3,265 matches
-
umană. Numai așa te poți întoarce într-un loc în care lumea nu este dușmanul tău de moarte, zice, continuând să deseneze în cartea ei. Într-un loc unde să nu fii absolut singur. — Un pește, un ac și o ață, zice Helen. Iar eu nu sunt singur. O am pe Helen. Poate că ăsta e motivul pentru care criminalii în serie lucrează câte doi. Este bine atunci când nu te simți singur într-o lume plină de victime sau de dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scurt, ascuțit, vine dinspre bar, apoi, în interfon, se aude vocea Doinei: Tata, ești căutat la telefon, de la serviciu. Adu-mi-l aici, te rog! După cîteva clipe, apare Doina, îmbrăcată într-o rochie de seară, cu două ace cu ață albă în ele la poală, semn că modifică tivul. Duce într-o mînă telefonul, iar cu cealaltă vîntură cordonul. Se apleacă lîngă perete, aproape de tatăl ei, bagă cordonul în priză, întinde aparatul lui Săteanu, apoi iese, murmurînd un "mă iertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
foi mi-a dat madam Săteanu, una o bem acum..." Dragul meu, spune Ion grav, legănîndu-se cu scaunul lăsat mult pe spate acuși voi avea doi copii și nu-mi place să mă știu vinovat nici cu un capăt de ață; nu spun că m-ar fi pus să fur pentru el, nu-i omul să recurgă la găinării, el dă ordine să i se aducă ceea ce-i trebuie, dar nu-mi place să mă știu că-i fac pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
casă pe ușa din dos. Cîinele s-a repezit, a mers pe lanț pînă la capăt iar cînd sîrma pe care luneca veriga s-a terminat, el s-a smucit și, cum între zgardă și lanț era legat cu o ață slabă, ața s-a rupt și m-am trezit cu o namilă cît un vițel în piept. M-a sfîșiat cu ghearele de la umărul stîng pînă la genunchiul drept, zgîrietura atingîndu-mă și pe aici arată Săteanu la mijloc -, de-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușa din dos. Cîinele s-a repezit, a mers pe lanț pînă la capăt iar cînd sîrma pe care luneca veriga s-a terminat, el s-a smucit și, cum între zgardă și lanț era legat cu o ață slabă, ața s-a rupt și m-am trezit cu o namilă cît un vițel în piept. M-a sfîșiat cu ghearele de la umărul stîng pînă la genunchiul drept, zgîrietura atingîndu-mă și pe aici arată Săteanu la mijloc -, de-am stat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-a fost ușor să dea răspunsul corect. Pentru a doua întrebare, împăratul a scos o bucată de jad, cu un orificiu mic, întreaga bucată fiind străbătută de un canal subțire sub formă de labirint. Cine putea să introducă o ață prin acest labirint astfel incât aceasta să străbată de la un capăt la altul bucata de jad era declarat câștigător. Toți trimișii au luat câte o bucată de ață și au încercat să o introducă în orificiul respectiv. Mgar stong-btsan yul-srung
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un canal subțire sub formă de labirint. Cine putea să introducă o ață prin acest labirint astfel incât aceasta să străbată de la un capăt la altul bucata de jad era declarat câștigător. Toți trimișii au luat câte o bucată de ață și au încercat să o introducă în orificiul respectiv. Mgar stong-btsan yul-srung a pus însă la una dintre ieșirile minusculului labirint puțină miere și a legat ața de o furnică pe care a așezat-o la celălalt capăt. Furnica a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de jad era declarat câștigător. Toți trimișii au luat câte o bucată de ață și au încercat să o introducă în orificiul respectiv. Mgar stong-btsan yul-srung a pus însă la una dintre ieșirile minusculului labirint puțină miere și a legat ața de o furnică pe care a așezat-o la celălalt capăt. Furnica a intrat imediat în orificiu dorind să ajungă la miere și trăgând ața după ea până la celălalt capăt al labirintului. A treia întrebare: "O sută de iepe și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
