295 matches
-
cilindrul principal 2.4.5. p: presiunea hidraulică în cilindrul de frânare 2.4.6. pO: presiunea de retragere în cilindrul de frânare; în grafic M f (p), valoarea presiunii p în punctul de intersecție al extrapolării acestei funcții cu abscisa (vezi diagrama 7 din Apendicele 1) 2.4.7. ρ': caracteristica frânei definită prin: M ' (p po) 3. CARACTERISTICI GENERALE 3.1. Transmiterea puterii de frânare a capului de cuplare cu frânele remorcii va fi efectuată prin tija de legatură
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88811_a_89598]
-
În matematică, sistemul de coordonate carteziene este folosit pentru a determina în mod unic un punct în plan prin două numere, numite de regulă "abscisa" și "ordonata" punctului. Pentru a defini coordonatele, se specifică două drepte perpendiculare și unitatea de lungime, care este marcată pe cele două axe. Coordonatele carteziene sunt folosite și în spațiu (unde se folosesc trei coordonate) și în mai multe dimensiuni
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
Punctul de intersecție a axelor se numește "origine" și se notează cu "O". Axele "x" și "y" definesc un plan denumit "planul xy". Pentru a specifica un anume punct pe un sistem de coordonate bidimensional, se indică întâi unitatea "x" (abscisa), urmată de unitatea "y" (ordonata) de forma ("x","y"), pereche ordonată. Alegerea literelor provinde dintr-o convenție de a folosi literele de la sfârșitul alfabetului pentru a indica valorile necunoscute. Prin contrast, literele de la începutul alfabetului erau folosite pentru a nota
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
naștere la patru regiuni, denumite "cadrane", notate cu numerele romane I (+,+), II Convențional, cadranele sunt etichetate în sens invers acelor de ceasornic pornind de la cel din drepta-sus (de "nord-est"). În primul cadran, ambele coordonate sunt pozitive, în al doilea cadran abscisele sunt negative și ordonatele pozitive, în al treilea cadran ambele coordonate sunt negative iar in al patrulea cadran, abscisele sunt pozitive iar ordonatele negative. Sistemul de coordonate carteziene în trei dimensiuni furnizează cele trei dimensiuni fizice ale spațiului — lungime, lățime
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
acelor de ceasornic pornind de la cel din drepta-sus (de "nord-est"). În primul cadran, ambele coordonate sunt pozitive, în al doilea cadran abscisele sunt negative și ordonatele pozitive, în al treilea cadran ambele coordonate sunt negative iar in al patrulea cadran, abscisele sunt pozitive iar ordonatele negative. Sistemul de coordonate carteziene în trei dimensiuni furnizează cele trei dimensiuni fizice ale spațiului — lungime, lățime și înălțimile. În figurile 4 și 5 sunt arătate două moduri obișnuite de reprezentare a acestuia. Cele trei axe
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
decât al lentilelor luate separat atunci se numește hypercromatică. Pentru două lentile subțiri separate printr-o distanță D condiția acromatismului este D=v1f1+v2f2 Dacă v1=v2, se reduce la D=1/2(f1+f2) (condiția ocularilor) În fig 11, abscisa este formată din distanțele focale, iar ordonata reprezintă lungimile de undă. Sunt folosite liniile Fraunhofer și distanțele focale sunt egalate pentru liniile C și F. În vecinătate valorii de 550 mm tangenta la curbă este paralelă cu axa lungimilor de
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]
-
sens, cel al convergenței simple. Mulțimea valorilor pentru care "F"("s") este absolut convergentă este fie de forma Re{"s"} > "a" fie de forma Re{"s"} ≥ "a", unde "a" este o constantă reală extinsă, −∞ ≤ "a" ≤ ∞. Constanta "a" este cunoscută ca abscisa de absolut convergență, și depinde de creșterea lui "ƒ"("t"). Analog, transformata bilaterală converge absolut pe o fâșie de forma "a" < Re{"s"} < "b", incluzând posibil și liniile Re{"s"} = "a" sau Re{"s"} = "b". Submulțimea valorilor lui "s" pentru
