2,211 matches
-
but divesa lache thaj but losarenca! Urmă masa propriu-zisă și așezarea feluritelor bucate. Pe prosoapele de borangic, ce păreau a fi țesute din raze de soare, fură așezate fel de fel de mâncăruri, servite de chelneri din oraș, însoțiți de țigănci tinere, frumoase, cu ochi scăpărători împrumutați de la mamele lor, și ele niște flăcări vii în care nu se stinsese sângele ce fierbea, gata mereu de a da în clocot. Alex și Ina se arătară a fi mai mult decât impresionați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ina păru a nu da importanța cuvenită la ceea ce Olga considera a fi o glumă. - Mi-e așa de teamă Olga, mor, nu mai pot... au și început durerile. Aruncând ochii peste câteva paturi, Olga zări chipul frumos al unei țigănci care se zvârcolea ca un șarpe pe un nisip fierbinte din deșert. - Dacă duduia n-o să moară, eu mor sigur, domnișoară asistentă. - N-ai să mori! Ai să aduci pe lume un copil frumos cu care o să se mândrească toată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ea, nu sunt chiar atât de vinovată. Atunci când au năvălit țiganii în maternitate, eu mă aflam cu băiatul Inei în brațe. Ce puteam să fac ca să scap de șleahta aceea de zurbagii? Le-am arătat că acesta este copilul acelei țigănci, nici nu-mi mai amintesc numele ei! Căuta în acest fel să se împace cu ea, dar împăcarea, oricât o chema, nu voia să vină. Alungă din amintiri și faptul că, după plecarea țiganilor, prinsese o brățară albastră, cu numărul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-mi mai amintesc numele ei! Căuta în acest fel să se împace cu ea, dar împăcarea, oricât o chema, nu voia să vină. Alungă din amintiri și faptul că, după plecarea țiganilor, prinsese o brățară albastră, cu numărul 15, băiatului țigăncii ca și cum acesta ar fi fost al Inei, având același număr pregătit și pentru Ina. După o noapte de chinuri, de zbucium și de chibzuință însă, gândind că fiece clipă poate fi ultima, se hotărî să o cheme pe Ina și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tu ai născut..., Ina înmărmuri de la primele ei cuvinte, glasul Olgăi venind parcă din alte lumi. Când tu ai născut, repetă ea... ca să mă răzbun pentru toate îndurările mele, profitând de învălmășeala momentului, ți-am schimbat băiatul cu al unei țigănci care născuse doar cu câteva minute înaintea ta... - Nu, nu cred, nu te cred în stare de așa ceva, fabulezi!... - Acesta este adevărul! Crud, e drept, dar e adevărul adevărat care mă încriminează. De aceea te-am chemat să-ți mărturisesc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de umeri și începu să o zguduie, repetând fără încetare, aproape țipând: spune-mi, Olga, spune-mi tot, tot... spune-mi ce ai făcut, spune-mi!? Cu ultimele puteri, cu vocea gâtuită, Olga abia mai putu să îngaime câteva cuvinte: - Țiganca era vecină cu patul tău, nici ea n-a știut și nici acum nu știe. Îți dai seama, Ina, dacă aflau șătrarii, cu siguranță m-ar fi ucis, știi cât țin ei la copii!... Am riscat, dar așa am crezut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lume se plătește! Am strania convingere că nu eu m-am răzbunat pe tine, ci tu pe mine. - Cum poți să spui o asemenea enormitate, spuse Ina printre lacrimi, cum, când știi ce oroare ai comis? - Spune-mi măcar numele țigăncii, îți amintești? - Zira sau Zica. Nu sunt sigură, stai numai o clipă: nu, Radira parcă, da, da, Radira! Și după o pauză: Nu, nu, Radira, sigur nu Radira, ci Rafira... sau cam așa ceva. Era din șatra unuia de-i zicea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fără discernământ, banul public. Au făcut stadioane, prin sate prin care nu mai era nimeni, căruia să-i fie necesar și de vreun folos așa ceva. Apoi, și-au extins colectarea de taxe și impozite, la orice categorie de năpăstuiți, de la țigăncile umblând cu ghiocul, și cu descântecele, până la cei care vindeau sau nu o cană de lapte, strângeau, bani, de parcă i-ar fi apucat turbarea, după sunători de pleașcă. Apoi, au trecut la decapitarea pensiilor. Au tăiat din absolut fiecare pensie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a țiganilor, de bulibașii bogați. La români totul a fost un mare hram, încărcând cu bucurie sufletul fiecărui participant. Mâncare, băutură și multă voe-bună. Dincolo, cheltuiala supotând-o, cum am zis, mai-marii etniei, totul a fost cuprins de un rar fast. țigăncile și-au arborat toalete specifice, mâinile, gâturile și pletele fiindu-le încărcate cu aur - sub formă de bani vechi, găuriți la o margine, și de alte podoabe din prețiosul metal. Fiecare țigancă a pus pe ea tot ce a avut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
