1,703 matches
-
fiecare zi a unei broaște țestoase. Ea trece printre trebăluirile muritorilor ca simbol al nemuririi: mică zeitate umblând pe străduțe obscure, vizitând vecini „banali”, sprijinind ușor, prin carapacea ei, încrederea în rostul existenței. În acest nou volum, poemul-cheie consacrat broaștei țestoase se numește „O întâlnire”, iar personajul care ne amintește că pentru păstrarea ordinii și echilibrului lumii e nevoie de retragere în carapace și concentrare se înfățișează ca un negustor ambulant, poate „dublul” poetului: „Întreba de-o stradă din cartierul meu
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
amintește că pentru păstrarea ordinii și echilibrului lumii e nevoie de retragere în carapace și concentrare se înfățișează ca un negustor ambulant, poate „dublul” poetului: „Întreba de-o stradă din cartierul meu/ așa l-am cunoscut/ pe omul cu broaște țestoase/ livrez broaște țestoase doritorilor! Și-ntr-o cutie rotundă ca acelea de pălării/ mi-a arătat-o pe Anda/ pe care-o ducea doamnei Gavrilescu/ recent văduvă de pudel./ Am mers o vreme împreună/ era toamnă și câteva frunze/ au
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
păstrarea ordinii și echilibrului lumii e nevoie de retragere în carapace și concentrare se înfățișează ca un negustor ambulant, poate „dublul” poetului: „Întreba de-o stradă din cartierul meu/ așa l-am cunoscut/ pe omul cu broaște țestoase/ livrez broaște țestoase doritorilor! Și-ntr-o cutie rotundă ca acelea de pălării/ mi-a arătat-o pe Anda/ pe care-o ducea doamnei Gavrilescu/ recent văduvă de pudel./ Am mers o vreme împreună/ era toamnă și câteva frunze/ au căzut în cutia
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
de pălării rotunde, cea promițând longevitate și înțelepciune, așezată ca pe un soclu dintr-un mormânt imperial chinez, e însăși trimisa cerului. Care reușește să pună punctele cardinale la loc înainte ca norul să devină „urgent ca o telegramă”. Broasca țestoasă apare și în Străinul și morile (poeme zen), într-un fragment care pare scris despre vidul median: „Ce-nseamnă pentru zid/ o ușă sau o fereastră?/ se bucură sau se-ntristează el/ când zidarii aleg forma golului?/ tot așa, dacă
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
o fereastră?/ se bucură sau se-ntristează el/ când zidarii aleg forma golului?/ tot așa, dacă fereastra dă spre livadă/ și ușa spre bulevard/ le consideră el favor ori umilință/ pe una, pe cealaltă?/ Cum o fi găsit broasca mea țestoasă/ flori de tei crescând printre florile/ din grădină?” Florile din înalt, reunite cu ierburile care apar din pământ, formează un strat care desființează polaritățile, iar însoțitoarea cu carapace îi amintește poetului că a sosit vremea să completeze rolul de „reporter
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
-mi mai permit să selectez între prieteni și dușmani/ oamenii în general mi se par obiecte reușite/ cu ochi mobili și haut-parleur/ în fine demni de luat în seamă/ dacă n-ai apucat să te îndrăgostești deja/ de o broască țestoasă/ fidelă și aproape oarbă/ bâjbâind printre teancurile de cărți de pe podele/ cu credința nestrămutată/ că va ajunge undeva./ Când voi orbi și eu/ îmi voi înfrâna pe cât pot hautparleurul/ ca să nu-i creez vreun complex de inferioritate/ și muți și
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
poporului său, în viața lumii, devine și mai limpede. Saddharmapundarikă, sau Scriptura Lotusului, spune că probabilitatea salvării unui om din oceanul existenței este egală cu aceea ca gaura unui buștean plutitor să treacă deasupra singurului ochi sănătos al unei broaște țestoase chioare, astfel încât, trecând prin gaură, broasca să se poată sălta la suprafața apei. Ei bine statuia discipolului a fost deja creată de celălalt mare maestru al zen-ului românesc, Constantin Brâncuși: discipolul este o broască țestoasă zburând. Dar care este statuia
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
