ritchie-Smollet plecă printr-o ușă din colț. Grant și Lanark se uitară lung unul la celălalt. Grant părea să aibă treizeci de ani, deși avea riduri adînci, verticale, în obraji și pe frunte. Părul scurt și țepos îi era pieptănat cu grijă, și era îmbrăcat într-un costum albastru curat și o cravată roșie. — Te cunosc, zise el. Cînd eram tînăr, bîntuiai pe la Elite, cu șleahta lui Sludden. — Nu mult timp, spuse Lanark. Cum măsori timpul? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
văzu mașina mergînd alături de conducătorul grupului. Acesta era îmbrăcat în haine de piele cu un craniu și insigne cu svastică. O fată ca domnișoara Maheen, îmbrăcată în piele, se ținea de el în spate. Apoi vruum! - o săgeată strălucitoare și țepoasă țîșni dintr-o latură a mașinii lui Macfee și izbi corpul motociclistului pe la subsuoară. Roțile scrîșniră și mașina viră și trecu peste grup. Scena de-afară începu să se deruleze cu încetinitorul. încetul cu încetul, motocicliștii urlînd zdrobiți erau zvîrliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]