348 matches
-
cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie tot mai palid, e de rău Curistule, îi comunică Gulie, privește matahala pe care o ai în față, bătăușul care abia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dîndu-i un bobîrnac cu degetul arătător. Nu putea să-i mai spună nimic, se resemna privindu-l chiorîș cum își scotea țigara și cum și-o înfigea între buze. Îl urmărea cum și-o aprinde și cum trage primul fum țuguindu-și gura în jurul filtrului pe care îl umplea tot de salivă, de parcă atunci ar fi fumat pentru prima dată în viață. Abia după aceea Poștășică începea să dea semne că e pregătit să se apuce de treabă. Scotea la iveală
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
De unde știți? Fiecare om vrea să câștige un război, sau măcar o luptă acolo. O Încăierare cât de mică cu viața. Domnule profesor, În general e cum spuneți dumneavoastră. Acum Însă e vorba de ceva... Își miji ochii și Își țuguie buzele pentru a sugera greutatea mesajului și caracterul său confidențial. O să vă spun exact ce și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Că lunecă într-o prăpastie, că li se pun șuruburi de plastic, mă rog, depinde de fapte. În plus, din punct de vedere tehnic, coșmarurile sunt și mai ușor de realizat. — Tu ai avut vreodată vreun coșmar? zise Getta 2 țuguindu-și buzele. — Nu! răspunse cu mândrie Stejeran 1. Eu am avut numai vise de apreciere pentru activitatea mea. Episodul 13 Dromiket 4 În timp ce robotul TESA Stejeran 1 îi împărtășea roboatei Getta 2 impresiile sale în legătură cu unele aspecte legate de existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. „Feriți bijuteriile Coroanei”, râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și nimeni nu prea vroia să aibă de-a face cu el deoarece se răspândise părerea că prea multă intimitate cu Victor aducea nenoroc. Poate că era, însă, singurul înțelept dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? Dar cine te zorește, domnule sculptor? și-a pocnit ea palmele. Era a doua oară că-mi răspundea la fel. Și dacă plec? am încercat eu. Moașa m-a privit șăgalnic și ironic, țuguindu-și buzele suprasaturate de ruj. — Nu pleci, domnule sculptor. Ca și cum ar fi spus: „Lasă că mai vedem noi”. Noi, adică eu și ea. Seara, spre marea mea surpriză, m-am trezit cu ea în cameră. Era foarte veselă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rugat-o ca din întâmplare: „Draga mea...” Ea s-a încruntat. Nu-i plăcuse oare că-i ziceam „draga mea”? Am repetat: „Draga mea, aș vrea să văd și eu... te rog să dai ordin...” „Ce ordin?” se strâmbă Moașa, țuguindu-și ironic buzele, deși înțelesese foarte bine, se vedea asta din ochii ei. I-am explicat că vroiam să văd ce scrisese Arhivarul despre trecutul meu în hârțoagele lui. „Știi, draga mea, nu mai sunt foarte sigur...” „Cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îmi amintesc că ai scris un articol foarte util pentru hebdomadar despre Trilby, pe vremea când Îl publicam În foileton În revista lunară, și mă-ntrebam dacă te-aș putea convinge să faci Încă o dată același lucru. — Ah, spuse Henry țuguindu-și buzele și Încruntând din sprâncene. Poate nu e momentul cel mai potrivit... — Mă gândeam la un articol evocator, cu caracter personal, știi, care să pună În lumină relația strânsă dintre voi și să treacă În revistă remarcabila lui carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
talpa bulgării pământului răvășit și scuipă peste ei. Dintr-un buzunăraș cu clapetă, decupat de-a dreptul în pielea-i rozalie de sub coaste, trase afară un ciob de oglindă și, cu gesturi îndemînatece și lingușite, se ferchezui îndelung într-însul, țuguindu-și buzele ori zvâcnind din șezut de fiecare dată când încerca să prindă din urmă mișcarea unui dans prea dogorâtor, dichisindu-și cu degetele înmuiate în capsula unui flaconaș vrăfuit cu ceară și esență de smac, marginile rebele ale mustăților