totul a fost cuprins de un rar fast. țigăncile și-au arborat toalete specifice, mâinile, gâturile și pletele fiindu-le încărcate cu aur - sub formă de bani vechi, găuriți la o margine, și de alte podoabe din prețiosul metal. Fiecare țigancă a pus pe ea tot ce a avut mai scump la viața sa; țiganii și-au împodobit capul cu pălării felurit ornate cu aur, purtând chiar cravate și haine din aur masiv. A fost o curgere, o expunere totală din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
binele tău ți-am zis. Cum, na!, ți-o zic și p-asta: Ai dă grije dacă pân' la urmă te-o chema americanu'! Umblă cu mare atenție și nu te înfige din prima, că parcă ție ți-a prezis țiganca aia că o să mori înghesuit la o pomană, nu?" Nea Petrică se făcu negru la față, în timp ce Marinică se prăpădea de râs, arătându-l cu degetul unor martori imaginari (sigur, asta dacă nu ne-ai fi luat și pe noi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
este din ce în ce mai "la modă": recent, însuși Pablo Coelho a publicat un roman (Vrăjitoarea din Portobello), tradus cu succes și în română (Humanitas a vândut în 2 săptămâni 20.000 de exemplare) unde eroina principală, dotată cu însușiri magice, este o "țigancă" din România adoptată de o familie libaneză (în realitate, e vorba de o familie austriacă, dar după cum se știe, în limbaj inițiatic Viena era simbolizată de Orient...) Între imaginea romantică, puternic luminată alb-negru, și cea neretușată a zilelor noastre, reprezentarea
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
literatura română și în literatura de limbă germană din România scrie Raluca Rădulescu, zăbovind asupra înțelepciunii eroului lui Hasdeu (în Răzvan și Vidra), asupra descrierii modului de viață țigănesc în Șatra de Zaharia Stancu, sau asupra fantasticului exotic din La țigănci de Mircea Eliade. Deosebit de interesantă mi s-a părut concluzia acestei ultime referiri: la Eliade, portretul colectiv primește o aură care ar putea să însemne că "țiganii" pot fi văzuți pozitiv doar prin depășirea granițelor realității. Studiul semnat de George
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
o conștiință vie. Dai dovadă și de mare spirit de sacrificiu. Eu cred că ți se potrivește, la tine defectele nu sînt altceva decît calități degradate, pe care însă le poți controla cu mare ușurință. — Se vede că știa meserie țiganca, intervine Dendé, despre Gemeni ce ți-a spus? Bănuiam că ești dintr-o zodie din asta duală, cum se spune, tresare Tîrnăcop, neștiind ce metal, piatră prețioasă sau culoare i s-ar fi potrivit mai bine. Galben, oranj, argintiu, gri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
atunci când sunt produse de om în mod deliberat, sau sălbatice, atunci când le naște natura sau omul în mod inconștient. Un vers din Shakespeare, o pasăre moartă cu capul în jos și ghearele încleștate de creangă, un țigan care îi spune țigăncii „ai cărnuri vechi de din șold” și cineva care să le audă, să le vadă, să vibreze la ele. Liternet? De ce nu? Cea mai mare greșeală pe care o poate face un critic este să atașeze valoare suportului actului artistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-a făcut armata al lui Mihai? - Care Mihai? - Frate-meu... - A, la tătari, dincolo de Techirghiol, la Topraisar. - Da, mă, așa, Topraisar... Ai văzut cum e? Secetă, tataie, te-neci în praf, turcaleți în căruțe trase cu măgari, femei în șalvari, țigănci în șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a apucat să sape vârtos. Oamenii râdeau că, mai dându-și peste fluieru’ piciorului, popa înjura și scuipa printre dinți. Parcă-i luase strechea pe toți, babele stăteau în fața blocurilor și vorbeau numai de flăcărui albastre, blesteme și alte parascovenii. Țigăncile erau chemate să stingă cărbuni, să dea în ghioc, dacă unu’ sau altu’ se va îmbogăți. După vreo două săptămâni, oamenii s-au mai plictisit văzând că nu dezgroapă decât cutii de conserve, oase de cal și de vacă, bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
