473 matches
-
pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri, solduri, ajutoare, pomeni, priveghiuri și înmormântări, o constelație de borfeturi și de gioarse inomabile, de căcățișuri pudrate cu mătreață și etalate cu dichis precar, sinistru, fără să fi fost și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
față triunghiulară pe un gât lung, gălbui și slab, o piele uscată și părul aproape stacojiu. Ochi de maimuță amărâtă, asimetrici, mi se pare că inegali ca mărime. Făcea cumva o impresie de îngălare, de necurățenie. Așa arăta și în țoalele lui de la fermă, și în smokingurile lui de mai târziu. Doamne, ce tentat sânt să fac aici și puțină hagiografie, să-i arunc o lumină transfinită pe obraz și să-i pun o văpaie în ochi! Dar să strâng din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
timp așa, arătând direct spre pieptul fantasmei, apoi se ridică de pe pat și întinse degetul până se atinse ușor de degetul chipului din oglindă. Cu un gest grăbit, își scoase rochia și o aruncă pe covor. Găsi în grămada de țoale o rochiță de vară, foarte înflorată, pe nuanțe liliachii stinse, croită simplu, cu pieptar ca de sarafan și două breteluțe pe umeri. O încercă, dar, deși îi venea bine, nu se potrivea cu capul acela de mare doamnă pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și două breteluțe pe umeri. O încercă, dar, deși îi venea bine, nu se potrivea cu capul acela de mare doamnă pe care și-l făcuse. Se temu ca nu cumva să cedeze plăcerii de a proba la nesfârșit toate țoalele, depărtîndu-se de scop. Scoase și rochița asta și căută ceva mai sofisticat. Găsi pe un umeraș o altă rochie, de seară, neagră, cu fire de argint, foarte decoltată și terminîndu-se, sub talia înaltă, romantică, într-o spumă de volane. Materialul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sâni, peste șolduri, își mângâie privind în gol părul lung, care-i cădea în bucle pe umeri. Se îndreptă spre marea sobă de teracotă și scoase de după ea bidonașul pregătit din vreme. Stropi bine toată acea îngrămădeală de mobile și țoale și apoi, întorcînd capul ca să nu inhaleze vaporii lichidului galben-brun, își turnă și pe rochie. "Asta-i tot", strigă. "Tot, tot!" Îi venea să verse și chiar vomă într-un colț de odaie. Dar reuși să-și păstreze pentru încă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
povestea asta, tăcem amândoi destulă vreme. Sânt înveninat, deși mult mai calm decât acum câteva zile. Tu... tu taci. Nu știu ce gândești. Becul din tavan luminează violent odaia asta halucinantă: vrafurile de cărți, măsuța cu coșulețul cu mere, gobelinurile. Pe fotoliu, țoalele noastre, claie peste grămadă. "Ce subțire ești, ca o fetiță" - spui până la urmă. Și apoi, fără legătură: "Ai observat ce am pe gît?" Te ridici iar, până ce fața îți ajunge în dreptul feței mele. Îți privesc gâtul ușor ridat. Gâtul femeii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privit cu fereală în dreapta și în stânga, apoi spre gura podului. Noi nici nu respiram, dar cartușul era pe țeava puștii de multă vreme... Când s-au dumirit că sunt în siguranță, s-au întors în casă, de unde au adus niște țoale cu care și-au făcut culcuș în fânul din iesle... Gândiți-vă că până pe la miezul nopții n-am mișcat nici dintr-un deget! Pănă la urmă, nemții s-au încălzit în culcușul lor și au început să mâie porcii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de seducție ar fi fost palatul în care mi se părea că locuiește - când am fost prima dată în casa ei tapetată cu icoane pe sticlă am crezut, literal mente, că am trecut prin zeci de camere - și fascinantele ei țoale și cosmeticale. N-aș fi iubit-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un Pentru D., vingt ans après
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Maserati“: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea și noi una vreodată. Prin dreptul cinematografului Patria am zărit o tipă trăznitoare. Am rămas înlemniți: ce pulpe în ciorapi de plasă neagră, ce fund rotund și ce mijloc subțire, ce țoale pe ea, ce plete de sârmă roșie, răsucită în mii de feluri... Ne-am învârtit în jurul ei ca s-o vedem și din față: cum putea avea așa pereche de țâțe, așa de perfecte cum numai în albumele de artă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