yul-srung a pus însă la una dintre ieșirile minusculului labirint puțină miere și a legat ața de o furnică pe care a așezat-o la celălalt capăt. Furnica a intrat imediat în orificiu dorind să ajungă la miere și trăgând ața după ea până la celălalt capăt al labirintului. A treia întrebare: "O sută de iepe și o sută de mânji sunt puși împreună într-un grajd. Cine reușește să identifice care iapă este mama fiecărui mânz va fi declarat învingător." Solii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Suprafața acestuia este foarte netedă, arătând o bună tehnică de șlefuire, iar vârful e destul de ascuțit. Gaura acului este și astăzi bine evidențiată, experții deducând că a fost scobită cu un obiect tăios. Însă este greu de stabilit tipul de ață folosită de sinantropi. Experții au ajuns la concluzia că este foarte posibil ca ațele folosite să fi fost fâșii foarte subțiri din ligamente de cerb. Lungimea ligamentului scos de pe femurul animalului poate atinge 50 cm. Firul obținut e subțire și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
destul de ascuțit. Gaura acului este și astăzi bine evidențiată, experții deducând că a fost scobită cu un obiect tăios. Însă este greu de stabilit tipul de ață folosită de sinantropi. Experții au ajuns la concluzia că este foarte posibil ca ațele folosite să fi fost fâșii foarte subțiri din ligamente de cerb. Lungimea ligamentului scos de pe femurul animalului poate atinge 50 cm. Firul obținut e subțire și alb și seamănă cu mătasea prelucrată. Dispunând de ac și ață, sinantropii își puteau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
foarte posibil ca ațele folosite să fi fost fâșii foarte subțiri din ligamente de cerb. Lungimea ligamentului scos de pe femurul animalului poate atinge 50 cm. Firul obținut e subțire și alb și seamănă cu mătasea prelucrată. Dispunând de ac și ață, sinantropii își puteau confecționa îmbrăcămintea, motiv care îi determină pe experți să tragă concluzia că aceștia purtau îmbrăcăminte diversificată. Sinantropii confecționau și purtau podoabe. Arheologii au găsit în peșterile locuite de aceștia coliere din pietricele, dinți de animale, oase de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
protest, după ce statul lui a fost invadat. În memoria sa, oamenii au pus pe apa râurilor tuburi de bambus umplute cu orez cleios. Mai târziu, acestea au fost înlocuite cu frunze de trestie, iar pachețelele umplute au fost legate cu ață. Sărbătoarea Lunii cade în a 15-a zi din a 8-a lună conform calendarului tradițional chinezesc, iar elementul culinar specific acestei sărbători este prăjitura, care poartă chiar numele astrului nopții, iar semnificația acesteia este de asemenea legată de ideea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a cărui prezență este ceva obișnuit într-o tâmplărie tradițională chinezească și era folosit așa cum îi spune numele, la trasarea cu tuș a liniilor drepte. În partea din spate a acestui dispozitiv este montată o roată antrenată manual pentru înfășurat ața, iar în față are o cutie în care se pun fire de bumbac, bureți și tuș lichid. Ața trece prin cutia de tuș și este trasă la o distanță potrivită și fixă, iar prin ridicarea acesteia se trasează linia. Forma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la trasarea cu tuș a liniilor drepte. În partea din spate a acestui dispozitiv este montată o roată antrenată manual pentru înfășurat ața, iar în față are o cutie în care se pun fire de bumbac, bureți și tuș lichid. Ața trece prin cutia de tuș și este trasă la o distanță potrivită și fixă, iar prin ridicarea acesteia se trasează linia. Forma și ornamentele trăgătorului diferă în funcție de talentul și îndemânarea tâmplarului artizan. Cutia de tuș poate fi în forma unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
