318 matches
-
să nu le ia... E o întîmplare adevărată, dar de prisos ca să mai sublinieze mărginirea lui Paraschiv, Nilă și Achim, la care în realitate copilul a ținut și scriitorul de mai târziu s-a ferit să-i ponegrească. În fond, abjecția sau sublimul nu sânt suficiente prin ele însele ca să pună în mișcare imaginația și inspirația unui scriitor. Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creație preexistentă, care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care i-au mai adăugat, fiecare, câte un spasm, câte o secundă, câte un secol de agonie. A murit în povești și, mult mai târziu, în endecasilabi și amintiri rămase moștenire din creierul mâncat și el de molii, prejudecăți, alcool, abjecție... Oprește-te. „Eu sunt Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei...“ Tot numai zdrențe și bube la gură, înecat în propriile miasme, ros de foame și de păduchi. Spectaculos moare, nu? Te rog, oprește te. Numai că nu e Musa. Dacă te
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Stațiune împotriva Puterii și - mai grav - chiar pe unii împotriva altora. Aveai posibilitatea să scrii o carte curată, lumea s-a săturat de porcării! Nu; nu s-a săturat, știi asta. Se hrănește din propria ei suferință. Din urât. Adoră abjecția, chiar dacă nu recunoaște. Adulmecă miasme pestilențiale. Precis că nu există om care să nu dorească să știe, nemijlocit, ce miracol produce o înțepătură cu heroină: puțini îndrăznesc. Cei buni citesc despre morală, dragoste și Patrie. Despre Justiție. Sunt periculoși, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Piață, în parc, peste tot, Sublima istorie a iubirii dintre Magistrat și Caravella. Așa cum doar eu, care am luat urmele trecute ale celor doi, o știu. E primul capitol al unui roman păgân care se va numi, probabil, CRONICĂ INFAMĂ. Abjecția mea trebuie să fie pe măsura lucrurilor pentru a le pătrunde. Cărțile mari nu sunt cele așternute de către autori imaculați pentru cititori cucernici. § Ai pus un personaj să-ți scrie, de-acum încolo, o parte din capitole, să-ți scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
decît de acela al oamenilor, care, mai tot timpul, erau ascunși la vorbă, dar și În propriul lor cuget, ferindu-se, acolo, Între oasele capului, ca Într-un ultim adăpost posibil, să fie cu adevărat cunoscuți; țineau ascunse Înăuntru toate abjecțiile pe care le vînturau În gînd, unele răzbăteau În afară, cînd se ivea un anume prilej; destui dintre aceștia chiar lăsau slobod totul, nu aveau nici o teamă; se mîndreau cu multe porcării pe care și le puneau, făloși, În seamă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
viață. Dacă locuitorii lui ar fi știut de povestea la care Thomas nu vroia să se mai gîndească, l-ar fi izgonit pe acesta cu pietre, l-ar fi ucis, unii: era loc pentru toate În orașul lor, nu pentru abjecție, hedonismul pe care Îl admiseseră, nu toți, propunea altceva. Incestul trecea de limita Înțelegerii lor. Un Amsterdam mondial, cam asta avea să ajungă lumea, dacă lucrurile mergeau tot așa, și-a spus În mai multe rînduri Thomas. Un parc al
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de toate astea? Nu aveai de unde să știi ce s-a petrecut... cu... mine... cu Ann? După cele Întîmplate, am plecat... nu ți-a spus, cred, Ann imediat... Și nici nu cred că ai Împins-o tu spre mine...“ „La abjecția ta, sigur, poți să gîndești și una ca asta! Nu, Thomas! Pentru mine am vrut analizele!... Pentru că vroiam un fiu cu tine, Thomas! Sau tot o fată! Frate, soră cu Ann! Un copil pentru care să nu mai plătesc, a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
câinii, oamenii, cerul era injectat cu viperin, era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se îndoiește. El, în abjecția sa perfectă, nu putea decât să vomite abjecție, un urlet murdar, imposibil de negat, dar plin de energie creatoare, motor al vidului, criminal în serie al păcii moarte de la naștere prin urlet, al trilului păsării Salieri sau Paganini. Născută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se îndoiește. El, în abjecția sa perfectă, nu putea decât să vomite abjecție, un urlet murdar, imposibil de negat, dar plin de energie creatoare, motor al vidului, criminal în serie al păcii moarte de la naștere prin urlet, al trilului păsării Salieri sau Paganini. Născută din urletul născocitor de urlete al orgoliului nemăsurat, urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să sper Într-o himeră, decât să-ți fac ție ceai, spre