388 matches
-
să treacă prin zona de recepție către birou și, stând pe canapea era ultima persoană din lume pe care se aștepta să o vadă. Oliver. S-a izbit de un perete invizibil. Șocul o răscolea pe dinăuntru și urechile îi țiuiau în surzenie. Îl văzuse ultima dată de Revelion - și acum era 13 iulie. Tot timpul petrecut separți se condensase într-o secundă. —Hei, iubita! Ridicase privirea către ea, foarte confortabil, foarte calm. Ea începu să tremure. Mai multe gânduri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
reflex, m-am uitat peste umăr. Asta m-a făcut să încasez un pumn zdravăn în tâmpla stângă. M-am sprijinit buimac de stâlpul din colțul alb, cu Blanchard călare pe mine. Îmi suna apa-n cap și urechile-mi țiuiau de parcă niște avioane de luptă japoneze intrate în picaj mi-ar fi lansat bombe în creier. Am ținut garda sus, să-mi apăr fața. Blanchard mă pisa cu croșee de stânga-dreapta în brațe, doar-doar o să mi le cobor. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nici un chef s-o facă pe adultul responsabil În acea seară, așa că Își luă halba de bere și se Îndreptă, cu pași ușor nesiguri, către jocurile mecanice. Un grup de polițiști stătea adunat În jurul unui joc video, care țipa și țiuia, dar Logan Îi ocoli și merse mai departe. Watson stătea de una singură, luptându-se cu unul dintre bandiți. Lumini intermitente se Învârteau Încontinuu În jurul ecranului aparatului, care țiuia și bipăia Întruna. O sticlă de Budweiser pe jumătate băută era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de polițiști stătea adunat În jurul unui joc video, care țipa și țiuia, dar Logan Îi ocoli și merse mai departe. Watson stătea de una singură, luptându-se cu unul dintre bandiți. Lumini intermitente se Învârteau Încontinuu În jurul ecranului aparatului, care țiuia și bipăia Întruna. O sticlă de Budweiser pe jumătate băută era ținută strâns În cealaltă mână, În timp ce Natsch continua să apese pe butoanele care licăreau, făcând imaginile să se succeadă cu repeziciune. — Pari fericită, spuse Logan privind cum pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
strânse, fața i se Încreți și deveni brutală, căci strangula un sergent. Logan apucă mâinle ce-i Încercuiseră gâtul, Încercând să le Îndepărteze, dar strânsoarea bărbatului era de fier. Deja lucrurile Începuseră să capete o nuanță roșiatică, iar urechile Îi țiuiau din pricina presiunii din capul său. Dădu drumul uneia dintre mâini, o strânse pumn și pocni cu putere lateralul feței lui Doug. Bătrânul se schimonosi, dar nu-i dădu drumul. Constorsionându-și fața, Logan repetă mișcarea, cu sângele din rănile lui Doug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-i agraveze senzația de vertij. Probabil că erau o sută cincizeci, poate douăsute de metri, până jos de tot, la apa rece și neagră. Inima Îi bătea Încă să-i spargă pieptul, pulsând prin vene, făcându-i urechile să țiuie. La baza stâncilor era o cabană pătrățoasă de beton, nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la fugă. Torța nu prea dădea un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mă pierd, revin la suprafață; refuz să gândesc la altceva decât la mișcarea ritmică a brațelor, a picioarelor, a Întregului corp; nici o fracțiune de secundă fără mișcare, nu Înceta mișcarea!, dispozitivul de alarmă e deschis la maximum pe acest semnal, țiuie Îngrozitor, Îmi invadează urechile, am În urechi un fâșâit continuu; nu se poate fără acest fâșâit, de ce nu se poate, mă țin cât pot să nu renunț la mișcare; ah, o durere ascuțită Îmi taie genunchiul, uit să mai mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de vată; În jurul meu, se strigă, se vorbește, se gesticulează, dar nu mă atinge nici un sunet, parcă aș fi izolat de o materie invizibilă; mă aflu imers În oceanul de aer, fără să simt spațiul; doar timpul fâșâie În timpan; țiuie cu o viteză teribilă, mi se albesc perii din mustață și-i văd cum Își schimbă nuanța, mi se pare că nu sunt eu acesta, că altcineva se află În carapacea corpului meu și o folosește cu Învoiala mea; eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de soare umbreluță colorată stil madame Bovary În vacanță sub 30 poate disponibilă Încerc am succes Îmi dă adresa strada polizu 13; pe drum, o iau pe moșilor, mă Încurc, rătăcesc strada; e ora 14, soarele bate În creștet, Îmi țiuie urechile de două, de trei ori, de nouă; ocolesc, mă trezesc În același loc, mă doare capul de enervare, de căldură; mă uit mai bine, o iau de la capăt, același rezultat: ce se-ntâmplă? parcă spațiul se dilată, face pliuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