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
origine o gândire pozitivă. Pe abcisă, efectul ei vizibil. Iar pe ordonată, zonele de influență, pe care respectiva faptă le introduce în șirul nesfârșit de acte viitoare...? - Îhî! Și încă cum!... De nemaicoțopenit cum convenisem! conveni zgomotos Țaca. Pe deasupra măsuței, țuguindu-și buzele, plescăi și salută asistența cu pălăriuța mușcată a unei ciupercuțe. În adâncurile subacvatice ale măsuței, electrocută însă, c-o adiere de bombeu, glezna încă satisfăcătoare, de iapă arăbească, a roșcatei, dîndu-i de priceput că pe abscisă ținea, întărit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cel mai important lucru din viața mea... Iartă-mă, a adăugat el ca o remarcă întârziată. Mai importantă decât căsnicia cu mine? Alison a simțit c-o ia cu stare de vomă când a rostit cuvintele respective. Luca și-a țuguiat buzele. —Eu privesc lucrurile astea în mod absolut diferit. Dacă însă cineva mi-ar pune pistolul la tâmplă și mi-ar cere să aleg între tine și băieți, atunci i-aș alege pe ei fără să clipesc. Și-atunci când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
posibilitatea ca Anglia să treacă la euro... despre ce naiba crezi c-am vorbit? l-a întrebat ea dând ochii peste cap. Despre tine, normal. —Ce i-ai zis? În ochii lui James se oglindea sentimentul de panică. Julia și-a țuguiat buzele și s-a prefăcut c-a căzut pe gânduri, de parcă s-ar fi străduit să-și aducă aminte. Adevărul era că ar fi putut să reproducă discuția cuvânt cu cuvânt, dar nu voia să-i dea bărbatului senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sune pe mine? Fiona a lăsat capul în jos, în încercarea de a se uita în ochii băiatului. Jake a clătinat din cap. — Da. Am sperat c-o să fii mai blândă cu mine. Fiona s-a încruntat și și-a țuguiat buzele. Dacă ai fi uitat să-ți faci tema sau ți-ai fi pierdut cheile de la ușă, atunci poate c-aș fi fost mai blândă și nu i-aș fi spus lu’ tata. Dar să ți se facă spălături stomacale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bun. Sunt foarte, foarte bun. Julia a sesizat că barmanul arăta de parcă era pe punctul să explodeze din cauza efortului de a părea că nu e atent la conversația lor. Se poate să-ți fi văzut vreun film? James și-a țuguiat buzele. — Cururile din Navarone, Puța și Buzele Acum, Vibratoarele lui Kelly... A, am înțeles... ăsta e genul tău de filme. Julia a reușit să nu izbucnească în râs, dar și-a dat seama că și barmanul abia se abținea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Știu. De asta noi am pus zăvor la ușă. Altfel nu puteam să mă relaxez! — Crezi c-o să mai ai parte? a întrebat-o Susan cu o privire melancolică. —De ce? De sex sau de alți copii? — Ha-ha. Fiona și-a țuguiat buzele. —Probabil. Deși, în momentul ăsta, David e mai chitit pe problema asta decât sunt eu. —E grozav, nu? David vrea un copil, dar tu nu ești sigură, eu vreau un copil, dar Nick nu vrea nici în ruptul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
până la picioarele patului, de parcă apropierea de chirurg ar fi făcut ca veștile să-i ajungă mai repede la urechi. O să se facă bine? a întrebat el cu o expresie care sugera că era pe punctul să vomite. Doctorul și-a țuguiat buzele și s-a legănat înainte și-napoi pe vârfurile degetelor de la picioare. —Ei, asta e întotdeauna o întrebare la care e greu de răspuns în situații din astea, a anunțat el cu prudență. Dar dacă vreți să știți dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i-a pus o mână pe genunchi. Draga mea, nu vreau să par agresiv. Sunt doar foarte serios în legătură cu ceva care e teribil de important pentru mine. Vreau să avem copii... Și nu știu cum altfel să mă exprim. Julia și-a țuguiat buzele. Trecea în revistă în minte variantele de răspuns pe care putea să le folosească în clipa aia, clipă care-și dădea seama că reprezenta un punct crucial în căsnicia lor. —Iubitule, știu că vrei copii. Și asta vreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încoace, o să te pup și pe tine rău de tot. Apoi bărbatul s-a repezit către ea și-a înșfăcat-o de-o mânuță, în vreme ce copila a început să țipe încântată, foindu-se ca să scape din îmbrățișare. Nick și-a țuguiat buzele și-a început să scoată sunete zgomotoase, ca de sărutare, după care a tras-o pe Milly către el și-a pupat-o pe obraz. Lasă-mă! a țipat Milly chicotind neajutorată. Râsul ei era contagios, așa că Susan a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
