312 matches
-
sisteme, nazist și comunist, ambele bazate pe maximă teroare și eliminarea totală a oricărei libertăți civice, de reducere a ființei umane la o cifră, un robot, un sclav. Nu există o îmbinare de cuvinte mai bine potrivite care să mascheze abjecția acestui regim totalitar abisul dintre politica umanistă și realitatea terorizantă. Diferența revoltătoare dintre vorbă și faptă. Nu! Nu era o muncă benevolă, un act de voință personală realizat ca urmare a unui impuls interior, uman sau creștin. Nu! În spatele celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
număr de indivizi care-l amenință și nu văd alt mijloc decît moartea. Dintr-o închisoare poți să și ieși. S-ar putea ca revoluționarii din 1793 să nu fi ucis destui oameni". Nici Aragon nu este uitat pentru "toate abjecțiile staliniste". Aflăm, la finalul Memoriilor lui Revel (apărute la Paris, în 1997), cum subliniază Monica Lovinescu, un elogiu disidenților acum cînd în Occident moda lor a trecut, iar în Est s-ar spune că nici n-a existat: "Disidenții Răsăritului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la care, din cauza slăbiciunii fizice, le era imposibil să participe. Cum recunoaște aviatorul, unificarea luptătorilor nu a reușit, din cauza turnătoriei. Tudor Greceanu nu iartă, cere să fie judecați torționarii. Socrul eroului aerului, colonelul Ion Tobă, ilustrează prin pedepsele primite aberația, abjecția comunismului sovietic și românesc. Este condamnat de un tribunal sovietic la șaptezeci și cinci de ani de închisoare. Deportat în Siberia, va tranzita prin o sută patruzeci de lagăre. Trimis în Țară, Securitatea, la rîndul ei, îl condamnă pe colonelul Ion Tobă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la eliberare. Cifrele în sine sînt seci, statistică goală. Numai concretizînd putem, cît de cît, cuantifica ororile infernului carceral, Pentru mulți poate părea inutilă înșiruirea cazurilor concrete, particulare, elocvente în sine și ilustrative; doar prin ele putem dezvălui, in concreto, abjecțiilor regimului. Cum cu un umor negru observă președintele IICCR, justiția nu doar e oarbă, cînd vine vorba de crimele comunismului, devine și mută și surdă. Comunismul nu a dispărut ci s-a privatizat și, mai grav, sistemul s-a reprodus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alături de toți ceilalți colegi ai mei de redacție de la revista "Luceafărul" când Mihai Ungheanu și Nicolae Dragoș au vrut să mă dea afară din redacție din 1977, până în 1990 a parcurs și el un lung drum al alienării și al abjecției... Ar urma la rând cei 30 de mineri care ne-au stâlcit în bătaie, pe mine și pe mai tinerii mei colegi, în centrul țigănitului București... Cei 30 de mineri "anonimi" se numesc Ion Iliescu, Petre Roman și tot guvernul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
asemenea meditații și-a luat garsonieră cu banii rezultați din afacerea asta. Când se dau rezultatele la admitere, vine și lasă cartea de vizită naivilor intresați să devină jurnaliști. Îți trebuie tupeu, coaie pentru ce face el - asta presupune o abjecție pe care nu prea pot s-o înțeleg. Io nu fac o industrie din pregătiri. Sunt o manufacură într-o mare de întreprinderi, vorba cuiva. Anul trecut am avut doar două speriate pe care le meditam. Acum tot două tipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
apucat să-și împlinească destinul, pentru că i s-au pus bețe-n roate, a căzut victimă iudeo-masoneriei sau altei grupări oculte care nu apreciază adevăratele valori. Mai e de remarcat la un țucălar voluptatea cu care își contemplă ratarea. Și abjecția imensă. Am colege care mi-au povestit ce au pățit cu unul mai obsedat sexual care se dă și la studente, și la elevele de la pregătire. Stătea acasă în niște pantaloni din aceia, albaștri, de muncitor, niște pantaloni largi, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să se întoarcă împotriva lor. Mi-e teamă că pe zi ce trece devin tot mai abject. Ezit să scriu o carte pentru că sunt îngrozit de ceea ce aș putea spune acolo. Am început să mă iau de oameni pe stradă. Abjecția ca aspirație spre frumusețe. Când mă plictisesc să beau cu ăștia, cu Pif și Bălănescu, scriu. În absolut e cam același lucru. Cam același impuls turbulent declanșator. Bem și ne văităm. Fericiți că putem fi triști. În bodega asta infectă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
