4,715 matches
-
PRIMĂVARĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Obrazul încărunțit al pământului tresare sub un cald fior Pleoapele plumbuite de somnul iernii zvâcnesc,zbătându-se ușor. Cu degete reci, amorțite începe-a țese peste dealuri O pânza verde-nrourată și peste ramuri albe șaluri. Bătrân și ostenit de trudă, se odihnește către seară, Când se trezește-n pragul ierbii cu-ncântătoarea primăvară. Dulce, adolescentină, pășește scuturăndu-și părul Împletit cu ghiocei,tremurând pe-obraji
CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384150_a_385479]
-
aprins! Parcă suntem cuprinși de amețeală dar pentru asta n-am băut nimic, Am ascultat promisiuni, doar amăgeală, Totul e fad,e chiar anemic... Ne zbatem în lumea legilor perverse, Ne bălăcim în praful amăraciunii, Vestul pânza de păianjen își țese în jurul nostru, cu izul înșelăciunii! Suntem mulți, totuși am rămas puțini ce înțelegem șaradele celor puternici, Cu inima plină de tina din mlaștini că tagma lor e plină de fățarnici! Au amanetat istoria,au dato la coș, Nu-i interesează
UNUI PRIETEN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384170_a_385499]
-
poate fi mai minunat Decât privirea ce se-nalță Atât de sus cât să cuprindă Cerul? Mai sus ca ochiul Din țărână plămădit, Privirea, cu lumina-și face jocul Din esența ei s-a zămislit! Miracol ca și gândul, infimul, Țesut din nevăzute fire Privirea, ca vântul aducerilor Ne face cadou sublimul... Plutind peste rostiri Ca pomul înflorit Noaptea, Privirea - prietenos trezește Stelele încă somnoroase Iar ziua, cu zâmbet luminos Tainic împletește, Viața în poveste. Referință Bibliografică: Privirea / Elena Armenescu : Confluențe
PRIVIREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384224_a_385553]
-
moarte Căci v-au pierdut de două ori. Case-cavou un râu desparte Pe două ulițe surori. *** Rășinarii după Goga Pășteau deasupra casei tale Turme de nori și-n urma lor, Luceafărul doinea agale Rășinărenilor, de dor. Tăcute licăriri de astre Țeseau marame peste sat, Pe creste se-mpleteau albastre, Umbre la ceas de înnoptat. Din turmă norii se răsfiră Purtați de vânt pe-a bolții cale. În urmă, zori de zi respiră, Lumini deasupra casei tale. *** Ciclul "Era să fiu poet
RĂŞINARII DUPĂ CIORAN ŞI GOGA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384280_a_385609]
-
Responsabili: Mirela Florian, Ruxandra Grigorescu, Beatrice Iordan, George Turliu, Călin Torsan. ### Ateliere cu artiști invitați Din 1 octombrie la Muzeul Național al Țăranului Român ### ATELIERE CU LIDIA STAREȘ Cusut, croit și țesut, cunoașterea firului textil; desenul și culoarea în țesături, țesut la gherghef sau la război. Dacă te interesează și vrei să afli mai multe despre fire textile sau cusături și croieli vino în atelierul Lidiei Stareș și vei afla ce poți face cu ațele și cum te poți juca serios
Atelierele de creativitate de la MTR [Corola-blog/BlogPost/99921_a_101213]
-
de se vedea până departe în întunericul nopții . Câinii ne erau pe aproape , de strajă , lupi să nu vină , iar flăcările focului , jucau ca pe niște valuri ascunse de ochii noștri , tăind întunericul și împrăștiind lumina pe măgura clipei , uneori țesută cu scântei , ce e înălțau spre cer . Apoi , după o vreme ne culcam și noi în colibă, în aerul acela atât de curat din mijlocul naturii , și somnul mă prindea destul de repede , căci tata veghea , până într-un târziu ce
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
trist din țurțuri lungi, Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele, Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi, Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele. Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală, Peste suflete-adormite țes maramă de mătase, Noaptea-nvăluie pământul într-un giulgiu de negreală, Numai câinii latră-ntruna alergând pe lângă case. Pasul meu răsună-n noapte scârțâind prin neaua albă, Inima -i ține isonul cântând lung oftat de dor... Ochii triști privesc spre stele
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
trist din țurțuri lungi,Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele,Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi,Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele.Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală,Peste suflete-adormite țes maramă de mătase,Noaptea-nvăluie pământul într-un giulgiu de negreală,Numai câinii latră-ntruna alergând pe lângă case.Pasul meu răsună-n noapte scârțâind prin neaua albă,Inima -i ține isonul cântând lung oftat de dor...Ochii triști privesc spre stele
