311 matches
-
pe Johan dacă cunoaște semnificația istorică. Răspuns: "Pe 14 iulie l-au ales pe De Gaulle președinte, nu?" (Oare s-o fi demodat să se mai facă istorie la școală?) Plec la Stockholm cu avionul de dimineață. La minister nici țipenie. Gård e la Bildö, m-a invitat și pe mine în weekend "dacă e nevoie". Nu suna prea ospitalier, bănuiesc în plus că Gård nu lasă paharul din mână nici la locuința de vară. Mai târziu m-am întâlnit cu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
liniștit. Sunt singură cu doi răniți în imensitatea Stepei Calmuce. Sunt singură în pustietatea câmpurilor nesfârșite. Când eram mică îmi părea o adevărată expediție să ajung la capătul depărtat al grădinii; acum, la zeci de kilometri împrejurul meu nu e țipenie de om. Și cei pe care i-aș întâlni, sunt necunoscuți și chiar dușmani. Sunt singură în avion cu doi oameni cari mi-au încredințat viața lor. Un eventual aterisaj forțat ar însemna mers pe jos mai mulți kilometri, sau
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
ar spune, în patul lui. Sub cerul lăsat care își înmuia franjurii în mare, era încă zi, dar farul se și aprinsese, iar lumina lui mătura la intervale regulate hula marină, de-acum acoperită de întuneric. De jur împrejur, nici țipenie de om. Niciun zgomot, afară de amenințarea surdă a mării. Omenirea era invizibilă, ca înainte sau după o catastrofă. Dintr-odată se făcu foarte întuneric. Noaptea, ieșită din trunchiurile jilave ale salcâmilor, îl adună sub aripa ei înghețată. Un fior îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de niciunde au apărut doi bărbați puternici și, dintr-o smucitură au scos mașina pe făgaș! Gata, am scăpat! Dar... de unde au apărut bărbații aceștia?! Doar mă uitasem bine de jur-împrejur pentru a evalua gravitatea situației și nu văzusem nici țipenie de om! Mai mult, când a fost să adresăm mulțumirile noastre, nu am mai avut cui s-o facem! Cum au apărut, tot așa s-au făcut și nevăzuți! Același calm hibernal pe tot cuprinsul, cu excepția celor două vehicule - natură
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
eu stăteam la biroul meu bătând direct la mașina Consul, luată din ospiciu, editorialul ziarului și vedeam sute de mașini care opreau în marea intersecție din Piața Fundației, în fața Bibliotecii Centrale Universitare. Lumea lăsa mașinile unde se nimerea, nu era țipenie de milițian, și se așeza la coadă, cu răb‑ dare, să ia ziarul, chiar dacă ziarul nici nu plecase la tipografie, fiindcă eu încă scriam la 7 seara editorialul. V.A. : BĂnuiesc că la Iași mai apăreau și alte foi. A.M.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
străbătând o țară a nimănui, în plină transă creativă... Prima haltă în Spania, unde se întâmplă să stăm ceva mai mult, se cheamă Monfrague. O clădire mică, din cărămidă roșie, c-un aparat de epsi la intrare. Pe peron -, nici țipenie de om. Căldura teribilă și dispozitivele de aer condiționat montate la ferestrele catului de sus al stației îmi sugerează că impiegații trebuie să-și facă siesta, visând la coride. Cine știe? Fără vama de frontieră obișnuită pe la noi, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux. E duminică, pe ambele părți ale excelentei șosele - mai trebuie spus? - admir curțile înecate în verdeață, gazonul englezesc (ar trebui să-i spun „franțuzesc”), vilele cochete, ingenios construite, dar în ogrăzi - nici țipenie de om. Francezii își savurează în pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua. Duminica aceasta este, pentru mulți, dominată de importante evenimente sportive: întâi tenis - finala masculină de la Roland Garros, cu Gustavo Kuerten (Guga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
echipat bine la hotel. O vreme ca de toamnă, deși suntem la sfârșit de iunie. Țărmurile pe lângă care lunecăm sunt năpădite de macarale portuare și schele dezasamblate de șantier naval. Tot acest utilaj pare destul de antic, ruginit, în jur, nici țipenie de om. Locul îmi amintește foarte mult de „zona” din Stalker-ul lui Tarkovski, în care pătrundem, însă nu călare pe o drezină de cale ferată, precum cei trei protagoniști din film: „scriitorul”, „savantul” și călăuza lor „sonată”, ci la bordul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
