1,028 matches
-
PERFECTĂ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Vărul Andrei se însura. Privind invitația elegantă, dantelata, închisă cu un fluture delicat, mov cu borduri aurii, Andrada simți cum îi vine să țopăie de pe un picior pe altul de bucurie. Nu pentru vărul ei, Doamne ferește, pentru că nu o plăcea deloc pe sclifosita care avea să-i fie nevasta, ci pentru planul care îi încolțise în minte. Nuntă era ocazia perfectă de a-l
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
înfigeau în el o țintă, îl înfășurau cu o ață petrecută pe după un lemn perforat într-un anume fel și după ce trăgeai sfoara mai cu putere, i se imprima o mișcare de rotație care dura zdravăn, timp în care noi țopăiam în jurul lui încercând parcă să-l protejăm de un pericol nevăzut. Mai ales la școală unde era dușumea și pe care ținta aluneca de mama focului. Dar nici acasă pe lipitura de pământ nu ne era rușine cu el. Tot
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Yes, I like and I love you, One, two three, DADA, TATOO Cap tăiat, cap tăiat Ce-ai vorbit de te-au luat? Capul joacă sus în țeapă, Cine tace, acela scapă. ORGA NEBUNĂ Se ridică nebunia în două picioare, țopăie , plânge cu lacrimi de crocodil, e plină de sânge, poartă mănuși albe, par niște aripi de rechin. Nu este clipă de pierdut, Se clatină zidurile, orga tot cântă Orgolioasa orgă de lut, O furie de undeva, de lângă. La-li-lo-la, do-fa-mi-sol Mă
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
și a celui de astăzi, autorul trăind cu nostalgia vremurilor de odinioară: „Pe la noi prin sat/ Multe s-au schimbat/Jucau fete și ficiori/ Ca și două flori./ Ei jucau în doi/C-așa-i pe la noi./ Dar acum toți țopăiesc/Parcă înnebunesc./ Ei în doi jucau/ În ochi se uitau/Iar acum nu se privesc/Parcă se urăsc./ Erau case mici/ Și ficiori voinici/ Fetele furca torceau/ Și frumos cântau./ Nu vă supărați/Și mă ascultați/Hora-n patru s-
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
cauciuc; arderea tălpilor la flacără, lovituri cu un creion mai mare în testicule; bătăi cu saci de nisip. În lagărul de la Valea Neagră Peninsula, de exemplu, era aplicată ,,broasca“ prin care deținuții după ce se întorceau de la lucru, erau obligați să țopăie în poziția ,,pe vin“, cu mâinile pe șolduri, fiecare ținând în spate un alt deținut. În lagărul de la Valea Neagră condamnații erau obligați să stea înghesuiți câte doi, o noapte întreagă într-o cutie fără acoperiș, etc 13. O altă
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
blugi, apoi și-a băgat în mocirlă propriul popor! Acum, aud, se vrea mare moșier! Pe bază de telefoane. Să fie un nou Scatiu!? Are toate caracteristicile. Și ceva în plus! Văd, că iese, din nou, ca păduchele în frunte, țopăind pe la Chișinău și făcând declarații ce pot aduce deservicii cauzei reunirii. Doamne, ferește! Unirea românilor în granițele firești s-a dovedit un proces anevoios și acum 95 de ani. Să nu ne amăgim! Sigur, poporul vroia unirea, brava armata română
NOUA TABLETA DE WEEKEND (48): LA UN SEMN DESCHISĂ-I CALEA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344526_a_345855]
-
purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi de porumb). Mai pe urmă veni și o veveriță, ținând codița cât mai sus ca să n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia mereu: “Halal cavaleri! Halal cavaleri!” Odată o văd că sare drept pe pălăria mea de mi-o pleoști până peste urechi. Avea cuconița un cornet plin
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015 Toate Articolele Autorului MĂCIEȘUL Măcieșul cel ghimpos, Azi, și-a pus mărgele Și le-arată bucuros, Deși-s mărunțele. Vrăbiile îl privesc Și vorbesc, se-nfoaie, Se amuză și glumesc, Țopăind pe-o claie. - Ia uitați-vă, băieți, Ce mărgele are, Intră-n vorbă trei sticleți, Sărind pe cărare! Cucul cântă-n pădureț Altă melodie, - Vai de mine, ce glumeț! Zice-o ciocârlie. Măcieșul cel ghimpos Are-n rămurele, Și de-
MĂCIEŞUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365903_a_367232]
-
28 iulie 2011. Editată în română și engleză, noua piesă de teatru semnată Flavius Lucăcel (Ceai de fluturi, Ed. Limes, Cluj Napoca, 2009) confirmă ascensiunea unui dramaturg pe care nu l-au speriat criticile acide și nu l-au făcut să țopăie de fericire nici aprecierile privind opera scrisă până acum. Este adevărat, arta teatrală a pierdut enorm după funestul an 1989; nu trebuie nici să ne enervăm, nici să plângem. Atâta vreme cât regizorii (mai ales cei din „vechea gardă”) vor monta doar