Transformată Laplace () [Corola-website/Science/309834_a_311163]
-
mai multe ori și se determină înălțimea (suprafața) medie a vârfurilor pentru fiecare concentrație. Se stabilește o curbă de etalonare utilizându-se înălțimile (suprafețele) medii ale vârfurilor ale soluțiilor de etalonare ca ordonate și concentrațiile corespunzătoare în g/ml ca abscise. 5.3.3. Soluția eșantionului Se injectează extractul din eșantion (5.2) de mai multe ori utilizându-se același volum ca și cel reținut pentru soluțiile de etalonare și se determină înălțimea (suprafața) medie a vârfurilor de amproliu. 6. Exprimarea
jrc4087as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89250_a_90037]
-
11.2) de mai multe ori și se determină înălțimile (suprafețele) vârfurilor pentru fiecare concentrație. Se stabilește o curbă de etalonare utilizând înălțimile sau suprafețele medii ale vârfurilor soluțiilor de etalonare ca ordonate și concentrațiile coresponzătoare în μg/l ca abscise. 5.4.3. Soluția eșantionului Se injectează extractul din eșantion [(5.3.2) pentru furaje, (5.2.2) pentru premixuri și (5.2.3) pentru preparate] de mai multe ori și se determină înălțimea (suprafața) medie a vârfurilor de carbadox
jrc4087as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89250_a_90037]
-
3) de mai multe ori și se determină înălțimile (suprafețele) mijlocii ale vârfurilor pentru fiecare concentrație. Se stabilește o curbă de etalonaj utilizând înălțimile (suprafețele) mijlocii ale vârfurilor soluțiilor de etalonaj ca ordonate și concentrațiile corespondente în μg/ml ca abscise. 5.3.3 Soluția eșantionului Se injectează extractul eșantionului (5.2.1 sau 5.2.2) de mai multe ori utilizând același volum cu cel reținut pentru soluțiile de etalonaj și se determină înălțimea (suprafața) mijlocie a vârfurilor lasalocid-sodiului. 6
jrc4129as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89292_a_90079]
-
joase (lungimi de undă de ca. 50 microni). Rezultatele au jucat un rol istoric și au arătat că formula lui Planck (cunoscută autorilor după terminarea experiențelor) reprezintă datele experimentale perfect. Un exemplu este dat in Figura 2 pentru fluorită: pe abscisă este o măsură a intensității radiației (indicațiile unui galvanometru) iar pe ordonată este temperatura. Pentru Planck, succesul formulei (5.1) a însemnat că nu e vorba numai de o "întâmplare" algebrică fericită, ci că ea trebuie să aibă o semnificație
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
văzut ca "arma numită arc", iar coarda "AB" drept "coarda" lui, atunci versin "CD" este clar "săgeata" lui. Mai mult, ținând de interpretarea lui sinus ca "vertical" și sinus versus ca "horizontal", 'săgeata" este un sinonim ieșit din uz pentru abscisă. Funcția versin din primul cadran (0 < "θ" < "π"/2), sau haversin, sunt de asemenea folosite în mod obișniut în procesarea semnalelor și teoria controlului ca formă a unui semnal pulsatoriu sau a unei funcții fereastră, deoarece funcția continuă este netedă
Versinus () [Corola-website/Science/320046_a_321375]
-
cunoaștem o familie de soluții "U(V,U,V") a ecuației (2.5), găsim ușor astfel de perechi "(N, F)":<br>formula 8 funcția "F(U,V)" este soluția <br>formula 9 a ecuației (2.6), iar <br>formula 10(dependența de V - abscisa condiției inițiale - nu o mai scriem explicit pentru simplitatea formulelor). Cu alte cuvinte, cea mai simplă alegere a""entropiei empirice"" este valoarea "U" unde adiabata intersectează linia "V=V"(vezi Fig.2). Evident, orice funcție "monotonă" "F(U)" poate servi
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
Diagrama indicată este un grafic folosit la evaluarea performanțelor mașinilor termice. Este o diagramă ridicată experimental, cu instrumentul "indicator", de unde îi vine și numele. De obicei ea este o diagramă Clapeyron, având pe abscisă volumul și pe ordonată presiunea. Inițial ea a fost folosită la evaluarea mașinilor cu abur, însă ulterior și-a găsit aplicații și la evaluarea altor mașini termice, ca motoarele cu ardere internă și compresoarele. Diagrama permite o determinare relativ simplă