exemplu. Sunt incapabilă de iubire. Adioooooooooooooooooooooooooooooo!,, ,,Draga meaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, Arta europeană a fost Întotdeauna un vârf de lance ce-a străpuns cu ascuțișul lui cruzimea, insolența, trufia, nerecunoștința, cinismul, abjecția, orgoliul, veninul, grosolănia, invectiva, dezmățul. Nu am dreptate?,, ,,Îți spun pentru ultima oară, Adiooooooooooooooooooooooooooo!. Sunt În drum spre aeroport și-mi pasă de arta europeană, cum Îi pasă mortului de fluctuațiile valutare. Nu te iubesc. ,, -Fantezie și talent, nu glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cale ferată, iar citatul ar fi locomotiva. Simt că nu pot vorbi despre stil, despre ce înseamnă o ființă stilată, dacă nu încep exact cum voi începe. Crezusem inițial că micul fragment face parte din Pentru Esmé, cu dragoste și abjecție, dar am avut surpriza să-l găsesc în Omul care râde. Iată ce zice Salinger, întrerupând o poveste cu niște copii duși la joacă de un șofer de autobuz care le spunea istorii fără sfârșit, ca-n benzile desenate americane
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cizela educația, Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul lansau gesturi obscene rarilor trecători ce-și plimbau dulăii tărcați prin acest scurt defileu al unor vile mai impozante decât cele ale unor vânzători de sclavi. O dată cu taximetrul înainta și-o maree a abjecției, crimei și marilor semne din soare, stele și lună. Has-Satan mișca imperceptibil din cap, salutând demonii fiecărei străduțe bucureștene pe care o străbătea și care ieșiseră, zburlindu-și făpturile și prezentându- i onorul. La primul rond de la Șosea, reindentifică înduioșat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât incestul. La noi, a devenit o sublimă relaxare. Înjurătura este o opinie filosofică formulată în termeni folclorici. I se întâmplă uneori și inteligenței să traverseze câte o cură de parșivenie. Spirala parvenirii : de la supus la suspus. Între sublim și abjecție oricând se poate înfiripa un concubinaj. Feriți - vă de sicofanți ! Sunt capabili să vă lingă tălpile până la dizolvare. În Parlament, unii deputați nu deschid gura decât când cască. Suntem cantonați în paradisul simțurilor. Tinerii aruncă timpul la câini. Culisele acordării
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o rapidă uitare. Scriitorul se autodepășește, dacă-l raportăm la cele două romane anterioare, Talismanul negru sau marele secret al fericirii (2008) și Fata din vis (2010), prin memoria acuzatoare despre, "ființa istorică" a umanității, prin arta de a surprinde abjecția și modul cum sistemul degradează personalitatea individului, transformându-l în om-masă (abisul dezumanizării), prin estomparea elegantă a granițelor între adevăr și minciună (se știe de la Sofocle: nici o minciună nu ajunge să îmbătrânească), între obiectiv și subiectiv, între realitate și ficțiune
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
miros de gin și praf de pudră ieftină. — Ne vedem Înainte de Viena, spuse ea și, trecând În josul culoarului, Își apăsă fața roșie de sticla rece și mâzgoasă a ferestrei Într-un spasm de durere provocat de propria ei beție și abjecție. „Nu-mi scapă el mie“, se gândi ea, roșind din cauza râgâielii scăpate, de parcă ar fi fost o fată mare la o serată. „Îl găbuiesc eu cumva, lua-l-ar dracu’!“ O lumină blândă inunda compartimentele. Preț de o clipă, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ori pe săptămână, Bruno se hotăra să-și schimbe viața, s-o ia Într-o direcție total diferită. Iată cum proceda. Mai Întâi se dezbrăca gol pușcă, se privea În oglindă: trebuia să Împingă autodisprețul până la capăt, să contemple toată abjecția burții umflate, a fălcilor, a feselor deja căzute. Apoi stingea toate luminile. Își lipea picioarele, Își Încrucișa mâinile la piept, Își apleca puțin capul Înainte ca să se concentreze mai bine. Inspira Încet, profund, umflându-și la maximum burta grețoasă; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iarăși drum prin aceste zile sărite de pe linie. Studenții și muncitorii. Intelectualii și muncitorii. Intelectualii și intelectualii. Muncitorii și muncitorii. Țăranii beau, după o tactică străveche. Și, deasupra portocalelor, salamului și nevrozei, ca un nor staționar, mizeria și AND-ul abjecției și-al unei violențe de neînchipuit. Descoperirea cu stupoare a caracterului belicos al unui popor considerat de propria-i istorie drept o culme a blîndeței. Sintagma