590 matches
-
17, 147, 179, 184 Williamson, Timothy, 21, 184 Wolff, Jonathan, 25, 184 Worsnip, Alex, 12, 145, 178 Y Young, Iris Marion, 36, 117, 173, 184 Z Zuolo, Federico, 16, 184 Indice de concepte fundamentale A abordări/cercetări interdisciplinare, 22, 99-100 absolutism moral , 15, 165 abstractizare, 21, 81, 160 acceptabilitate egală, 65-68, 72 accesul universal la educație, 45 accesul universal la locuințe decente, 45 accesul universal la servicii de îngrijire medicală, 45, 120, 134 acord autonom/liber, 53-54 acțiune politică, 30, 32
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
of Political Theory 9, 4 (2010), pp. 466-484. În Messy Morality. The Challenge of Politics (Clarendon Press, Oxford, 2008), C.A.J. Coady a realizat, de asemenea, o critică excelentă a acestui tip de moralism și a altor forme de absolutism moral în analiza performanțelor (sau/și în discursurile) oamenilor politici. Cred că merită să menționez, de asemenea, că îmbrățișez pe deplin și ideea că moralismul ca absolutism moral este un viciu - după cum s-a argumentat pe larg, spre exemplu, în
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
o critică excelentă a acestui tip de moralism și a altor forme de absolutism moral în analiza performanțelor (sau/și în discursurile) oamenilor politici. Cred că merită să menționez, de asemenea, că îmbrățișez pe deplin și ideea că moralismul ca absolutism moral este un viciu - după cum s-a argumentat pe larg, spre exemplu, în C.A.J. Coady, (ed.), What's Wrong with Moralism (Blackwell, Malden, 2006) sau Craig Taylor, Moralism: A Study of a Vice (Acumen, Durham, 2012) - și atunci când
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
care vor fi nemulțumiți. Ni se va spune că despotismul despre care vorbesc nu se potrivește cu progresele moderne. Voi proba contrariul. Când poporul socotea persoanele domnitoare ca fiind o emanație pură a Voinței Divine, el se supunea fără murmur absolutismului regilor, dar din ziua în care noi i-am sugerat ideea propriilor sale drepturi, el a considerat persoanele domnitoare ca pe niște simpli muritori. Ungerea Divină a pierit de pe capul regilor, fiindcă i-am luat credința în Dumnezeu; autoritatea a
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
dată pentru a exprima unanima dorință a umanității de a ne cunoaște mai de aproape înainte de a ne judeca. De aceea trebuie să aducem pe toată lumea la sufragiul universal, fără deosebire de clase, și de cens electoral, pentru a stabili absolutismul majorității pe care nu-l putem obține de la clasele censitare inteligente. Obișnuind în felul acesta pe toată lumea cu ideea valorii sale proprii, vom distruge importanța familiei creștine și valoarea ei educatoare, nu vom lăsa să se producă individualitățile cărora mulțimea
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Victimele. Condamnarea la moarte a francmasonilor. Prăbușirea prestigiului legilor și al autorității. Prealegerea. Scurtimea și limpezimea legilor domniei viitoare. Supunere față de autoritate. Măsuri contra abuzurilor de putere. Cruzimea pedepselor. Limita vârstei pentru judecători. Liberalismul judecătorilor și al puterii. Banul mondial. Absolutismul francmasoneriei. Drept de casație. Aspectul patriarhal al viitorului guvern. Zeificarea guvernului. Dreptul celui mai tare ca drept unic. Regele lui Israel este patriarhul lumii. Reamintiți-vă exemplul Italiei înecată în sânge, neatingându-se de un fir de păr din capul
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
scump Tezaurul. Vom răspunde mai întâi că le vomgăsi în prealabil un serviciu particular spre a înlocui pe acel pe care îl pierd; aldoilea, aurul lumii fiind concentrat în mâinile noastre, guvernul nostru nu trebuiesă se teamă de cheltuieli excesive. Absolutismul nostru va fi consecvent în toate. De aceea marea noastră voință va fi respectată și ascultată fără murmur de câte ori vom porunci. Ea nu va ține seama de nici o șoaptă, de nici o nemulțumire; ea va opri orice revoltă printr-o pedeapsă
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
și cărturarii, critica severă a condițiilor de existență; "Renașterea și sentimentul european; modelele modernizării" − misiunea europeană a românilor (stavroforia, ideea de "barieră" împotriva păgânilor, critica Europei creștine pentru nesprijinirea suficientă a bastionului de la Dunăre), modelul românesc; "Statul și structurile politice" − absolutismul monarhic, statul boieresc, natura puterii, originea etnică a domnului − domn pământean, domn fanariot, domn european −, durata domniei, imaginea domnului, puterea judecătorească, adoptarea de pravile; "Politica internă" − scopul cârmuirii, critica situației, exploatarea economică străină și critica stagnării; "Politica pentru cultură" − ideea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nou*”. Acest roman devine cartea de căpătâi a revoluționarilor, iar Lenin* va spune că l-a „răscolit de-a dreptul”. Febra revoluționară duce, la 4 aprilie 1866, la un prim atentat împotriva țarului, care provoacă o reîntoarcere în forță a absolutismului. în acest context își face apariția Serghei Neceaev; acest băiat din popor ajuns învățător, fugind de represiune, se refugiază în 1869 la Geneva unde frecventează îndelung una dintre principalele figuri ale revoluției în Europa, Mihail Bakunin, aristocrat rus întemeietor al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
