364 matches
-
ferit, ci pentru beteșugul meu de la mână... Nu m-am gândit că n-ai vrut. Am zis și eu așa... Lasă, că nu m-am supărat pentru asta. Ca drept dovadă că nu m-am supărat, am să beau un țoi de rachiu cu tine. Crâșmarul a gustat din țoi, și-a dres mustața și l-a privit lung pe Toaibă. Acesta l-a întrebat din priviri: „Care-i baiul?” Știi tu ce se zvonește prin sat? N-am de unde să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am gândit că n-ai vrut. Am zis și eu așa... Lasă, că nu m-am supărat pentru asta. Ca drept dovadă că nu m-am supărat, am să beau un țoi de rachiu cu tine. Crâșmarul a gustat din țoi, și-a dres mustața și l-a privit lung pe Toaibă. Acesta l-a întrebat din priviri: „Care-i baiul?” Știi tu ce se zvonește prin sat? N-am de unde să știu, fiindcă nu prea ies prin sat, iar când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de unde a cumpărat pâine, și pe la o dugheană de peste uliță, de unde a cumpărat bomboane. „Să-i îndulcesc sufletul Marandei măcar cu atâta” - gândea în timp ce bodega de peste drum îl atrăgea ca un magnet... Nu a rezistat și a intrat... După primul țoi de rachiu, parcă ar mai fi mers încă unul, dar și-a pus capul în piept și a ieșit cu pas apăsat... Pe drum își făcea socoteala: „Mâine dimineață primul drum îl fac la Prispă, să-i plătesc datoria. Pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Bine ai venit, Toadere. Cum văd eu - și cred că nu mă înșel - parcă nu mai ești așa cătrănit și pornit împotriva tuturor. Asta cam așa-i. Și ca să nu vorbesc cu gura uscată, fii bun și dă-mi un țoi de rachiu. Nu te-oi lăsa însetat, că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în față și l-a privit întrebător: „Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu are mușterii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
așa cătrănit și pornit împotriva tuturor. Asta cam așa-i. Și ca să nu vorbesc cu gura uscată, fii bun și dă-mi un țoi de rachiu. Nu te-oi lăsa însetat, că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în față și l-a privit întrebător: „Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu are mușterii așa de dimineață!” Înainte de a gusta din rachiu, i-a răspuns tot din priviri: „Întâi lasă-mă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
faci tu,Toadere? Apoi nu mă pot plânge, bade Prispă. Muncesc mult, dar am băgat de seamă că oamenii de la gară încep să aibă încredere în mine. Asta-i bine - a apreciat crâșmarul, în timp ce i-a pus dinainte, ca întotdeauna, țoiul cu rachiu. Toaibă s-a retras la masa lui și a început să guste arar, dus pe gânduri. Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mor de sete. Când ai stat tu cu gura uscată la mine în crâșmă? Asta nu s-o întâmplat niciodată și bine ar fi să nu se întâmple nici de astă dată. În timp ce Toaibă vorbea, crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă în ceea traistă - a glăsuit Toaibă bucuros, ducând țoiul la gură. Crâșmarul l-a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ar fi să nu se întâmple nici de astă dată. În timp ce Toaibă vorbea, crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă în ceea traistă - a glăsuit Toaibă bucuros, ducând țoiul la gură. Crâșmarul l-a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu privirea. Măi Toadere, te aș întreba ceva, dar mi-i să nu te superi. Când m-am supărat eu pe matale? Niciodată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă în ceea traistă - a glăsuit Toaibă bucuros, ducând țoiul la gură. Crâșmarul l-a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu privirea. Măi Toadere, te aș întreba ceva, dar mi-i să nu te superi. Când m-am supărat eu pe matale? Niciodată. Atunci, dă-i drumul! Dumirește-mă și pe mine... Da’ ce nedumerire ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