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
adânci, care se cer descifrate. Jumătățile de măr își caută jumătățile pe potrivă, ca să refacă întregul: „S-au risipit jumătățile după cădere. Plâng după întregul de ieri, dar nu-și mai pot aduna sufletul și rătăcesc de nebune până arahnida țese coconul. O pădure de fire la capătul cărora se află o bucățică de măr. Când firul se clatină începe muzica morții”. Și totul se poate spulbera într-o clipită. Nimeni nu poate evada din propriul destin. Nici musca, nici merele
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Simt pământul țării sub picioare. Eu nu părăsesc locul din care îmi adăp rădăcina. Fără rădăcină sunt un nimeni, sunt o frunză desprinsă de pe ram care nu-și mai găsește copacul”. De fapt, Sera, abia acum cade în plasa păianjenului, țesută cu sârg. Acesta o va devora, fără milă. Însuși Malu, conștient de trădarea prietenului și a soției, constată acest lucru, după plecarea celor doi: “A fugit din pânza mea și acum crede că este liberă. E mai legată ca niciodată
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Blând, izvorul șterge umbra vechi-i coase rătăcind prin suflet ca un cântec lin umbrele tăcerii șterg priviri duioase adâncind natura într-un somn divin. Cerul strânge-n bucium doina-n fir de ie odihnind suflarea îngerilor mii epoleții toamnei țes pe cruci de glie cântecul acesta, mir de păpădii! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: CÂNTEC DE TOAMNĂ / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087, Anul VI, 17 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile
CÂNTEC DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380094_a_381423]
-
mă pierd când oamenii iubesc. Mă-mbrățișez avid cu razele de soare Ca un mănunchi în versuri împletesc O inimă poetică cu albe, dulci petale Ce în sărut de soare se topesc. Baia Mare, 5 mai 2016 Mâinile zilei Mâinile zilei țes din miresme, Surâsul luminii din flori de salcâm. Vântul are în strune o melodie, Ce-o fredonează prin lume umblând. Privirea mi-e plină de stihuri, Buzele scriu poeme de dor... Cu gândul la tine am aripi de vultur... Oftez
SĂRUTUL SOARELUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380167_a_381496]
-
metafizice, care subliniază distanța dintre cele trecătoare și cele veșnice: “Țăranul român își exercită ființa pentru a depăși trecătorul din el. Trăiește condiția materială cu conștiința că a rămâne în ea înseamnă a rămâne în păcat... Necuprinsul lumii acesteia, tainele țesute în fiece făptură, în fiece chip, în fiece act și trecere, tainele existenței sale înseși îl fac să răspundă, îl fac să lupte pentru cucerirea sensului și sprijinului absolut: Dumnezeu”. Dumnezeu este în lumea satului o realitate vie, este Creatorul
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
Amprente > DOAR DOINĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului mai dă-mi din când în când de veste să cred că totu-i ca-n trecut când mori de vânt țeseau poveste cum alta nu era-n ținut era minunea despre raiul tocmit sub poalele de deal și peste care curgea naiul de turme strânse sub caval mânate lin către izvoare de apă limpede și rece unde se-adapă și mioare
DOAR DOINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380205_a_381534]
-
duios pe galbena-ți rochiță. Eram visul scânteietor scăldat de lună (Martorul tainic al nopților senine!) Priveam în ochii tăi și inima-mi nebună Sărea din cercu-i de foc și de lumine! Gurița-ți dulce ca glasul primăverii Năștea cuvinte țesute în iubire, Iar păru-ți moale ca cel al Cosânzenii Curgea mănos pe-a spatelui golire!... Și adierile de vânt în șoaptă le aveai, Iar glasul tău era un susur de izvor. Adesea te pierdeam prin florile de Mai... O
CÂT TE ADOR... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380202_a_381531]
-
de bujori Arși și-ntinși în obrăjori. Numai ochii strălucesc, Flăcăii-i-ademenesc. Strânse-n brațe, se feresc De sărutul fecioresc, De pe buze să li-l soarbă. Scapă și-apoi fug în grabă, Înspre crâng, sub sălcii dese, Unde râul umbra-și țese. Prinse iară, se supun Jocului de-acum nebun De alint și dezmierdări, Printre mii de sărutări. Câte una, mai cuminte, Prea târziu și-aduce-aminte De-a mămucăi ei povață Și prea mult îl strânge-n brață, Pe cel drag, care râvnește
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