astfel fiecare cuvânt. —De fapt, de data asta îmi ceream scuze pentru toate problemele pe care ți le-am creat de-a lungul anilor. Cred c-au fost momente când ți-ai dorit să mă vezi mort. Fiona și-a țuguiat buzele. — Mort nu. Dar poate puțin fript, pe toate părțile, la un foc de tabără, asta da. Femeia a zâmbit și l-a ciupit de obraz. —Jake, tu, de fapt, ești un copil foarte bun. Numai că ai fost prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dar Julia i-a șters furioasă. —Poate să se facă și verde, că nu-mi pasă, a tunat ea. Poftim! Sper c-am vorbit destul de tare ca să m-audă toată lumea. Îmi asum toată responsabilitatea pentru faptele mele. Mario și-a țuguiat buzele și-a făcut un gest de închidere a fermoarului peste buze, ca să dea de înțeles că n-avea să mai scoată nici un cuvânt. Jade a tăcut, uitându-se la Julia cu o privire nedumerită. Așa cum am mai zis, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu noi o vreme. —Mulțumesc, dar Luca mi-a zis că pot s-o păstrez. Va trebui să mă redevin secretara cuiva și-atunci bănuiesc c-o să fiu în stare să acopăr ratele la bancă. La naiba! a exclamat Fiona țuguindu-și buzele. Deci povestea chiar s-a încheiat! Crezi c-o să se întoarcă la Sofia? Nu știu, a răspuns Alison gânditoare. Presupun c-așa ar fi logic, pentru că Luca își adoră băieții și-n felul ăsta i-ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spus ea. Te iubesc. Se uita la cadavrul lui Ignatius Gribb. Era îmbrăcat impecabil, într-o cămașă de mătase cu cravată, un smoching, o pereche veche, complet nepotrivită, de pantaloni din catifea reiată și papuci de casă. Gura îi era țuguiată și ușor întredeschisă, ca a unui pește. — Moarte în dezonoare, a rostit Elfrida. Nu și-a pierdut numai viața. Nu are răni pe corp, a spus Vultur-în-Zbor. Nici urme. — Nu pe corp, a replicat ea pe un ton egal. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-o mai tare, am zgâlțâit-o de câteva ori, dar a rămas nemișcată. Părea cufundată Într un somn foarte adânc, respirând aproape imperceptibil. Mi-a atras atenția la ea un soi de inocență și de suavitate, datorate, aș zice, buzelor țuguiate Într-un anume fel, asemănător copiilor când visează lipsiți de griji. Am vrut să renunț, să trec mai departe, să-mi caut de drum (piciorul mă durea foarte tare), dar de undeva, de printre blocurile din apropiere, străbătură niște fluierături
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de siameză găzduiam și eu, nui așa, la mine În garsonieră! Melanie doarme Întinsă În toată splendoarea ei. Pe jumătate dezvelită, cu sânii aproape dezveliți, simetrici și cu desăvârșire rotunzi. Are un braț strecurat sub cap și Își ține buzele țuguiate În felul ei ștrengăresc. Niciun mușchi nu tresare pe fața sa, nicio umbră nu-i străbate chipul. Îmi trag scaunul și o privesc Îndelung, ca un câine care veghează somnul stăpânului său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
jos și plăpumioara, și cămășuța de noapte și acum stă Întinsă pe cearșaf, iar trupul ei răspândește o strălucire sidefie În Întunericul camerei. În ultimul an - oare chiar au trecut doisprezece luni Întregi de când a avut cinci ani? - burtica ei țuguiată de bebeluș a dispărut; burtica i se lasă și i se ridică, apropiindu-se de forma femeii care va deveni. Mai frumoasă pentru că nu știe că e frumoasă. Vreau s-o iubesc și s-o protejez și să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]