Diagramă indicată () [Corola-website/Science/321977_a_323306]
-
funcția continuă "f" are cel puțin un zero în intervalul ["a", "b"]. Metoda constă în producerea unui șir descrescător de intervale ["a", "b"] care conțin rădăcina funcției "f". La pasul "k", este calculat numărul După cum se poate verifica, "c" este abscisa intersecției dreptei care trece prin punctele al liniei prin ("a", "f"("a")) și ("b", "f"("b")) cu axa, absciselor. Dacă "f"("a") și f("c") au același semn, atunci punem a" = "c" și "b" = "b"; altfel, punem "a" = "a" și
Metoda coardei () [Corola-website/Science/329721_a_331050]
-
de intervale ["a", "b"] care conțin rădăcina funcției "f". La pasul "k", este calculat numărul După cum se poate verifica, "c" este abscisa intersecției dreptei care trece prin punctele al liniei prin ("a", "f"("a")) și ("b", "f"("b")) cu axa, absciselor. Dacă "f"("a") și f("c") au același semn, atunci punem a" = "c" și "b" = "b"; altfel, punem "a" = "a" și "b" = "c". Acest proces se repetă până când se ajunge la o valoare a funcției suficient de aproape de zero. Pentru
Metoda coardei () [Corola-website/Science/329721_a_331050]
-
b", "f"("b")), ca și în contra figura alăturată. Această dreaptă este o coardă a graficului funcției "f". Ecuația acestei drepte se determină folosind formula ecuației dreptei care trece printr-un punct și are o pantă dată: Se determină acum" c", abscisa intersecției acestei drepte cu axa x Rezolvarea ecuației de mai sus oferă "c". Dacă valorile inițiale "a" și "b" sunt luate încât "f"("a") și "f"("b") să fie de semne opuse, sunt de semn opus, atunci metoda coardei converge
Metoda coardei () [Corola-website/Science/329721_a_331050]
-
rotește vectorul viteză. Așadar, în fiecare moment, suportul vectorului accelerație se află în planul osculator la curba traiectorie; în același plan, accelerația aflându-se de aceeași parte a tangentei ca și versorul normalei principale. Componentele accelerației sunt: unde "s" este abscisa curbilinie a punctului material, iar "ρ" raza de curbură a traiectoriei. Ecuația dimensională a accelerației este: astfel încât unitatea de măsură a acesteia este egală cu unitatea de măsură pentru lungime împărțită la pătratul unității de măsură pentru timp. Dacă viteza
Accelerație () [Corola-website/Science/334437_a_335766]
-
identificarea prin axele de coordonate. În esență, acesta se referă la prezentarea unei dependențe funcționale (între notă și numărul elevilor din clasă care au obținut această notă), iar în cazul unei dependențe funcționale variabila se reprezintă pe axa orizontală (a absciselor)". Contactat de , un director de liceu care dorește să-și păstreze anonimatul, a vorbit despre această controversă de la Evaluarea Națională 2016. "Din punctul meu de vedere ministerul are dreptate. "„Itemul este complet formulat, enunțul este clar...". Înțeleg oarecum și de ce
Evaluare Națională 2016, CONTROVERSĂ. Un profesor lămurește cel mai mare scandal by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101043_a_102335]
-
și de ce sunt supărați părinții și voi încerca să gândesc și din punctul lor de vedere în continuare. În cerința problemei spune: "...NUMĂRUL ELEVILOR care au obținut NOTA 5...", iar elevii sunt obișnuiți să considere că pe axa Ox, a absciselor, este reprezentat NUMĂRUL ELEVILOR, pentru că apare primul în text, însă, în realitate, pe Ox sunt NOTELE. Legenda din dreapta, pătrățelul pe care scrie "Număr elevi" este lămuritor. Din punct de vedere logic, problema este corectă. Din punct de vedere semantic, literar
Evaluare Națională 2016, CONTROVERSĂ. Un profesor lămurește cel mai mare scandal by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101043_a_102335]