ochi sănătos al unei broaște țestoase chioare, astfel încât, trecând prin gaură, broasca să se poată sălta la suprafața apei. Ei bine statuia discipolului a fost deja creată de celălalt mare maestru al zen-ului românesc, Constantin Brâncuși: discipolul este o broască țestoasă zburând. Dar care este statuia maestrului? Maestrul este acela care aruncă pe apă un buștean găurit pentru a permite unei broaște țestoase cu un singur ochi să iasă la suprafață. („Limite”, Paris, nr. 34-35, ianuarie 1982, p. 9) Mircea Eliade
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
discipolului a fost deja creată de celălalt mare maestru al zen-ului românesc, Constantin Brâncuși: discipolul este o broască țestoasă zburând. Dar care este statuia maestrului? Maestrul este acela care aruncă pe apă un buștean găurit pentru a permite unei broaște țestoase cu un singur ochi să iasă la suprafață. („Limite”, Paris, nr. 34-35, ianuarie 1982, p. 9) Mircea Eliade la a 80-a aniversare a nașterii sale Cuvânt înainte Am acceptat cu recunoștință propunerea domnului Ion Manea de a îngriji, în
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
că e vorba de discipolul ideal, deși se ferește să-l scrie cu majusculă. Într-un viitor concurs de statui pentru a-l reprezenta pe Eliade - se întreabă el -, care ar putea fi modelul său ideal? Statuia discipolului există deja: „Țestoasa zburătoare”. Ea o fost creată în 1943 de către celălalt mare maestru al zen-ului românesc, Constantin Brâncuși. După aproape patru decenii, discipolul - candidat și el la toiagul de maestru al zen-ului românesc - dezvăluie modelul-tip al statuii Maestrului. Pentru aceasta el
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
mult precum pe Culianu, care o redă - în mod evident, după o sursă secundară - astfel: „probabilitatea salvării unui om din oceanul existenței este egală cu aceea ca gaura unui buștean plutitor să treacă deasupra singurului ochi sănătos al unei broaște țestoase chioare, astfel încât, trecând prin gaură, broasca să se poată sălta la suprafața apei.” Maestrul este, prin urmare, cel care aruncă bucăți de lemn găurite pe apă pentru ca țestoasele cu un singur ochi să poată ieși la suprafață. Este rolul pe
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
unui buștean plutitor să treacă deasupra singurului ochi sănătos al unei broaște țestoase chioare, astfel încât, trecând prin gaură, broasca să se poată sălta la suprafața apei.” Maestrul este, prin urmare, cel care aruncă bucăți de lemn găurite pe apă pentru ca țestoasele cu un singur ochi să poată ieși la suprafață. Este rolul pe care Maestrul îl joacă în „viața poporului său”, ca și în viața lumii, de altfel. În articol s-a strecurat o greșeală de culegere, altminteri evidentă cunoscătorilor, dar
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
Mare Maestru al unui zeu [sic!] românesc”, ipostază care trebuia să-i fi părut lui Virgil Ierunca conformă imaginii zalmoxiene din omagiul precedent. Acest articol anticipează și face mai inteligibile alte texte publicate în anii următori. În Mircea Eliade și țestoasa chioară Culianu își asigură cititorii că nu avea deloc intenția să glumească atunci când afirma că Eliade seamănă mai degrabă cu un maestru taoist sau zen. De aici aflăm și adevărata sursă a parabolei din titlu: tot un florilegiu chinez de
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
povestiri despre Eliade care au structura unui koan. În 1987, va relua parabola buddhistă într-o comunicare prezentată la cel de-al 12-lea congres anual al Academiei Româno-Americane și pe care o va intitula din nou Mircea Eliade și țestoasa chioară. Totuși, precaut, nu îl desemnează ca maestru zen, ci doar ca mistagog. Cu șapte luni înaintea tragicului său sfârșit, Culianu publică un articol intitulat Eliade koan. El susține acum că spusele maestrului vor trebui adunate într-o zi și
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
fie la fel. Mai credea Culianu, în ianuarie 1987, că este sau poate deveni acest discipol ideal, adică viitorul Mare Maestru al zen-ului românesc? Probabil că nu. Maestrul nu mai putea arunca noi bușteni găuriți pe suprafața apei. Dintr-o țestoasă chioară, discipolul se transformă într-un șofer orb. Un șofer care, așa cum știm azi, se îndrepta spre o coliziune fatală cu istoria, jalnicul Graal al poporului său.