niște cărți că, atunci când s-au retras în fugă, grecii din Eteria au îngropat pe-aici toate comorile pe care le-aveau cu ei și-au aruncat și-un blestem, să nu poată nimeni să le găsească. Pe urmă, câteva țigănci au descântat, au turnat și-au început să li se arate semne, să joace flăcărui albastre... Nu așa a înnebunit al lui Dobre și s-a spânzurat de stâlpul de înaltă tensiune, de era și cu limba ieșită de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
parc în stânga, nu-mi place de el, e o iubire bolnăvicioasă, obsesivă, nu mai căuta nimic și nu mai aștepta nimic, cine vrea să rămână rămâne, nu trebuie să oprești pe nimeni cu forța și în general nu mai lăsa țigăncile să-ți ghicească. Ploua cu șuvoaie groase din botul trenului, se scurgeau diagonal și etanș, repede-lipit, cerul bleu-maro-pergament devreme, foarte devreme, eu eram atât de prezentă, că tot din jur semnifica, mă pierdusem pe mine pe drum în gară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
acolo și cu bărba-su, tot țigan și el, fa, tu să nu te dai la băiatul ăsta, acum o să pot să vin mai des pe aici să văd dacă nu e vreo problemă... și se uită tot timpul la mine țiganca, femeie bună, deși cred că avea vreo 35, dar se ținea bine, observa, zâmbește șiret din mustrarea mea și povestește mai departe ca și cum, se uită tot timpul la mine așa, insistent și direct, m-a făcut, râde el și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fel vexată. Ea ar fi putut intra de câțiva ani pe piața asta. De când o tot invita pictorul din Piața mare să pozeze În atelierul lui. Curul ăsta merită o pânză, Îi zicea el, de câte ori o vedea visând În fata țigăncilor care se lăfăiau În rame sculptate, lângă un izvor din care se adapă un pui de căprioară. I se făcea rău văzând cât de bine puteau trăi unele, În timp ce ea abia Își mai putea opri mâinile să nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am emis! Instantaneul e luat în vie, pe-un vînt teribil. Țin un ciorchine, cu mîinile amîndouă. Îmi aduc bine aminte, dumnezeiește aromat. Abia zîmbesc, să nu se vadă caninul ieșit din rînd, cu tot părul în ochi, ca o țigancă. Fusta, numai eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bărbieresc. Dispar două-trei minute. Nu știu de ce, rătăcesc cu gîndul la tant' Eugénie. Pierduse la naționalizare o avere uriașă, o jumătate de Ialomiță și ajunsese să fure zahăr din zaharnița Lisellei. Îl strecura într-un buzunar cusut special, ca al țigăncilor. Pentru că limba maternă fusese franceza, nu româna (invers decît la Cioran), uitase să vorbească românește. Senilă, ciripea franțuzește pe străzile Bucureștiului; îi întreba pe trecători cum să ajungă acasă și-o înțelegea cine putea. "Ba știi de ce te gîndești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-te. Altfel ai să fii primul lup mîncat de miel(ucă). Tămbălăul scoate lumea la uluci și-n stradă. Se dovedește greu de potolit. 'Ostalgia găsește bun prilej de manifestare. Pă timpu' Iu' Ceaușăscu nu tă mînca cînii, vociferează o țigancă tînără, cu cheițe de yală împletite-n cozi. Țigănușul și-l ține strîns lipit de fuste. Tano l-a alergat de-o mulțime de ori din crengile zarzărului, din vișin, din măr, din nuc, spre bidonville: casele cu pereții acoperiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Lucreția. Rolul lui era mereu de călăuză. O ducea de mână pe cărări neumblate, peste dealuri, către culmea cu pântecele rotund și umflat de oaie, unde era locul ei de întâlnire cu străbunicul. Purta multe fuste suprapuse și lungi ca țigăncile, de sub care se zăreau gleznele ei mici și delicate, cu pieptul pe jumătate dezgolit. ............................................................................................................... Și eu alergam peste dealuri excitat de gâfâiala ei în urma mea și sânii îi tresăltau în toate direcțiile, iar mâna ei era fierbinte și se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]