647 matches
-
la mine, e complet uluită de scandalul L. Ghica, care a avut o legătură cu Vlădoianu și ar fi însărcinată, și E. Grădișteanu, care a fost împreună cu Guillaume și cu încă alți domni. Ora 6½ la masă, suntem amândoi foarte abătuți. Seara rămas singur cu Elisabeta. Cald. Vineri, 15/27 octombrie Vreme minunată, foarte umed. Înainte de amiază cu Elisabeta, hotărât ca ea să meargă cu mine la București, iar acolo să le concedieze pe cele trei fete. L. Ghica va pleca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
prezinte la Palatul Regal. Plecând, ne-am înțeles să merg și eu la București. Luni dimineața a trecut prin Sibiu cu mașina Ministerului de Finanțe. Am plecat împreună cu soția mea. Bidianu ne-a luat cu el, dar îl vedeam tare abătut. Am văzut acum că drumul la Sibiel și toate insistențele noastre au fost zadarnice. În mașină, tot drumul de la Sibiu și până la București, n-a schimbat decât câteva vorbe de circumstanță. încercând să-l antrenez la discuție, vedeam că se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de legătură să fie anunțați toți de această amânare. Boian a organizat imediat această transmitere a amânării. După întâlnirea cu Boian, Nicolae Petrașcu pleacă imediat la Sibiu unde era locul lui de acțiune. Pe stradă lumea umbla încoace și încolo abătută, comentând comunicatele de la radio Budapesta în legătură cu cedările de teritorii. Se pierdea județul Sf. Gheorghe cu jumătate din țara Bârsei, Târgu Mureș, Oradea Mare, Salonta Mare și toate plaiurile românești ale Țării Oașului, Maramureșul, leagăn al descălecătorilor Moldovei, Bistrița cu ținutul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
încearcă să se dezvinovățească și să scape de carceră. Patetismul devine, în cazul acestui personaj, o mască sau o modalitate de a se eschiva de abuzurile practicate în lagăr: Dar pentru ce, cetățene șef? întrebă Șuhov cu un glas mai abătut decât era el în realitate"407. Despre orientarea spre celălalt cu dominanta creării unei imagini favorabile vorbim mai ales în cazul lui Rusanov. Discursul său vizează crearea unei imagini proprii convenabile, asigurându-și credibilitatea prin tot felul de referințe la
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
salvator. Dar de văzut nu vedeam nimic. De la trei metri vederea era blocată de cearșafuri albe și mari de ninsoare, asemenea unor ecrane de film uriașe, spânzurate în fața noastră. Am ajuns. Iat-o pe mama! În sfârșit! O făptură umană abătută, încovrigată, ghemuită, sprijinită cu fruntea în zăpadă, stătea nemișcată, aparent moartă. La unison și ca la o comandă venită brusc din străfundurile ființei noastre, am strigat-o pe mama din toți rărunchii, din toată inima, din tot sufletul nostru: Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
stând acolo, suspendați la aer, ca pe balconul unui bloc cu patru etaje. Da, eram complet edificat. Exemplarul din fața mea avea barbă, copite despicate și coarne. Prin urmare era... da, știm noi bine, ducă-se pe pustii! Eram complet descurajat, abătut și dezorientat. Totuși... Ce nume să-i pun, domnule, ce nume? În timpul acestei adânci și sterile frământări am primit un ajutor substanțial și nesperat de la însăși ființa pe care o țineam de funie. Me... Me... Sunetul acesta monosilabic mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care voise s-o taie, s-o desființeze, s-o anuleze, s-o îngroape, s-o reteze, răsărea în viața aceasta nouă a sa, sufocându-l, împiedicându-l să mai ducă o existență normală. Irina era preocupată de aceste evadări abătute ale tatei, era preocupată fiindcă nu izbutea să înțeleagă ce face el în aceste peripluri, la ce se gândește, se întreba dacă se gândește de fapt la ceva și dacă locul ei în inima lui este cumva amenințat să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
premisele afective ale raporturilor mele cu Ury Benador, scriitorul de la a cărui naștere s-au împlinit, în 1995, o sută de ani, aniversare literară care a trecut, pe nedrept, de prea puțini observată. L-am întâlnit odată în Piața Romană, abătut, frământat de ceva care a făcut să nu i se ivească pe chip zâmbetul cu care mă întâmpina de fiecare dată când ne vedeam. Nu prea sunteți în apele dumneavoastră, i-am zis, și n-a negat. M-a luat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care au deschis cabinete în Roma, despre atâția zidari care ridică blocurile Italiei. Într-o zi au loc aici peste 20 de tâlhării, dar doar una în care sunt implicați români. De ce tocmai de ei se vorbește? Pentru că, astfel, este abătută atenția și, încetul cu încetul, omul de rând ajunge să creadă că sursa tuturor relelor este Românul. Și când mă gândesc că odată eram considerați frați sau surori sau ceva de genul ăsta. Oricum, eram neamuri apropiate! Scrisoarea 144 De