Spre tine-aș vrea să zbor, spre a ta oază, Să-ți spun, mămico, cât eu te iubesc. Multe cuvinte-au rămas nerostite, Timpul mi te-a răpit, fără să-i pese, Stelele te-așteptau, îndrăgostite, Luna costume albe-acum îți țese. Soarele și-a pierdut lumină caldă, Razele lui îmi dau fiori de gheață. Cerul la picioare-aș vrea să-mi cadă, Să-ți mai sărut, mămico, blândă față. Citește mai mult Spre cerul mameiCristina PârvuDin Carul Mare voi lua o
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Spre tine-aș vrea să zbor, spre a ta oază,Să-ți spun, mămico, cât eu te iubesc.Multe cuvinte-au rămas nerostite, Timpul mi te-a răpit, fără să-i pese,Stelele te-așteptau, îndrăgostite,Luna costume albe-acum îți țese.Soarele și-a pierdut lumină caldă,Razele lui îmi dau fiori de gheață.Cerul la picioare-aș vrea să-mi cadă,Să-ți mai sărut, mămico, blândă față.... XVIII. LA POALE DE MUNTE, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Daniel Publicat în: Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului mi-a înflorit secunda în palmă și ziua m-a pus să-i caut mersul în culoarea numelui tău ecou al încetățenitei exclamații ce superbă-i orhideea țesută din cuvinte și aripi de flori cu grijă extrase din fiecare cuvânt în parte parte 17 oct. 2016 cluj Referință Bibliografică: ORHIDEE--DE CULOAREA NUMELUI TĂU / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2119, Anul VI, 19 octombrie 2016. Drepturi
ORHIDEE--DE CULOAREA NUMELUI TĂU de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378141_a_379470]
-
a venit timpul să știu, Nu-i nici devreme, nici târziu Să îi ofer spiritului meu ceresc cadou, Pe mine, dar în tipar nou Și să refacem calea iubirii pierdută-n ecou! Voi dărui vise treze vieții mele Și voi țese lumină din gânduri noi, rebele, Cu inima le voi simți vii și nu fantezii Sub a mea visare, eu voi fi Ferită de-al lumii gând rău, el nu mă va găsi! Referință Bibliografică: Suflet dezgolit / Gabriela Docuță : Confluențe Literare
SUFLET DEZGOLIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378161_a_379490]
-
focul pe ploaie uneori și destul de greu și zgribulind de frig am fost și pe Dălina cu oile și mieii unde pe vremea aceea era o neviscă ce prindea păsărele probabil pentru puii ei cu mieii și oile-mpeună ziua era țesută cu flori și cu jocuri cu trâmbița ce legăna așa de dulce melodia aceea de primăvară subțire așezând-o cu atâta drag pe lambriuri de vânt Lornițul cu ochii mari ne privea pe sub sprâncene înscriindu-ne mersul pe degetele tale
MIREASMĂ ARDELEANĂ--BOGATA DE JOS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378154_a_379483]
-
ca draperia peste visu-n care cu brațele întinse pân’ la stele am pus câte-o dorință-n fiecare. Vom trece prin hățisuri reci de ceață și ne-om vedea din ce în ce mai rar ; vom fi ca țărmul pustiit, pe unde doar algele țes umbre de pescar. Dar până când ne-o rugini privirea și vântul ne-o-nvârti sub tăvălug cu verdele iubirii peste inimi să-ncingem în nisip un ultim rug. Și-mpreunați ca într-un mistic dans pe care-l știu doar
UN ULTIM RUG de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378264_a_379593]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > INIMA CERULUI Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 2331 din 19 mai 2017 Toate Articolele Autorului de la alb și negru la color ai țesut un covor și într-o noapte dintr-o mie am scris pe el o poezie ce-o recităm acum în zbor când pe pământ și când pe nor cuvinte dragi se tot revarsă inima cerului pulsează iar eu tot cânt
INIMA CERULUI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378268_a_379597]
-
cu picioarele în apă, cu fete în jur, glăsuind cânt gorjenesc. La venirea pe lume a artistei, mama sa Maria Daju visase un roi de viespi năpustit asupra copilului. A încercat să îl izgonească întreaga noapte, cu baticul de pe cap, țesut cu modele înflorate. Abia într-un târziu, viespile au părăsait trupul în chinuri al Filofteei, zburând la turla bisericii aflate în marginea satului Alunu. Când s-a sfârșit visul de coșmar, mama Filofteei s-a trezit lac de sudoare, pe la
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
un vânt de sfârșit vișiniu Măștile curg cenușiu pe sub chip... Lebădă mea, să dansăm pe asfalt Dânsul confuz, de plictis și amar Cearnă pe noi glodul vieții de jar Ziare în vânt și ninsori de cobalt Patimă mea, ne tot țesem din mit Scorburi de șerpi tot zidim din povești Bate un vânt cu scrisori fără vești Tu mi te-ascunzi că un verb într-un ... Citește mai mult Lame subțiri taie umbre feliiScrâșnet de roți, vechi oraș îmbâcsitTu mi te-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]