văzu cum ridică mâinile sau se aruncă la pământ. Welles gemu. Era cineva în spatele ei? Se întoarse iute, dar văzu coridorul gol. Apoi privi din nou la colegii ei, care nu își modificaseră pozițiile. Țipau ceva. Dar urechile încă îi țiuiau de la împușcătură, așa că nu reușea să înțeleagă. Într-un final, reuși să distingă: - Dumnezeule, arma, Linda! Bag-o în teacă! Fii atentă unde o îndrepți! Își dădu seama că ținea Glockul strâns în mână și degetul pe trăgaci. Îl îndreptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lupți pentru umanitate.” O mare întristare îl cuprinde pe Doctor. Probabil că am atins o coardă sensibilă căci s-a înnegrit la față și-mi răsounde posac: „-Mă rog, poate cunoști tu un răspuns mai bun!...” Pasărea șarpe țipă. Un țiuit de înaltă frecvență care apasă timpanele atît de tare încît mă aștept ca, din clipă în clipă, să-mi curgă din urechi sînge. Din spital imaginea lui V. tînăr se vede pulsînd ca laminată de un stroboscop. Îl pierd cînd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o clipită a văzut copita unui picior din spate deasupra pieptului său. A închis ochii, înspăimântat. Aștepta să fie zdrobit de lovitură... N-a simțit durerea. Timpul se oprise în loc pentru băiat și o liniște nefirească a făcut să-i țiuie urechile. Strângea pleoapele mai tare decât își strânsese pumnii săi micuți. Într-un târziu a auzit fornăitul Bătrânei lângă el. „N am murit dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum îl împinge cu botul în
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
masă, le-am intersectat, am pus puncte și abia atunci a reieșit că prima necesitate era ursulețul pentru copil care, dacă-l dai pe spate, spune mama. La o adică ar fi putut fi Înlocuit cu păianjenul de plastic care țiuie dacă-i dibui guguloiul situat În abdomen și apeși cît poți de tare. Imediat ce-au aflat vestea mai mult sau mai puțin din revistele literare, mulți cetățeni cumsecade s-au apucat să mă gratuleze cu ritmice strîngeri de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
freamăt diareic, vuiet de același ordin, un vînt distins, greu și prelung, cu o frecvență situată-n jurul a 500 de hertzi tras În dreapta și ajungînd prin balans În stînga, la care se va adăuga unul scurt și decis, central, țiuind pe la vreo 10 000 de hertzi, dublă flatulență Însoțită de suptul unei carii surround, zgomotul irevocabil al căderii unei balegi pe iarbă, În fața blocului, printre petunii, aburul ei, tumultul pompei de desfundat canalizarea, zgomotul unei ventuze, zgomot de muci, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la întâmplare, se așeza cu fața la soare ori către valurile lacului și-i striga: „Fă dragoste cu mine!“. Toate în jur nu erau decât o adiere fără agitație și fantasme, ca un ocean de spumă invizibilă filtrând lumea întreagă. Lui îi țiuiau urechile de liniște și, ca întotdeauna, gândul îi zbura în altă parte, făcând asocieri livrești. Ea iradia de ceva imposibil de povestit. Și tot ce buzele ei rosteau, abia șoptit, părea fără legătură cu ce e în jur sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
imaginează ridicându-și șuvițele de păr care-i cad pe frunte cu mâna liberă și transpirată brusc de emoție, incapabilă să mai spună altceva, înainte ca aparatul automat să-i înghită toate fisele. Rămas în mână cu receptorul în care țiuie tonul, simte un gol. Până dimineață mai e mult. Până la trenul de la miezul nopții mai e mult. N-are cui telefona. N-ar suporta să se ducă la un cinematograf. Dintr-o plimbare nu s-ar alege cu nimic, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau chiar rostogolirea ochilor în cap, o liniște părând că-l cufundă cu totul și dintr-odată, mereu mai adânc, într-un hârdău sau o peșteră fără fund în care își aude până și dorința de a respira, urechile îi țiuie preț de o clipă, apoi i se afundă cu dopuri de liniște, parcă ar pluti într-o lume ireală, cu