valoarea poate muri necunoscută într-un colț. Mai mult, timpul poate naște artă din nimic. În crucile colorate, împodobite cu versuri, din Cimitirul Vesel, e tot atâta artă cât în ștergarele, puse pe vremuri deasupra plitei, pe care scria cu ață: „Bărbățelului să-i faci/ sărmăluțe, cozonaci”, „Pentru tine când gătesc/ Eu să știi că te iubesc”, „Păunașul codrilor/ Numai de tine mi-e dor”. Și aceste ziceri au măcar calitatea de a nu fi crunt agramate, cum sunt cele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mată. Camera lui Jerry se afla la etajul de sus, În fundul culoarului. Mutînd greutatea de pe mînă spre Încheietura cotului, s-a căutat În buzunar. A scos din el tot soiul de mărunțișuri - o cutie de chibrituri, monede, o bucată de ață albă, niște alune, o șurub de alamă. Răsturnîndu-le pe toate pe podea, a reușit să extragă dintre ele o cheie. Degetele Îi erau scurte și groase. A descuiat ușa, deschizînd-o cu talpa, și am intrat. M-a așezat cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
foi nelegate pe care le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le, ca Într-un sandviș, Între două coperte de carton maroniu, dînd găuri În cotor și cosînd tot acest talmeș-balmeș cu ață albă groasă, de băcănie. Mie personal mi se părea că arată ca naiba. Însă era normal ca eu să am atitudinea asta, dată fiind experiența mea de viață. Scrisese titlul de mînă pe fiecare exemplar, cu cariocă albastră și litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
năstrușnice pot să le treacă prin cap celor de la poliție, iar el, unul, nu voia ca singurul său aliat să fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață albă: un cozonac, vizita unui necunoscut, amintirea unui gust suspect. Dar Începînd cu moartea lui Cost, totul părea să indice propria lui vinovăție. La urma urmelor, poate că ar fi fost mai bine să nu trimită scrisoarea la Scotland Yard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
i se fi arătat Ierusalimul lui Isus cînd i s-au umplut ochii de lacrimi... — Mie nu mi-e frică, mîrÎi cu arțag individul cu melon. — SÎntem În căutarea unui mic film, probabil mult mai mic decît un mosor de ață, spuse domnul Prentice cuprinzîndu-și În palme genunchii osoși. Un film mai mic decît cele pentru aparatele „Leica“. Ați citit, desigur, despre interpelările din parlament În legătură cu niște documente care au dispărut timp de-o oră. După aceea, presa a amuțit: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să mă vadă limpede pentru prima oară, și un rictus bizar îi schimonosi partea dreaptă a feței, de parcă i-ar fi fost tras nervul cu o ață. Își dădea ea oare seama că sângele ce-mi acoperea fața și pieptul era al soțului ei? Mașinile noastre erau înconjurate de un cerc de spectatori cu chipuri tăcute, care ne priveau cu extremă seriozitate. După această scurtă pauză, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de cezariană. Un maț atârna afară atingând pământul. În burtă avea ceva greu. Niște pietre. Le scoase, plângându-și de milă. Ce soartă afurisită! Noroc că fântâna secase cu ani în urmă. Cum nu avea pansament și nici ac și ață, lupul începu să-și lingă rana. O linse zile-n șir, până se-nchise. Ok, rezolvase o parte a problemei, dar mai trebuia să iasă cumva la lumină. Strigă „Ajutor“ de câteva ori, dar degeaba. Continuă să strige de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lustruit anume, iar ei îi plăcu senzația pe care i-o dădea atingerea lor. Și-ar putea face un colier drăguț din ele,își zise în sinea ei, dacă le-ar găuri la mijloc și le-ar înșira pe o ață de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
zici, îți las textul sau vrei mai întâi să dăm o raită pe la hotel? Își mai scutură o dată codițele. - Lăsați, dar nu pot promite... Nu mă feresc destul de repede și apucă să mă pupe. Tresar ca atunci când mă tai cu ața dentară. Abia acum sesizez c-au mai apărut două citate din clasici, nu știu cine le confecționează la imprimantă. Au sublinieri galben-fosforescente, acolo unde-i ideea mai importantă. Sunt mobilizatoare, înălțătoare, filozofice, destinate sufletelor sensibile. Cu un mesaj clar: dacă ești geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-nghit. Sara, eu... Ei, lasă, nu acum, te mai sun... Nu-i Alaska, revin... - Vino... Vino în pas de voie, te-aștept, sunt chiar în straie de gală... Fac și eu haz, râd gâtuit, dar sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]