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
bărbat de vreo 25 de ani, care stătea cu spatele la noi, se ridică de pe locul lui și iese, era un vechi automotor împărțit în trei „segmente”, pe ușă. În nici o altă împrejurare n-ar fi făcut-o, dar acum, obosită și abătută, Doina se duce și se așază pe locul rămas liber, spunându-i femeii din fața ei, în chip de explicație liniștitoare: „Până se întoarce”. Trec vreo zece minute, posesorul locului se întoarce, o vede pe Doina, dar - poate dintr-un rest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
șerpi de casă, care nu sunt periculoși. Eu totuși, nu-mi puteam lua gândul de la el. Era mai bine dacă nu l vedeam. A început parcă să-mi fie teamă să mai intru în apă. Ghiță, văzându-mă atât de abătută, a încercat să mă lămurească cum e cu acești șerpi, aducând și câteva argumente. Apoi, ca să uităm această parte a întâmplării ne-a îndemnat să ne urcăm în răchită, fiecare pe câte un crac. Pe mine m-a luat aproape de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
facă cheful; se întorcea nou nouț, fercheș, spășit și blând ca o oiță, tovarășul lui de dezmăț (sublocotenent sau locotenent nefamilist) jurându-se că n-a fost decât „o plimbare“. De câte ori taică-meu lipsea inopinat și misterios, mama era nervoasă, abătută, îngrijorată, întrebându-se continuu de n-a pățit ceva fugarul, iar eu încercam cu râvnă s-o liniștesc. La examenul de admitere în clasa întâi de liceu, la „Gheorghe Barițiu“, unde director era scriitorul sămănătorist Alexandru Ciura, tata a trecut
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
acum. Cînd am intrat în casă, tata stătea pe marginea patului și privea nedumerit pe fereastră, sprijinindu-și bărbia în palmă. M-am apropiat de el, l-am îmbrățișat și l-am întrebat cum se mai simte. Mi-a răspuns, abătut, că nu tocmai bine, fără să-și schimbe poziția în care îl găsisem. „Dar ce s-a întîmplat?”, m-a întrebat continuînd să privească grupurile de oameni care se și adunaseră la poartă. Lucica n-a mai rezistat și i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acolo telefonul nu mai era. Am plîns (și plîng și acum) căci plecasem atît de bucuroasă să vorbesc cu voi, să vă aud glasurile atît de binecunoscute. Această scrisoare-supliment o scriu cu lacrimi (amare) în ochi, tristă și foarte, foarte abătută. Să știți că nu mă simt deloc bine în tabără și mă gîndesc mereu, mereu numai la voi. Îmi lipsiți, îmi lipsesc prietenele. Aici sînt foarte singură; Anca nu a venit și Cătălina, Monica (Ciubotaru), Codrina (o prietenă de-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
l-a amintit pe Corneliu, care umbla veșnic cu umbrela la el. îl văd, îl văd: mers greoi, de gînsac îndopat, aplecat în față, cu umbrela sub braț sau cu ea de mîner, ca pe baston, anticipînd pasul următor, cînd abătut, cînd surîzător... Vestea morții tragice a lui Corneliu Dima Drăgan m-a chinuit toată noaptea. Deși avea talentul de a intra în tot felul de încurcături, de la cele sentimentale la cele financiare, nu mi-am închipuit niciodată că ar putea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
căci - cum am zis - erau grăbiți, iar în mașină îi aștepta Monica Gorovei. *14 iunie 1986. Ultima zi de liceu a Roxanei! Dimineață: flori, taxi, zăpăceală. La întoarcerea spre casă, întîlnire cu Ghiță Neagu, care mi s-a părut cam abătut. Mă întreabă, oare de ce sînt supărați colegii săi pe el: prin ce îi irită? Nu așteaptă răspunsul, pe care de altfel nici nu-l aveam, ci-mi zice: „Probabil că are ceva vocea mea”. Ultimul cu care a intrat în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Început să-și Însușească limbajul moldovenesc, prezent nu numai În vorbirea curentă, ci chiar și În școală. Ne amintim adesea de primul an de școală ieșeană, respectiv clasa a IV-a, când după o lecție de chimie a venit acasă abătută. Ce s-a Întâmplat? a Întrebat-o Milly. Doamna profesoară de chimie ne-a spus să ducem data viitoare o leică, dar eu nu știu ce-i “leica”. Sincer să fiu, nu știam nici noi. Am consultat Dicționarul Universal al limbii Române