iștia de comuniști mă țineau singur în celulă și nu vedeam măcar soarele - luceafărul mamei lor de neoameni! Când m-o dus să muncesc la mină mi s-o părut că am înviat din morți. Crâșmarul a umplut din nou țoiul gol întins de Toaibă. Mă duc la locul meu, bade, că acolo pot să mă gândesc la orice în liniște. Numai să nu mă uiți... Nu avea grijă, că nu te las eu să stai însetat. Către seară au început
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îți tăia pielea obrazului. Pe nesimțite, ninsoarea s-a întețit încât totul s-a prefăcut într-un viscol năpraznic. Crâșmarul făcea ce făcea și mereu își arunca privirea către Toaibă, care, dus pe gânduri, sorbea din când în când din țoiul din fața lui. Când s-a lăsat noaptea - la cererea lui Toaibă - crâșmarul i-a umplut țoiul, dar i-a șoptit: Toadere, eu cred că îi deajuns cât ai băut astăzi. Ar fi bine să te duci acasă, fiindcă afară îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un viscol năpraznic. Crâșmarul făcea ce făcea și mereu își arunca privirea către Toaibă, care, dus pe gânduri, sorbea din când în când din țoiul din fața lui. Când s-a lăsat noaptea - la cererea lui Toaibă - crâșmarul i-a umplut țoiul, dar i-a șoptit: Toadere, eu cred că îi deajuns cât ai băut astăzi. Ar fi bine să te duci acasă, fiindcă afară îi potop și alta nu. Viscolește de îți taie răsuflarea. Și ai de călcat ceva drum până
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
eu - cum să-ți spun să?... Ce aveai să-mi spui? Spune, că nu mă supăr. Că nu faci bine ceea ce faci. Adicătelea ce fac? Bei! Asta faci! Și bei prea mult! Mai bea omul, un pahar de vin, un țoi două de rachiu, da’ nu stă o zi întreagă în crâșmă! Hai mai degrabă în casă, să te încălzești, și om mai vorbi... Apoi mă gândesc că îi târziu și... Lasă, că altădată ai ajuns acasă și mai târziu și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cioarelor pe aiestea, Toadere. Mai bine spune mi de ce ai venit așa târziu astăzi? Apoi am avut și eu treburi pe acasă... Cum îți merge la slujbă? Bine, bade! Mulțămesc lui Dumnezeu. Îi bine când îi bine. Îți pun un țoi cu rachiu? Dacă tot ai stricat vorba, fă și trebușoara asta, că ți-oi ține de urât până or veni mușteriii. A luat țoiul pregătit de crâșmar, dar nu s-a retras în colțul lui. A rămas lângă tejghea. A
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
merge la slujbă? Bine, bade! Mulțămesc lui Dumnezeu. Îi bine când îi bine. Îți pun un țoi cu rachiu? Dacă tot ai stricat vorba, fă și trebușoara asta, că ți-oi ține de urât până or veni mușteriii. A luat țoiul pregătit de crâșmar, dar nu s-a retras în colțul lui. A rămas lângă tejghea. A ridicat țoiul și l-a privit în zare. Spre deosebire de altă dată, acum nu-i mai venea să-l dea peste cap. L-a dus
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rachiu? Dacă tot ai stricat vorba, fă și trebușoara asta, că ți-oi ține de urât până or veni mușteriii. A luat țoiul pregătit de crâșmar, dar nu s-a retras în colțul lui. A rămas lângă tejghea. A ridicat țoiul și l-a privit în zare. Spre deosebire de altă dată, acum nu-i mai venea să-l dea peste cap. L-a dus la gură și și-a înmuiat doar buzele, rămânând cu țoiul în mână. Prispă privea la el curios
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui. A rămas lângă tejghea. A ridicat țoiul și l-a privit în zare. Spre deosebire de altă dată, acum nu-i mai venea să-l dea peste cap. L-a dus la gură și și-a înmuiat doar buzele, rămânând cu țoiul în mână. Prispă privea la el curios... Mă tem că astăzi nu ți-s boii acasă. Nu prea te trage ața la băut. S-a întâmplat ceva, Toadere? Nu s-a întâmplat nimic deosebit, bade. Nu am poftă de băut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că pofta vine mâncând? Ba știu, dar astăzi nu mă cheamă băutura și pace. Dacă astăzi nu ai poftă, atunci las o pe altădată, că n-o intrat zilele în sac. Într-un