spate. Închid ochii. Copilul plânge. Acum în vecii vecilor n-o să mai reușesc să fac să-mi vină laptele. Poate ar trebui să renunț la alăptat. Poate ar trebui să-i dau lapte praf. E șase seara. Casa e vraiște. Țoale peste tot. Mai ales ale mele, e drept. Hârtii peste tot. Mai ales ale lui H., că el scrie, eu nu mai scriu. Eu n-am timp nici să respir. Măcar dacă aș reuși să dorm trei-patru ore în șir
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Despre comunism, altfel Pe tinerii din sixties-ul hippiot, îi interesau gașca, grupul, tovărășia. Residential community. Voința de a fi în gașca aceea care crede în sine din privire, din felul în care se mișcă, din felul în care își poartă țoalele, din negrul cămășii, din franjurii blugilor, din lanțuri, piele neagră, latex, bici, tricoul negru, satanism, hip-hoperii și hauserii cu tricouri Cannibal Corpse din material lucios. Gășcarii au o viziune în comun că de aceia fac parte din intentional community, ce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
liniște incompletă. Erau zgomote, mișcări, mers încolo și încoace, palpitația slabă a unor glasuri. Această temniță făcea parte dintr-o construcție mai largă - cum îi zicea femeia? - refugiul Discipolului. Încerca să și-o reprezinte când Jurig zise în spatele lui: - Ce țoale haioase ai! Gosseyn se întoarse și-l privi. Tonul lui Jurig indica faptul că nu vedea nici o legătură între haine și ceea ce spusese Gosseyn despre alte planete. Se uită la "țoalele" lui "haioase". O salopetă ușoară de plastic cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și-o reprezinte când Jurig zise în spatele lui: - Ce țoale haioase ai! Gosseyn se întoarse și-l privi. Tonul lui Jurig indica faptul că nu vedea nici o legătură între haine și ceea ce spusese Gosseyn despre alte planete. Se uită la "țoalele" lui "haioase". O salopetă ușoară de plastic cu o închizătoare invizibilă și - tot invizibil - un regulator termic țesut uniform în materialul artificial. Foarte elegantă și scumpă după aspect și foarte comodă în special pentru un om susceptibil de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
liniște incompletă. Erau zgomote, mișcări, mers încolo și încoace, palpitația slabă a unor glasuri. Această temniță făcea parte dintr-o construcție mai largă - cum îi zicea femeia? - refugiul Discipolului. Încerca să și-o reprezinte când Jurig zise în spatele lui: - Ce țoale haioase ai! Gosseyn se întoarse și-l privi. Tonul lui Jurig indica faptul că nu vedea nici o legătură între haine și ceea ce spusese Gosseyn despre alte planete. Se uită la "țoalele" lui "haioase". O salopetă ușoară de plastic cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și-o reprezinte când Jurig zise în spatele lui: - Ce țoale haioase ai! Gosseyn se întoarse și-l privi. Tonul lui Jurig indica faptul că nu vedea nici o legătură între haine și ceea ce spusese Gosseyn despre alte planete. Se uită la "țoalele" lui "haioase". O salopetă ușoară de plastic cu o închizătoare invizibilă și - tot invizibil - un regulator termic țesut uniform în materialul artificial. Foarte elegantă și scumpă după aspect și foarte comodă în special pentru un om susceptibil de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a păr ce i s-a mai întâmplat și prin câte-a trecut în ultimul timp, iar ea a cotcodăcit ca orice muiere când i se-ntoarce stăpânul. Cât despre cufărul lui Jean: — Îl las dracului. Nu erau decât niște țoale urâte în el, nimic de soi. Mă rog, n-am apucat să văd chiar pe-ndelete, de-asta îl voiam, dar nu părea să aibă ce-l interesează pe Fane Inelaru! Râseră amândoi, fericiți și fără griji. Afară, omul de la Poliție
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