își doresc să lucreze în presă. Io nu vreau să lucrez în presă, nu pot contribui și io la mizeria lumii ăsteia. Nu pot să găsesc decât expresii patetice. Totuși, e o problemă de ce atâtea lucruri de bun-simț sună ridicol. Abjecția, ăsta e cuvântul-cheie. Abjecția lor trebuie analizată. Cum Bălănescu, dintr-o ființă absolut benignă, nevinovată, nefutut până la douăzeci de ani, a devenit un tânăr lup de presă. Cum e încântat de ghiolbani dezamăgitori. Ciudă pe mine. Cum pot scrie. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în presă. Io nu vreau să lucrez în presă, nu pot contribui și io la mizeria lumii ăsteia. Nu pot să găsesc decât expresii patetice. Totuși, e o problemă de ce atâtea lucruri de bun-simț sună ridicol. Abjecția, ăsta e cuvântul-cheie. Abjecția lor trebuie analizată. Cum Bălănescu, dintr-o ființă absolut benignă, nevinovată, nefutut până la douăzeci de ani, a devenit un tânăr lup de presă. Cum e încântat de ghiolbani dezamăgitori. Ciudă pe mine. Cum pot scrie. A avut și el idealuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
A avut și el idealuri din astea, dar i-au trecut. Pentru ăștia de la ziarul lui n-are nici o semnificație cultura. Sunt invidioși că am forța să plătesc un preț pentru a fi liber. În fond, ce dracu’ înseamnă toată abjecția asta pe care o acceptăm cu seninătate?! Concursurile de la cămin. Să faci, cum povestea Pif, laba pe felia de pâine. Cine termină utimul, ăla mănâncă. Sau bambilici. Să-și lege fiecare pula cu ață și, printr-o masă, să scoați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
haos. Dezordinea hrănește noua lume. Pentru că nu-i înțelege, crede că ceilalți au un comportament haotic nesupus unor legi. Să te piși pe fereastra căminului, în lift, ca să vadă și Ei în ce hal te-au adus. Să-ți expui abjecția ca și cum ei ar fi vinovați de starea asta de lucruri. Să le arăți unde te-au adus Ei. Să urli pe stradă porcării, să borăști din mersul autobuzului, cum a făcut atunci Pif pe la Kogălniceanu. Toate, secreții cu care împroști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bate adânc. Era o veselie tristă în amfiteatrul ăla, în ciuda veseliei chinuite a profesorilor de limba și literatura română. Nici Manolescu nu cred că se simțea bine acolo. 23. Un roman pășunist Chiar nu înțelegeam de unde nevoia, foamea asta de abjecție. De-aia voiam uneori să scriu un roman pășunist, de un pășunism habotnic, hotărât. Unii se protejează fiind abjecți, io aș protesta printr-o utopie. Unul dintre personaje ar fi putut fi bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
era terminat. Îi deranja neajutorarea lui mare. Să fi fost mai mic, probabil că-l mai țineau. Te-ai aștepta ca oamenii să folosească și dicționarul unui oprobiu maxim. Ei, bine, aproape toți lasă acest oprobiu subînțeles. E genul de abjecție pentru care nu găsești niciodată cuvinte: să crești un câine ca să te fălești cu el - fiindcă acești câini uriași nu sunt cumpărați cu bani grei din tandrețe -, iar când nu-și mai poate juca rolul de etalon al puterii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fier forjat. Capătul smuls din pământ lasă o urmă vizibilă în carnea neagră a asfaltului. E însoțit de alți doi mici vagabonzi, care aleargă brownian în jurul său, ca doi pești piloți în jurul unui rechin. Tabloul în sine conține ceva din abjecția străzii Evului Mediu, este dezgustător și magnific în același timp. Omul cu crucea traversează piața în diagonală. Florăresele, vânzătorii de soft-uri pirat și DVD-uri pornografice, taximetriștii de la stația din apropiere au înlemnit cu toții. Imaginea ființei acesteia chinuite și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că în afară de regim, nimic nu s-a schimbat. Lectura abjectei prese românești te vindecă de orice dor de casă. Vulgaritate, violență, rufe spălate în public, lipsă de măsură, scuipat, spurcăciune. Lichide biologice etalate pe pagina de hârtie. Când scrii despre abjecție riști să devii abject la rândul tău. "Par choix ou par la force, les voyageurs et les migrants sont sujet à un haut degré aux situations d'incertitude et à la necessité de prendre alors des décisons. Pour les migrants
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de atunci s-a așternut țărâna uitării. Oamenii s-au stins și după cei care au făcut atâta rău au rămas doar niște nume murdare. Însă faptele lor, sau, mai bine spus, ceea ce a fost general uman și repetitiv în abjecțiile comise de ei, asta nu trebuie uitat. Urmărind firul narativ al destinului Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu am riscat ca această carte de corespondență, despre care afirmam că a fost romanul sau poemul iubirii materne, să încline mai degrabă către „roman“. Dar nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