zgomotele atenuate în baloturi de vată, încât zumzetul orașului din care venise, încă prezent în el, se filtrează, rămâne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu, sunt sătulă de muzică clasică, n-o mai suport, m-a dus unul odată la un concert și n-am făcut altceva decât să stăm să ne uităm cum scârțâia un boșorog pe scenă dintr-o vioară, mi-au țiuit urechile o zi întreagă după aia... Un casetofon n-ai? Nici mag? Prăpădit mai ești... Bine, fie, pune niște discuri, dar, te rog, fără muzică dintr-aia... Auzi, dragă, tu de ce nu-ți cumperi niște blugi? Știu pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În sus și nu eram prea sigură că ea observase că nu ne mișcasem până atunci. Cinci, șase, șapte... Aveam avut senzația că liftului Îi trebuie câte zece minute Întregi ca să treacă de fiecare etaj, iar tăcerea Începuse să‑mi țiuie În urechi. Când am adunat destul tupeu În mine ca să arunc o privire În direcția Mirandei, am constatat că ea mă analiza din cap până În picioare. Ochii i s‑au fixat mai Întâi asupra pantofilor mei, apoi a pantalonilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ridică, o ținu o clipă În palmă, apoi și-o strecură pe deget și Închise ochii. La ora șase fără zece, cînd muncitorii care lucrau la mașinile de fabricat lumînări opreau pompele, tăcerea bruscă din fabrică Îți făcea urechile să țiuie. Era ca și cum ai ieși din apă. Fetele care lucrau la bancul lui Duncan o luau drept semnal și se pregăteau de plecare: Își scoteau rujul și pudriera și alte chestii de soiul ăsta. Femeile mai În vîrstă Începeau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
încă încruntat. Simte durerea din carne și din oase, dar e o durere care nu îi mai amețește mintea. Ciudat, își spune, e prima oară când mă mișc și nu mă apasă durerea. Durerea aia de carne spintecată. O durere țiuind în tot corpul și strivindu-mi fruntea. Ce-ar fi să ies? Undeva unde n-am fost încă... La mare, de ce nu? N-ar strica să fac o încercare! Oricum, e limpede, a sosit vremea să mă dezmorțesc din blegeala
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în plină Câmpie a Bărăganului. Alte clădiri nu mai erau, hotelul Palace-Afrodita găsindu-se pe liziera deșertului Bucureștilor. În afară de vuietul îndepărtat, de mare oraș, al Capitalei, în noaptea neagră nu se mai auzea nimic, consistența tăcerii Bărăganului făcând să-i țiuie urechile. Te pomenești că zevzecul ăla de șmenar de București m-a purtat pe unde știe el, lepădându-mă aici, la capătul lumii! își zise Vladimir, cu nemulțumire și bruscă îngrijorare. Într-o lamentabilă stare de demoralizare, împresurat de hirsuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
măsuță cu rotile. Pune pe masă un coș de pâine cu chifle crocante, servește vinul și după ce învelește într-un șervet alb recipientul metalic pentru cuburile de gheață, dispare la fel de silențios precum venise. Recepționat din necunoscut, un semnal de alarmă țiuie enervant în urechea lui Marius. Instinctele aproape animalice dobândite pe front îl avertizează că este studiat discret, dar stăruitor. Cercetează atent sala. Reperează imediat locotenentul neamț care zâmbește politicos atunci când ochii lor se întâlnesc. Remarcă gesturile stilate și sigure, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umplu munții de hăuituri. Învăluirea dă rezultate, forța ripostei germane asupra atacului frontal scade, se mută către aripi. Hai băieți! Îndemnul lui Marius se pierde în zgomotul luptei dar ridicat în picioare, face semne de înaintare. Pe lângă capul lui trece țiuind ceva, oprindu-se în trunchiul unui copac. Se uită și vede o bucată de schijă cu dinți tăioși. Vreo doi din plutonul lui alunecă si se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trebuie să ne conduceți. Ai dreptate, Iovuț. Să mergem. Deasupra crestei, pe platou, se vede plutonul lui Felix. Trag din fugă, împroașcă cu foc și moarte. În fruntea lor, Felix aleargă drept, fără să se ferească. Un roi de gloanțe țiuie în jurul lui. Se dă peste cap. Fâșiile negre de fum ale luptei îl ascund vederii. Cu un pistol într-o mână și lopata de infanterie în cealaltă Caraiman se repede peste șanțuri, sare dincolo de sârma ghimpată și cade exact în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]