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
viață”, cu povestea muntelui de gheață care a zdrobit Titanic-ul și, apoi, a navigat, cum se descrie în titanic fals, „chiar în largul portului constanța din românia”, la Ecuator, pe lîngă „insulele galapagos”, lăsîndu-se privit „cu mirare” de broaștele țestoase, pe Nistru, la izvoarele Nilului, „pe undeva pe la moscova”, în sfîrșit, în iadul de lîngă noi, pe cele mai înalte culmi ale extazului, fiecare exclamînd, cu firească mîndrie, „what a wonderful world” pentru că sîntem, iată, pe locul întîi pe lumea
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
reacție - soluție”. La început, se creează problemă, sau „situația”, prevăzută pentru a suscita o anume reacție a publicului, pentru că tocmai acesta să ceară măsurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. 3. Strategia “în degradeu”, mai cunoscută drept “teoria broaștei țestoase”. Pentru că publicul să accepte o măsură inacceptabilă, este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durată de zece ani. În acest fel, au fost impuse condiții sociale și economice absolut noi, au fost impuse din
Cum aplică regimul Băsescu cele 10 tehnici de manipulare ale lui Chomsky () [Corola-journal/Journalistic/45713_a_47038]
-
aștepta un ceai bun cu două felii dă pâine prăjită cu unt. S-a zis cu dormitu’ meu, până mâine, la biblioteca publică Lambeth, n-o să mai pui geană pă geană. Tataie (scoțându-și capul din palton ca o broască țestoasă din carapace): Ce ’seși, băiete? Să dai bani pe apă! Dă cât timp ești pă drumuri, prostălanule și ageamiule ce ești? Să dai bani pă apă? Cere-o dă pomană, băiete, cere-o dă pomană! Nu cumpăra ce poți cerși
„Încropeala stupidă“ a lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5609_a_6934]
-
umanitatea care definește individul. Cu alte cuvinte, deficitul uman decide categoria. Carieriști, nomenclaturiști, impostori, pe de-o parte, vor fi personajele negative, clare ca intenție. De cealaltă, la fel de limpezi, personajele „pozitive”, precum Evghenie și ciudații (Zen, cântărețul orb, vânzătorul de țestoase, Zaharia etc.). Opoziția moralizatoare (romantică) este, desigur, fragilă și datată. Între cele două categorii, Florin Lăzărescu aruncă personaje fugitive, „fotografiate”, ca un refren, numai că într-o lume în care nu există surprize. Măcar din această confruntare a previzibilului așteptam
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
omenire. Personalități ca Dalai Lama, regele Belgiei, fotbalistul Maradona, actorul Kevin Costner sau regizorul Oliver Stone - ca să ne limităm la cinci exemple - au ținut să-și depună icra semnăturii pe primele pagini, sub coperta grea ca o carapace a unei țestoase de aur. Fecundate corespunzător de lapții scuzabili ai curiozității și ai snobismului, icrele își îndeplinesc în continuare misiunea de a umple în continuare muzeul cu noi mulțimi de oameni, care vor face curînd necesară construirea unui nou corp de clădire
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
cu ochii în lacrimi. Alții, copiii de pildă, mai bucuroși de viitorul ce-i aștepta decât supărați pentru ce lăsau în urmă. Singurul copil îmbufnat era Amadeo, pentru că mama lui nu îl lăsase să ducă el însuși cutia cu broaștele țestoase și o dăduse pe mâna unuia dintre servitori, privândul astfel pe bietul animal de onoarea de a merge la noua casă în compania familiei. Felipe aștepta în stradă, cu un aer solemn impus de circumstanțe, urmărit de câțiva curioși atrași
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
mare, i-a zis: - Amadeo, vrei să ne faci onoarea de a încuia tu pentru ultima dată? Propunerea l-a făcut pe Amadeo, pe atunci un copil de zece ani, să uite de desconsiderarea de care avuseseră parte broaștele sale țestoase. A luat cheia și cu un aer de adult a încuiat de două ori, pentru totdeauna. Apoi, au urcat amândoi, mamă și fiu, în caleașca unde îi aștepta Concha cu Violeta în brațe și un Juan agitat și dornic de
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
să ne lase pe noi să fim primii care să le folosim? Amadeo ridică din umeri. Ceilalți doi copii descoperiseră pești în micuța fântână și Amadeo, stăpânindu-și curiozitatea, s-a apropiat de ei. Acolo, spre surprinderea sa, găsi broaștele țestoase, lăsate de cineva într-un colț. Concha a profitat de ocazie și l-a certat pe Amadeo pentru că o supărase degeaba pe maică-sa, căci, după cum vedea, boraștele lui ajunseseră cu bine. - Trebuie să înveți să-ți ții firea, mai
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
diverse cărți ale Bibliei. Începe, desigur, cu Ecleziastul și, pentru a surprinde deșertăciunea, își alege subiecții dintre nebunii orașului: Zen (așa îl poreclise pe cel mai constant și mai omenos „pișcotar”, prezent la toate evenimentele culturale), bărbatul care vinde broaște țestoase, violonistul orb (suspectat că n-ar fi numai orb, ci și surd, după constanța cu care falsează), cerșetoarea în capot roșu și alți câțiva. Își făcuse, ne spune autorul, o întreagă listă („Își preia bicicleta, dar parcă nu mai are
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
după ce prima lectură îi revelase singularitatea lui Kafka, ulterior a recunoscut „vocea sa, obișnuințele sale, în texte din diverse literaturi și din diverse epoci”. De pildă în paradoxul „contra mișcării” ilustrat de sofistul Zenon prin competiția dintre Ahile și broasca țestoasă, descoperă „primele personaje kafkiene” și „forma” problemei din Castelul. Un alt text borgesian, El milagro secreto, din 1943 și publicat în volumul Ficciones, în 1944, ficționalizează, prin introducerea fantasticului ca timp subiectiv, o circumstanță din realitatea biografică a lui Kafka
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]