câte unul, de trag clopotele zilnic la 12 fix?”, doream un răspuns; era ceva care mă interesa din curiozitate, mai ales că, deși cabana era față în față cu biserica, nu vedeam pe nimeni, ușa era în permanență închisă, nici țipenie de om. În cinci zile de când mă aflam în satul ăsta văzusem doar două babe, un moșneag și doi câni. Era ceva curios, dar nu știam ce. Am primit imediat răspunsul, fiind pe măsura întrebării: un hohot de râs cu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
anii tinereții - anii uceniciei, cum le spune Goethe - și am urcat, mână În mână cu Măriuca, drumul spre șotrile, de la Câmpina spre Voila. Dar am rătăcit, se vede, drumul, Înfundându-ne prin cocla uri și păduri cu hățiș - și fără țipenie de om căruia să-i cer vreo deslușire. Am rătăcit oare drumul? Mi-am rătăcit amintirea? Mințile? Sau poate că În răstimp pierise satul cu ispite, ca o nouă So domă și Gomoră? Ne-am Întors din cale, grabnic și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tale furișe cu un surâs larg și iluminat de șiragul dinților ei albi și mărunți. Primejdiile Întâmpinate cu automobilul, În nopți pe ploi și pe șosele desfundate - cum fu cea dintre Stejarul și Silistra, prin Acbunar, 100 de kilometri fără țipenie de om - ne-au con cedat, ne-au octroaiat (nu este așa, iubito?) un reconstituant, un stimulent, o zădăreală nouă afecțiunilor și pasiu nilor, oricât de constante și de acute, dar totdeauna amenințate prin Înseși excesele lor de acel inevitabil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de toată necătarea: Virgil Bărbat avu sala mai deșartă ca să se poată mira mai bine cum de era atâta zgomot. La fel de nedisciplinați și la Bucuța. În schimb, cu Ortiz Întrecură măsura. Se pomeni străin În gară, neașteptat de nimeni, nici țipenie de trăsură, ca s-o por nească dibuind Înghețat, cu sergentul de stradă după dânsul. Nimeri În sfârșit o odaie fără foc - după noaptea În vagonul siberian. și iată-l, măre, Într-o sală de conferință unde nu lipsea numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
liniștit. Sunt singură cu doi răniți în imensitatea Stepei Calmuce. Sunt singură în pustietatea câmpurilor nesfârșite. Când eram mică îmi părea o adevărată expediție să ajung la capătul depărtat al grădinii; acum, la zeci de kilometri împrejurul meu nu e țipenie de om. Și cei pe care i-aș întâlni, sunt necunoscuți și chiar dușmani. Sunt singură în avion cu doi oameni cari mi-au încredințat viața lor. Un eventual aterisaj forțat ar însemna mers pe jos mai mulți kilometri, sau
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Aici, din informațiile pe care le aveau cei doi, ar fi trebuit să întâlnească acel grup de rezistență, condus de un fost învățător, Baldovin. Au cercetat cu luare-aminte locul, ținându-și aproape respirația, silindu-se să nu facă zgomot. Nici țipenie. O liniște ca la început de lume stăpânea poiana, o liniște pe care a făcut-o țăndări o pasăre speriată, ce s-a ridicat în zbor dând repede din aripi și țipând cu un glas aproape omenesc. Când s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întâlnire cu diverse fete, cel mai adesea ratau, nu ajungeau să le sărute, dar să se țină după fete constituia principala lor preocupare. Chiar și acum tot asta făceau. Era o după-amiază de vară senină și toropitor de toridă. Nici țipenie pe străzi. Doar ei doi, îi vedeam cum abia înaintează, parcă târându-se sleiți, ca două umbre, ca doi melci. Puseseră la cale o partidă de fotbal, dar tocmai o abandonaseră repede, învinși de arșiță. Gașca de băieți se spărsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
intra ploaia, le pătrunsese umezeala și-n oase, dârdâiau de frig. Asta era starea lor în seara când au hotărât că a doua zi, gata, tre s-o tundă din locu ăsta scârbos. Au mers în port, nu era nici țipenie. S-au îndreptat spre motelul unde trăgeau tiriștii. Aci a dat norocu peste ei: singur la o masă era un șofer, care vorbea franceza sau turca, sau germana, n-au priceput, oricum era străin, singur, beat și cu bani. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întunericului (dar și pentru că - o să realizez abia peste câteva minute - nu mai am ochelarii pe nas), mă gândesc să strig. Însă mi se pare complet aiurea să urlu în beznă ajutor, când nu se vede și nici nu se aude țipenie de om în jur. Așa că tac și mă mulțumesc cu niște gemete înfundate, pentru că genunchiul drept începe să mă doară. Iar în clipa când dau să mă scarpin la ochi și simt că n-am ochelari, fără să mă mai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lume se aude în spatele nostru, la început slab, apoi tot mai clar, un fel de târșâit săltăreț, în pas cu noi. Încremenim de frică. Dacă ne urmărește cineva? Ne oprim, lăsăm sacoșa jos. Zgărmănatul încetează. Ne uităm de jur-împrejur: nici țipenie de om. Pipăim sacoșa și jumătatea de mortăciune, până când, foarte repede, ne luminăm: din cauză că am îndesat capul porcului cât am putut pentru ca nu cumva să se vadă, o parte din pulpă ieșise afară. Normal că piciorul atârnă și zgreapțănă asfaltul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și a argintului asigura traiul oamenilor din aceste locuri. Acum totul este părăsit, pe fațadele cenușii ale blocurilor, se cască golurile unde, cândva, erau ferestre. Totul a fost dezmembrat și valorificat de cei care au mai rămas temporar. Nu vezi țipenie de om! Este o atmosferă nefirească, asemănătoare cu imaginile filmate în localitățile situate în apropierea centralei nucleare de la Cernobâl, unde populația a fost evacuată în mare grabă. Urcăm tot mai mult, în serpentine strânse și ajungem la Ciuruleasa, unde facem
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
vedem ceva prin jur, am coborât și, ca Hansel și Grethel, ținându-ne de mână, am luat-o spre Alexanderplatz. Era început de februarie, o vreme rece, cu ceață și frig, tipică Berlinului. Deși era doar 2 după-amiază, pe strada țipenie de om. Pentru noi, obișnuiți cu forfota Bucureștiului, spectacolul ne-a impresionat neplăcut, dându-ne ulterior seama că la ora respectivă fiecare neamț era unde trebuia să fie, la locul său, pe când ai noștri... Ajunși în Alexanderplatz, am dat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întâi în mină și apoi vom vedea”. Două-trei minute să fi durat totul. Și pentru aceste două-trei minute, șase ore de așteptare! Am părăsit clădirea Centrului Universitar, am trecut printr-un părculeț - o noapte cu lună, liniștită, în jur nici țipenie de om: eram complet singur și la propriu. Exmatriculat din anul IV de facultate, cu tinicheaua unei excluderi din UTM pe deasupra, în perspectivă „mina”, de nu cumva armata făcută „la trupă”. Aveam 22 de ani și câteva luni. Ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Beijing - și al evenimentelor din Piața Tien An Men.) Nu m-am mai culcat și am pornit-o de acasă (Doina, nepotul ei cel mare, care ne însoțea, și cu mine) la două noaptea, pe jos, firește. Pe străzi, nici țipenie de om. După o oră și jumătate de mers alert, am ajuns la centrul de pașapoarte din Balta Albă. Eram primii. Ne-a ținut de urât un gradat vorbăreț, care ne-a povestit cât de rău erau bătuți infractorii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la ora douăsprezece. Aveam cu noi slănină afumată, o sticlă de vin și un pachet de țigări "Plugar" (cele mai "tari", mai bărbătești). Deodată, a trecut repede, cu zgomot de fierărie un marfar care ne-a cam speriat. Pe urmă, țipenie. Așteptam să se vadă Luceafărul sau o altă stea, să ni se transmită cumva minunea, dar cerul era ocupat de nouri leneși, consistenți și opaci, nu se vedea nimic. Nu semăna vremea cu un Crăciun clasic. Aproape de miezul nopții, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
echipajului padișahului ca niște rațe grăbite să ajungă la baltă, spre a cerși, sufocați, o privire binevoitoare de la Stăpîn, în cea mai aiuritoare escortă de onoare. De la Constantinopol la Salonic am călătorit cu trenul, traversînd cîmpii, fără să fi văzut țipenie de om, doar mlaștini unde berzele în căutare de broaște își înălțau silueta ascuțită printre stufărișuri. Acest traseu terestru te făcea să pierzi priveliștea feerică oferită de sosirea cu vaporul în golful ca un arc de cerc, încadrat de munții
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a comandat: „Dezleagă-l de la mâini. Să știi că, dacă nu te faci băiat de treabă, aicea termini cu viața”... Și m-a lăsat legat la picioare și-au plecat. Ei erau cu mașina... Și-am rămas singur... Nu era țipenie de om pe acolo... M-am dezlegat la picioare și am plecat În oraș. Se făcuse târziu În noapte... Eu deja mă vedeam În canalul colector... Știți cine erau ceilalți care erau cu ei? Colonelul Ruxandra și nu mai știu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]