deja găurită „Revoluția continuă” ar trebui Înlocuită cu Iluzia continuă (titlul unui volum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca să-i iubească pe toți deținuții. Pe urmă vede că-i greu, și vrea să fie Simon din Cirene. În partea a treia, Zdena află că e goală pe dinăuntru. Urmează discuție În baracă despre cine e vinovat de toată abjecția. Unii zic că ăia de la televiziune, alții zic că politicienii, CKZ zice că spectatorii, eu zic că Amélie. Acum aflăm mai clar că Zdena o iubește pe CKZ cu toată ființa ei neinstruită. Cele două fete se Întîlnesc noaptea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sine însuși în toate textele sale. Primăvară neagră are rolul de a amplifica traiectoriile de forță intuite în primul Tropic, pregătind în același timp structuri ce vor fi exploatate ulterior. Frumusețea narațiunii constă în amestecul de vis, lirism, disperare și abjecție din care autorul a știut să-și dozeze o tonalitate unică, racordată la tensiunile oscilante ale interiorității sale. New York-ul primilor ani de viață își lasă amprenta vizibil în biografia scriitorului, devenit, așa cum mărturisește în deschiderea volumului, "un patriot - al
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Campanella ne-a făgăduit casele nobililor, caii lor și femeile lor, iar noi, analfabeți, oameni de toată mâna, l-am crezut. Tommaso fu silit să dea amănunte pe care le-ar fi evitat bucuros. Se cuvenea, însă, să spulbere asemenea abjecții, altfel s-ar fi crezut despre el că e Diavolul în persoană. Drept care, spuse: Curtea nu poate ignora un amănunt: ticălosul care a jurat să spună adevărul este un delincvent cunoscut în toate ținuturile Regatului. Este un provocator de scandaluri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
poetică ce se relevă în Scrisori pe frunze și Altarul de pelin își refuză, programatic, spovedania directă, fatalistă și inclementă. Știe totuși prea bine că Eva postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din infernul cotidian. Între ele, de bună seamă, înnobilarea simplului act ontologic prin poesis ("o naștere/ în ieslea unui vers -/ cuvântul, unică poveste") sau prin eros. Se explică, astfel, atât voința de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este putredă și că regula este că „toți tații sunt răi”. Face din Ilie Moromete o figură emblematică a lumii țărănești, un mit care - explică el într-o convorbire din ianuarie 1968 - l-a împiedicat să dea prioritate violenței și abjecției în literatura sa: „Scriind, totdeauna am urmărit ceva, o creație preexistentă care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu; acest sentiment a rămas stabil și profund
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
deceniu de mulți prozatori. Nota dominantă a cărții nu este însă dată de manifestarea politicului în existența individului, tema privilegiată nu e puterea. P. scrie, în esență, istoria unui sentiment (iubirea) și îi analizează degradarea progresivă până ce iubirea coboară aproape de abjecție. Destinele personajelor sunt luate de valul unei pasiuni obscure, demențiale și duse spre limita de jos a existenței lor (limita insuportabilului). Luciditatea mărește forța pasiunii, dar nu o apără de suferință și cădere. Cel mai iubit dintre pământeni este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
mod de a fi, orgoliul este motorul care pune în mișcare, în cărțile lui, marile pasiuni. Și orgoliul duce deseori spre moarte. Dostoievski a dovedit că iubirea poate fi o poartă ce dă spre infernul uman. Există un sublim în abjecție, există totdeauna puțină abjecție în sublimul pasiunilor. De ce cad atât de jos unele suflete, de ce sentimentele cele mai curate coboară, cu trufie, în subteran? - se întreabă el. Roman total (prin premise, formulă epică și deschidere socială și spirituală), vast, arborescent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
orgoliul este motorul care pune în mișcare, în cărțile lui, marile pasiuni. Și orgoliul duce deseori spre moarte. Dostoievski a dovedit că iubirea poate fi o poartă ce dă spre infernul uman. Există un sublim în abjecție, există totdeauna puțină abjecție în sublimul pasiunilor. De ce cad atât de jos unele suflete, de ce sentimentele cele mai curate coboară, cu trufie, în subteran? - se întreabă el. Roman total (prin premise, formulă epică și deschidere socială și spirituală), vast, arborescent și, prin realismul fundamental
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]