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
Citește mai mult Editată în română și engleză, noua piesă de teatru semnată Flavius Lucăcel (Ceai de fluturi, Ed. Limes, Cluj Napoca, 2009) confirmă ascensiunea unui dramaturg pe care nu l-au speriat criticile acide și nu l-au făcut să țopăie de fericire nici aprecierile privind opera scrisă până acum.Este adevărat, arta teatrală a pierdut enorm după funestul an 1989; nu trebuie nici să ne enervăm, nici să plângem. Atâta vreme cât regizorii (mai ales cei din „vechea gardă”) vor monta doar
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
poveste de viață grea, pe care nu cred că au mulți în spate. Nu i-am spus nimic și câteva clipe, tăcerea a plutit între noi. Simțeam că nu este timpul să aflu povestea ei, cu toate că un spiriduși al cuvintelor, țopăia în mintea mea curios și nerăbdător. Ne-am ridicat de la masă și sprijinită în baston și de brațul meu, am condus-o acasă. Pe drumul de întoarcere, am ridicat ochii spre cerul înstelat și m-am gândit că ce va
AM FOST ODATA.... de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364786_a_366115]
-
un dor nestăvilit, să-mi clătesc ochii pe măreția cerului!... De acolo mi s-a părut că pot vedea cerul în toată întinderea lui... Acolo, deasupra Pasajului de la Universitate, simt eu că se află cel mai înalt punct al cerului...”. Țopăind cu piciorul drept, pe scara rulantă, Maria trăia impresia că urcă spre o altă lume. În fața și în spatele ei, oameni și oameni... Tot sub piciorul drept, a prins asfaltul, într-o clipită. Doi, trei pași repezi, după care a pornit
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
Toate Articolele Autorului Editată în română și engleză, noua piesă de teatru semnată Flavius Lucăcel (Ceai de fluturi, Ed. Limes, Cluj Napoca, 2009) confirmă ascensiunea unui dramaturg pe care nu l-au speriat criticile acide și nu l-au făcut să țopăie de fericire nici aprecierile privind opera scrisă până acum. Este adevărat, arta teatrală a pierdut enorm după funestul an 1989; nu trebuie nici să ne enervăm, nici să plângem. Atâta vreme cât regizorii (mai ales cei din „vechea gardă”) vor monta doar
CEAI DE FLUTURI , DE FLAVIUS LUCĂCEL de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364991_a_366320]
-
bunicii lui Sebastian au auzit, de dincolo de gard, un foșnet de crengi și o bufnitură înfundată... S-au repezit amândoi la gard, strigând speriați: - Sebastian, Sebastian, ce-ai făcut?! Ajunși la gard, l-au văzut pe copil sub un nuc, țopăind ca o maimuță, cu câinele lătrând în jurul lui și strigând la ei cât îl ținea gura: - Tataii, mamaii, uiti, uiti, n-am nieca, n-am nieca!... Procletul căzuse din nuc, a avut noroc - ramurile elastice i-au atenuat căzătura și
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
-l, mâncarea din fața noastră era mai gustoasă... Apoi, avea el un fel deosebit de a-și mani¬festa bucuria atunci când mă revedea după o perioadă mai lungă de timp: nu sărea pe mine așa cum făceau alți câini, ci începea să latre, țopăind într-o parte și alta în fața mea, pentru ca mai apoi să se învârtă în cerc în jurul meu - și tot așa... Cine nu-l cunoștea, când îl vedea aler¬gând spre mine, lătrând cu putere, era convins că urmează să mă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
se agațe în cădere i-au atenuat impactul cu pă- mântul. Speriați, ai mei s-au repezit îndată la gard să vadă ce se-ntâmplase. L-au văzut pe Bălan că alerga lătrând în jurul lui Sebastian, iar pe acesta că țopăia și striga cât îl țineau plămânii, vorbea moldovenește, era o plăcere să-l asculți: - Mamaii, tataii, uiti, uiti, n-am pațât nieca, n-am pațât nieca... Șmecherul, voia să preîntâmpine muș- truluiala părinților mei. Aceștia nu l-au bătut, le
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
ai ? îl întreb ca să-i îndrept privirea către pământul de la groapă. - Șapte ! - Șapte ?? Ai umplut curtea de puradei ! Și nu ți-e greu cu atâția copii? - Nu mi-e greu ,mîncați-aș,mi-e mai mare dragul cînd îi văd că țopăie prin curte. Haine ,se mai îmbracă unul de la altul,mâncare ,ca purceii din același troc.Și noi am fost zece și tot ne-am făcut mari. Mata ai casă mare,ai mașină ,te-ai bucurat la lucruri în loc să te bucuri
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