500Parcă-i zugrăvește focul cu răsfrîngerile-i roși. De asupra ceru-i negru, - pe-ntinsori de catifea Sunt cusute-n umed aur ici o stea, colo o stea Și așa senin e focul, cât le numeri păru-n barbă, Bătătura cea din țoale, pe cărări fire de iarbă, 505Și ca merele de roșii stau fetițele-n văpae, Două-s oacheșe ca sara, mijlocia e bălae, Iar Călin, lungit pe burtă și cu mînile pe coate, Cam cu chef le povestește întîmplările lui toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Hm, mârâi Scarlat, am impresia că nu trebuie să faci eforturi. Ionescu aprinse o țigară: " Ciudat... Ce caut eu aici? Cine sânt ăștia?" Alungă gândul cu fumul. * ― Șerbănică, te-am rugat de-atîtea ori să nu mai târșești picioarele. Aduni toate țoalele după tine. Ce Dumnezeu! Nu te fă mai bătrân decât ești. Intră în sufragerie cu un teanc de farfurii. Șerban Miga clipi confuz. ― Dar Florence... Nici n-am fost la bucătărie. Un val de roșeață năpădise figura dolofană până la rădăcina
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai sunat, așa că presupun că da. Avem niște lucruri de discutat și dacă nu mă suni, o să apar la chestia aia a ta de diseară. Peace, M. Pace, ha! E grav. Wakefield are o viziune extrem de neplăcută a Marianei, purtînd țoale țărănești, făcînd o scenă la muzeu. Ăsta da, spectacol. Ar putea anunța de pe scenă că și-a stors creierii În căutare de idei despre problemele și paradoxurile prezentate de expoziție și a ajuns la concluzia că o discuție În public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu adevărat importante În viață. — Oare o să ajungi și tu să te maturizezi vreodată, Emma? oftează Încă o dată maică-sa. — Nu dacă am și eu un cuvînt de spus În asta, răspunde ea rîzÎnd. — Serios, cum de-ți permiți toate țoalele astea de firmă? Îi șoptesc eu Emmei În cabina de probă a celui de-al doilea magazin de rochii de mireasă, În timp ce ea mă ajută să-mi Închid fermoarul. Linda e afară, purtîndu-se de parcă ar fi regina Însăși, sorbind cappuccino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu copii. Turcii ziceau și ei pe turcește nu știu ce ziceau, dar păreau bucuroși și era bine. Au mai stat ce-au mai stat și pe urmă s-au întors să plece, iar noi tocmai voiam să intrăm din nou sub țoale când a răsărit din toate părțile un țipăt, dar, știi, ceva care îți intra până în creier și se răsucea în toate părțile. Nici n-am apucat să văd ori să-mi dau seama cam ce era, când s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cât s-o fi chinuit să filtreze spirtu’ ăla, a scuturat punga, strivind sub talpă câteva bucăți de mangal căzute pe jos și remarcând că cel puțin mangalul e moale, a mai cotrobăit prin grămadă, a mai luat câte-o țoală, examinând-o și aruncând-o înapoi în grămadă, între timp se văicărea cum că lui taică-su, săracu’, îi fuseseră atât de dragi obiectele că adunase o grămadă și, strângător cum era, n-ar fi aruncat nici unul și, Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-o-nfășat cu grijă, l-o pus în cutioara asta, o fi luat-o de la colț de la vreun chioșcar, uite ce scrie pe ea, conținut 1000 x 1 Napolitane cu cacao și alune de pădure Joe, o pus în ea ceva țoale, vedeți? S-o grijit de copil cumva, atunci cum de l-o pus la ghenă? Mare minune! ─ Și ce intenționați să faceți cu copilul, doamnă Mihai? Păi mă duc la cinci la o muiere, că are unul de țâță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
realistă. E teroarea de pă lume acu’, nu cu sentimente. E plină lumea de ăia, aduși de Tomnea. Dimineață ce, parcă, n-am văzut și io cum s-a suit unul în taximetru, pe locul șoferului? Unul slab, cu o țoală lungă, cu vestă colorată, descheiat la cămașă, cu niște floace de cârlionți roșii...Și-avea niște plete...Și cum îi luceau ochii... Ca neoanele în plină zi. Da’ am putut să zic ceva? Mă lăsa careva? Cum mă teroriza băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de mai adineauri, întoarsă acum cu spatele la Burtăncureanu, urmărea concentrată cum lunganul meșterea la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată, cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții, era o găună plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]