imagine. Opera lui I.L. Caragiale căreia filmul îi stabilește momentul de sinteză - unic până acum, căci despre o montare polifonică a operei este vorba - este foca- lizată printr-o hipertrofiere a detaliului, printr-o ridi care a derizoriului la absolutul abjecției. De altfel, chiar din momentul „Grand Hôtel «Victoria Română»” sunt decupate două episoade, cel al linșării unui câine de către măturătorii nocturni și cel al femeii ridicate în miezul nopții și pălmuite violent. Cine vede toate aceste lucruri ? În orice caz
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ntâmpină și aici acea luciditate cinică, acea inteligență acidă, destrămătoare de iluzii sau, cum se zice, „demistificatoare”. Dar în celelalte piese „demistificarea” aceasta se manifestă virulent, având în subtext și chiar în text o mânie justițiară, demascatoare. Ipocrizia, impostura, ticăloșia, abjecția morală apar în piesele lui Mazilu (ca și în proza lui) în forme pure, aproape experimentale, in vitro am putea spune ; am putea spune și că apar în forme naive (în sens strict etimologic, adică native). Toate aceste înfățișări ale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în marea disperare, într-o agitație care sugerează o posibilă, nesperată, salvare. S-a scris enorm despre această capodoperă. A fascinat pe toți psihologii, a prilejuit serii nesfârșite de analize psihiatrice, s-au. făcut psihanalize peste psihanalize. La marginea dintre abjecție și sublim o margine indecisă, schimbătoare se întrevede dacă nu salvarea condiției umane, totuși încleștarea pătimașă cu care omul visează la această schimbare. Adevăratul balamuc nu are puterea de a dori o schimbare. Diploma de "psihiatru" a lui Dostoievschi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care le duceau spre destinație, poștașii. Cineva, care scria scrisoarea, o însoțea, cu gândul, tot timpul acestei călătorii; altcineva, care o aștepta, o urmărea și el, în altă parte. Spaime și speranțe, dragoste și ură, rugăciuni sau blesteme, înălțări sau abjecții se împleteau în rețeaua de zboruri. Ritualul călătoriei se completa cu ritualurile scrisului și cititului și se împlinea astfel o uriașă formă a existenței umane, în care se regăsea caligrafia (trebuind să scrii frumos pentru a fi înțeles, era inevitabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Iași, a fost și s-a numit, un veac întreg, "Leagăn". Acum nu mai sunt "Leagăne", cu toate că nu ar strica. Dar neam modernizat, deși răul acesta, iadul psihic al mamei silite să-și părăsească pruncul, este extins. El demască o abjecție socială, apărând la un popor despre care afirmăm că are virtuți familiale străvechi. Adevărul că, în general, copiii românilor sunt iubiți nu poate fi contestat; dar nu este mai puțin adevărat că numărul cazurilor care exprimă contrariul este alarmant; el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și nu-i interesează mai mult. Nici la hochei nu însemnăm nimic. Acum exact 30 de ani, la Innsbruck, România participa la Turneul Olimpic. Între timp, s-a ales praful și acest sport există numai prin violența galeriilor și prin abjecția strigăturilor. Patinoarele sînt prăbușite, copleșite de abur și de ură de rasă. Pînă la urmă, nu mai e hochei, e un fel de război între români și unguri, din care nu cîștigă nimeni. În asemenea condiții, nu ne rămîne decît
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în față „adevărul”: „Ni s-a tocit spiritul critic, și cu spiritul critic tocit nu se poate face nimic, cu atît mai puțin gazetărie!” *Șova a trecut prin birourile redacției lăsînd în urma lui, ca de fiecare dată, o dîră de abjecție. Într al nostru, l-a comentat în termeni vulgari pe fostul său director, Vasile Florea, „dat”, acum, ca muzeograf la Vivariu: „De cînd a ajuns acolo, a rămas gravidă maimuța!” Ca și laudele, ironiile lui sînt niște vomitive. Motive de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mijloace. „Nu ești liberal decât din oboseală, democrat, din rațiune”, se explica Cioran, la maturitate, posterității. Paul Georgescu nu mai era nici el tânăr, la capătul experienței sale, mai curând dezamăgitoare, de combatant. Nu revendica, firește, perfecțiunea Dogmei, recunoștea conflictele, abjecțiile, nedreptățile comise În numele ei. Era perfect informat la ora aceea și chiar mult Înainte, nu doar asupra „erorilor” Partidului, ci și despre Gulag, lagăre, execuții (la fel cum „partea adversă” cunoștea Holocaustul). În plus, avea zilnic În față realitatea cotidianului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]