mulți ani pentru ca, procedând cu tact pedagogic, recomandându-i cărți, apropiindu-l de literatură, să-l fac să înțeleagă în sfârșit că, de fapt, critica literară este - cum spunea marele dispărut Alexandru Paleologu - arta de admira, nu plăcerea de a țopăi de bucurie pe cadavrul unei opere literare. Plăcerea de a admira în mod exigent, în cunoștință de cauză. Un adevărat critic literar preferă să citească o carte bună și să scrie despre ea pentru a-și putea exprima admirația, să
CARTEA CU PRIETENI (L)- ALEX STEFANESCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365702_a_367031]
-
întindeau crengile, agățându-le blănițele moi și mătăsoase. Păduricea părea vrăjită, chemându-i cu glas dulce: veniți, veniiiiți! Cei doi iepurași apucară pe o cărare, mergând fără grabă, fermecați de mireasmele ce veneau din capătul acesteia. Din când în când, țopăie fericiți, încântați de tot ceea ce văd în jur. Timpul a trecut pe nesimțite iar soarele dispăruse cu totul... Vântul spulbera frunzele uscate care foșneau sub lăbuțele lor și abia atunci au observat ceața groasă care le acoperise cărarea. Frica a
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
se aud trosnituri de vreascuri... Cineva, pufnește mânios, bodogănind cu voce tare, apropiindu-se, din ce în ce, mai mult de ei... Iepurici tresare de bucurie. El știe bine cine pufnește astfel la supărare. Îi venea să strige și să țopăie de bucurie! Din ceață se ivește Iepurica, pufnind ca o locomotivă... Dând cu ochii de cei doi îi întrebă: - Pe unde umblați, neastâmpăraților? Nu mi-ați promis că stați în casă până mă întorc? Pe unde...ați umblat? Cei doi
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
filmele cu John Wyne erau la mare preț și noi, cei care de-abia „făcuserăm ochi” prin cotloanele unei societăți nu prea blânde cu destinul nostru, ne și vedeam prin preeria americană căutători de comori și aventură? Doamne, ce mai țopăiam și ne distram de parcă toată lumea era a noastră! Tineri, plini de viață, neînfricați și dispuși să punem la mezat totul pentru a deveni actorii principali în teatrul propriilor noastre teribilisme! Cred că ați intuit deja că este vorba despre „country
ULTIMUL «COWBOY ROMANTIC ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351964_a_353293]
-
de-o zi într-o clipă. Am vrut să-mi cresc rădăcini, să am ceva al meu dar tu ai aruncat nisipul clepsidrei să-mi fie rădăcinile aeriene prinse pe sub pielea ta să-ți respir secundele până la sufocare. Hai, să țopăim, mi-au spus zânele dansul mi-a furat pașii sub talpa goală, firele de iarbă se sinucideau pe rând țipătul ascuțit al verdelui se contopea cu strigătul sângelui îmbrățișat de dorința ta de stăpân absolut eu vroiam doar să ajung
ŢIPĂTUL FIRULUI DE IARBĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352010_a_353339]
-
se mai bucurau copiii cu săniuțele și câteva restaurante și tarabe cu diverse produse și souveniruri, cei care veneau aici puteau face plimbări în aerul proaspăt si departe de forfota orașelor, alpinism sau alte activități specifice turismului montan. Țuca a țopăit veselă printre zecile de oameni care parcă se adunaseră acolo pentru o manifestație în timp ce noi ne dezmorțeam picioarele într-o plimbare printre magazinașe si tarabe încărcate cu obiecte de toate și după ce am surprins în obiectivul aparatului de fotografiat câteva
CIPRU (1) – ŢARA ÎN CARE MITUL AFRODITEI ESTE ÎNCĂ VIU! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350492_a_351821]
-
înțepături, un om cu o privire foarte încruntată le opri, se înclină și le spuse: - Înalta noastră stăpână vrea să vă vadă! Pe tine și pe fiara pădurilor! Acum! Urmați-mă! Micuța contesă, bătu, foarte încântată, din palme și porni țopăind după mohorâtul personaj, iar Silvia, fiara deci, complet indiferentă, gândi că nu i se mai pot întâmpla lucruri cu mult mai rele. Urcară pe scări, către turn. Omul acela deschise o ușă și îngenunche cuprins de o suspectă teamă. Doamnele
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Scoate limba la o oglinjoară, dă cu un ciocănel peste rotula genuchiului și își ia tensiunea numărând invers. Când ajunge la zero, trage o spaimă și își pune repede stetoscopul ascultându-și inima. Aude în urechi o melodie săltăreață și țopăie după ritmul melodiei. În acel moment dansant intră în cabinet un pacient. Deranjat, doctorul ia o poziție serioasă de specialist în medicină cu experiență, licențiat și cu diplomă înrămată, atârnată la vedere deasupra biroului. Poziția ca poziție, dar vocea, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]