internațională și va conduce la pacea eternă. În secolul al XIX-lea, liberalii de pretutindeni împărtășeau convingerea că politica de putere și războiul erau rămășițe ale unui sistem de guvernare depășit și că victoria democrației și a guvernământului constituțional asupra absolutismului și autocrației ar asigura victoria armoniei internaționale și pacea permanentă în fața absolutismului și a războiului. Woodrow Wilson a fost unul dintre cei mai elocvenți și influenți purtători de cuvânt ai acestei școli. Recent, convingerea că lupta pentru putere poate fi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
liberalii de pretutindeni împărtășeau convingerea că politica de putere și războiul erau rămășițe ale unui sistem de guvernare depășit și că victoria democrației și a guvernământului constituțional asupra absolutismului și autocrației ar asigura victoria armoniei internaționale și pacea permanentă în fața absolutismului și a războiului. Woodrow Wilson a fost unul dintre cei mai elocvenți și influenți purtători de cuvânt ai acestei școli. Recent, convingerea că lupta pentru putere poate fi eliminată de pe scena internațională a fost legată de marile tentative de organizare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
posibilitatea unui compromis și, astfel, a renunța la cauza păcii. Intelectul militarilor știe cum să opereze între absolutul victoriei și cel al înfrângerii. Nu cunoaște însă mecanismele perseverente, complexe și subtile ale diplomației, ale căror scopuri principale îl constituie evitarea absolutismelor victoriei și înfrângerii și întâlnirea cu partea adversă pe terenul neutru al negocierii și compromisului. O politică externă condusă de soldați după regulile artei militare poate duce numai la război, deoarece „pentru ce ne pregătim vom primi”14. Pentru statele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
valori și norme sunt detașabile de contextul lor de origine sau de formare și exportabile sau transferabile. Astfel de valori și norme sunt considerate drepturile omului și democrația pluralistă, respectul libertății individuale și principiul laicității. Se iese astfel din Închisoarea absolutismului cultural la care se reduce relativismul radical. Ceea ce a fost gândit sau creat „la noi” nu este În nici un caz menit să aibă valoare doar „pentru noi”: acesta este conținutul formal al exigenței de universalitate, implicând ceea ce voi numi principiul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de uniformizare. Până la Revoluția de la 1789, crearea statelor moderne nu a avut decât un impact redus asupra acestei diversități, asimilarea minorităților efectuându-se progresiv. Necesitățile unei administrații centralizate și aflate În serviciul unei puteri care tinde tot mai mult Înspre absolutism au fost contrabalansate doar de menținerea diviziunilor teritoriale moștenite din Evul Mediu, cărora le corespundeau uzanțe politice, administrative sau juridice și, eventual, caractere etnice regionale. După paranteza Primei Renașteri, În Vechiul Regim, timpul se scurge Într-un climat care nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
stat-națiune și a unei democrații liberale Înaintează prin reforme aproape toate cumulative. În Franța, dimpotrivă, a avut loc o cascadă de revoluții care au Început În 1789. Instabilitatea instituțională și democratică nu a Împiedicat totuși consolidarea modelului statal-național moștenit de la absolutismul monarhic modern. Ne putem gândi chiar că patriotismul național francez, În măsura În care permite Înfrângerea vicisitudinii evenimentelor și transcenderea diferențelor politice de moment, s-a Întărit de-a lungul Întregului secol al XIX-lea. În cadrul modelului britanic, reprezentarea politică națională se naște
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
apare ca un tot organic. Însă ar fi naiv și nedrept să-l acuzăm pe Hegel că ar fi fost un strămoș Îndepărtat al totalitarismului. Motivațiile au fost diferite, iar recuperările de idei ă perverse. Astfel, Schmitt pretinde că moștenirea absolutismului vine de la Hobbes. Și, mai ales, vede În război matricea politicului: „Esența oricărui lucru este războiul. Natura războiului total determină natura și forma statului În totalitatea sa” (Schmitt, 1968, p. 42). O veritabilă teologie a statului este apoi opusă statului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vederii, schimbarea regulilor într-un sistem deschis, nimic nu mai vine la rînd, suprimată vraja sălii, chipul de multiple fizionomii atestă dormind caracterul misionar al omului, intrarea noastră în Biserică, nemișcare liberînd energii! asocierea cu omul s-a ratat din absolutismul cuvîntului său, somnul dogmatic, cît să-l arate pe Dumnezeu om Feuerbach, Și dacă ochii cei senini / N-or fi de raze plini / Tu mă privește liniștit / Cu stinsele lumini! apropiate de