târziu a terminat de băut rachiul din țoi. A făcut-o în silă însă. Mai mult i-a ținut de urât crâșmarului. Cum s-a arătat primul mușteriu, Toaibă și-a luat bastonul și s-a îndreptat către ieșire. Toadere! N-ai uitat nimic? - l a întrebat crâșmarul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Tu nu știi că făgăduiala dată îi datorie curată? Ba știu... Atunci de ce îți calci cuvântul, Toadere? Te știu om gospodar și la locul tău... Păi un om la locul lui nu bea orice zeamă i se dă. Bea un țoi de rachiu bun sau un pahar de vin de soi. Ori nu bea deloc... Mai mult temei pun eu pe omul care nu bea deloc. Ba și pe cel care bea un țoi sau un pahar doar. Nimeni nu-l
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
orice zeamă i se dă. Bea un țoi de rachiu bun sau un pahar de vin de soi. Ori nu bea deloc... Mai mult temei pun eu pe omul care nu bea deloc. Ba și pe cel care bea un țoi sau un pahar doar. Nimeni nu-l iubește însă pe cel care bea până uită de sine și cade prin șanțuri... Până aici! Dacă am căzut în șanț, asta s-o întâmplat fiindcă am piciorul beteag. Și mai era și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe măsură ce trecea timpul, devenea altul... Când venea de la târg nu se mai repezea la blidar după sticla cu rachiu... Dacă ieșea în sat, mergea pe la crâșmă așa să mai schimbe o vorbă cu unul, cu altul... Prispă îi turna un țoi de rachiu care însă rămânea nebăut... Când ajungea la poarta Dochiței, se uita în ograda ei, doardoar a vedea-o. De ce? Nici el nu știa. Poate să-i mulțumească... Mai degrabă însă aștepta să-l întrebe ea cum îi merge
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
calea ferată, de câte ori fluieră trenul crede că e poliția și suflă în leul gonflabil. Acesta, în ciuda alcoolemiei ridicate, refuză să se înverzească, continuând să crească ca și ficatul fostului suflător în sticlă care, în urma disponibilizărilor, nu mai suflă decât în țoi, dorobanț, cinzeacă și alte unități metrice de măsurare a volumului. Vă întrebați, firesc, de unde bani pentru creșterea neabătută a leului?!? Simplu. Madam Pârțak a concurat la Festivalul Sufleurilor unde a cîștigat un binemeritat loc întâi, primind șase butoaie cu țuică
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și efervescența lui Stelian Țurlea, proaspăt premiat al revistei Flacăra, gata să-și lanseze Îmi ies din minți la Crime Scene Publishing. La Editura Trei, Magda Mărculescu mi-a um plut năprasnic o săptămână de „sărie noire“ cu șapte căr țoaie din constelația Fred Vargas, Arnaldur Indridason & Co. Alături de cele cinci vorbiri de la Humanitas (despre senzaționalul Cioran voi scrie aici joia viitoare), am prezentat cu plăcere la Polirom Cinematograful gol de Daniel Cristea-Enache și volumul (coordonat de Magda Mihăilescu și Cristina
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trecut, jupâne. - Nu-i nimic, mai trece-l o dată ca să nu se uite ! Câteun român își scutura punga pe tejghea. Din ea se rostogoleau gologanii. - Pune-mi și mie niște rachiu. Mai mult nu am. Corect, Lipa îi turna în țoi de câți bani primea. Uitându-se cun ochi, omul cerca din nou : - Mai pune niște apă încai să se umple păhăruțul. - Las’ c-am avut eu grijă... În ușa crâșmei, răsturnat într-o ladă de scânduri pe două roate, sta
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
prindă brațul fulgerului, să și-l pună în moalele capului, să pipăie și dânsul cucuiele cât oul de porumbel. Ba se vârâse și sub pat să aducă de-acolo și cărămida. - Nu te mai deranja, hotărâse trăsnetul, dând pe gâtlej țoiul cu țuică de Fieni. Îmbracă-te de sărbătoare și treci, în pas alergător, să te spiritualizez! Adică tot el domn, îl scotea de-acolo, către poartă, pentru a nu da foc și la casă. - Treci la spiritualizare! își amintea mama-mare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]