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
profesiune 9. Cu încredere în viață și bucuria de a trăi mergând pe calea vieții: dar care este sensul vieții? A-ți urma calea nu este deloc ușor nici chiar pentru teologi: nu voi uita niciodată cât de singur și abătut eram în Volkswagenul meu în timp ce mă reîntorceam de la München la Tübingen în ziua de 3 mai 1962. Ar fi mai bine să mă lovesc de un copac. La ce bun să continui cu teologia dacă până și teologul care ar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care depinzi. Am trecut în ultimul timp prin momente oarecum critice și am căutat să le trec cu bine și mulțumesc lui Dumnezeu că am trecut examenul cu bine. Acum o săptămână eram atât de neliniștit, atât de trist și abătut, încât m-am întrebat, cât timp mai pot merge așa. Starea sa de neliniște nu poate fi explicită din cauză scrisului deteriorat în timp, dar citim mai departe: În ultimul timp plăteam 2000 lei la Suraia. Aici mă costă între
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și senine de odinioară. În cazul când îl întâlniți pe Ion Popescu, să-i spuneți salutări și urări de sănătate de la mine. A rămas acolo ultimul stâlp vechi și vrednic de la Școala Normală. I-am scris și lui despre nenorocirea abătută asupra mea. Astăzi, după amiază, plec la Roman, unde am două surori, nepoți, casa părintească cu o frumoasă livadă de meri. Voi sta 10 zile, amintindu-mi și povestind celor mici despre copilăria și tinerețea mea, apuse pentru totdeauna. Cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
o altă locuință». «O, da, asta v-o dau din toată inima. Fiți sigure că Domnul va ști să recompenseze generozitatea și disponibilitatea voastră. Spuneți-le tuturor, acolo sus, că Domnul îi va ajuta!». Și delegația s-a reîntors acasă, abătută și îmblânzită. Acel preoțel nu a folosit cuvinte mari pentru a linguși și nici nu s-a slujit de subtilități legale pentru a le înfricoșa. Și comentau între ele: Dacă ar mai exista persoane asemenea lui, care să se intereseze
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de el rugându-l cu blândețe dacă putea să urce la etajul de mai sus să vadă, și să binecuvânteze, un căpitan de aviație, bolnav de tbc și foarte deprimat. A mers nu fără multă trudă. L-a găsit pierdut, abătut și chinuit de gândul că va trebui să moară și să-și lase tânăra soție și o copilă cu un viitor incert. «Eu am să mă rog pentru dumneavoastră - îi spuse don Calabria -, iar dumneavoastră să vă rugați mult pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
conversație să continue. Știam că Sarah activase cumva păpușa, dar a trebuit să-mi încleștez pumnii pentru a mă abține să scot un urlet și să plec de-acolo, pentru că păpușa părea atât de interesată să ne asculte. Sarah zâmbi abătută și duse ciocul grotesc al păpușii (ciocul care forfeca flori în miez de noapte și spinteca veverițele găsite pe verandă - dar nu era decât un sistem de senzori și cipuri, nu?) la ureche, de parcă asta ar fi rugat-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un crâmpei din ceea ce a însemnat ajutorarea lui Constantin Tănase de către prietenul său Ion Adam, cu ascendență fie la Vaslui, fie în satul Munteni de Sus, care i-a propus să-i devină suplinitor la catedra de învățător: „Adam, văzăndu-mă abătut, mi-a spus: „Măi Costică, mergi cu mine la revizorat și fac eu să te numească învățător.” și astfel am ajuns învățător la școala din Cursești, plasa Racova, în împrejurimile căreia au avut loc vestitele lupte ale lui Ștefan cel
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
După 10-12 zile de umblat prin țară am ajuns la părinți, la Rânmicelu. Se vede că eram obosit. Mămica a apreciat că sunt îngrijorat pentru că aș avea greutăți materiale, m-a luat deopate și mi-a zis: „Te văd cam abătut. Se vede că ai cheltuieli mari cu copiii și cu mașina. Eu am ceva bani la CEC pregătiți pentru înmormântare. Dacă-ți trebuie, îi scot de la CEC și ți-i dau. Înmormântarea se poate face și cu mai puțini bani
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]