pietre, Sfinte Petre, tac! în metafore naționale Rusia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în învățământ. Două bastioane ale conservatorismului îi stăvileau eforturile înnoitoare: stările feudale (printre care se numărau și "națiunile politice" transilvănene) și ordinul iezuit. A atacat privilegiile primelor, încercând "impunerea" nobilimii și a desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă la rolul de utilitate de stat. Înnoirile reformatismului iosefin s-au întipărit și asupra evoluției conștiinței naționale a românilor transilvăneni. Sub efectul politicilor raționaliste, inspirate din luminism, conștiința de sine românească preia o turnură laicizantă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sînt caracterizate drept cele mai ample și incisive posibilități de participare politică. Pornind de la aceste aspecte și fără a urmări îndeaproape succesiunea istorică a participării politice, se poate afirma că multe forme de organizare a puterii politice, în lumea occidentală (absolutismul) și în lumea orientală (despotismul) nu au lăsat prea mult spațiu pentru afirmarea pe lungi perioade de timp a participării politice. Abia odată cu apariția formelor moderne ale statului în lumea occidentală, și mai ales cu primele tendințe către democratizarea internă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
multinațional. Împotriva exploatării feudale, țăranii s-au răsculat în repetate rânduri, în 1606-1607, conduși de Ivan Bolotnikov, iar în 1667-1671, în frunte cu Stepan Razin. Se înfăptuiesc, în Rusia țaristă, reforme sociale și instituționale ample, vizând modernizarea statului, se întărește absolutismul țarului, statul rus afirmându-se activ pe plan politic european. Învingând în războiul nordic (1700-1721) armatele regelui Carol al XII-lea (victoria lui Petru I de la Poltava în anul 1709), Rusia a obținut, prin pacea de la Nystad, ieșirea la Marea Baltică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și caracterului său, precum și a orizontului politic. Din scrierile lui Balș putem deduce că sursele gândirii politice românești din Bucovina, în epoca luminilor, își au originile în ideile iluminismului francez și german, în teoria dreptului natural, ca și în ideile absolutismului luminat. În formarea spirituală a lui Vasile Balș notăm drept coordonate principale: scrierile anticilor, cultura românească, în care se evidențiază rolul director al ideilor cantemiriene, cultura europeană, precum și contactul direct cu lumea europeană. În această ultimă privință, rămânerea sa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
aspirațiile individuale și cele de obște, dată fiind inseparabilitatea fericirii și a binelui individual, față de binele și fericirea comună tuturor. În chestiunile social-politice, iluminiștii germani s-au oprit la deism și reformism, ultimul văzut a fi transpus în viață prin intermediul absolutismului luminat. Absolutismul luminat din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea reprezintă după expresia lui Pierre Chaunu: "o formă a statului care recuperează, o formă adaptată spațiilor destul de slab exploatate, unor structuri economice și sociale arhaice, stat condus de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și cele de obște, dată fiind inseparabilitatea fericirii și a binelui individual, față de binele și fericirea comună tuturor. În chestiunile social-politice, iluminiștii germani s-au oprit la deism și reformism, ultimul văzut a fi transpus în viață prin intermediul absolutismului luminat. Absolutismul luminat din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea reprezintă după expresia lui Pierre Chaunu: "o formă a statului care recuperează, o formă adaptată spațiilor destul de slab exploatate, unor structuri economice și sociale arhaice, stat condus de o elită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
formă adaptată spațiilor destul de slab exploatate, unor structuri economice și sociale arhaice, stat condus de o elită adeseori de expresie franceză, cu o cultură și o mentalitate franceză, care se străduiește să recâștige timpul pierdut"80. Ca formă de stat, absolutismul luminat corespunde acelor regiuni din Europa centrală și de răsărit 81 în care întârzierea economică și socială a frânat multă vreme modernizarea domeniilor politico-administrative și culturale. De aici, acceptarea ideologiei despotismului luminat și transpunerea sa în practică de principii luminați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și transpunerea sa în practică de principii luminați prin intermediul monarhiei administrative, de tip absolut, ca formă prin care se putea accelera evoluția economică și culturală, recuperându-se acea întârziere ce apărea a fi dăunătoare statului însuși 82. În Monarhia habsburgică, absolutismul luminat, prin forma sa specifică, iosefinismul 83, în ideea reformării raționale a societății, a cultivat în general etatismul, ca formă ce corespundea întocmai intereselor sale. Acesta era menit să realizeze doritul centralism politic, chemat să dea noi elemente de coeziune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]