487 matches
-
E un sărman om", mi-a fost dat să aud și era vorba de Nicolai al II-lea. Crepusculul Romanovilor, notat zi cu zi, în clipele tragice ale războiului din 1914, de pana ambasadorului Paléologue. Cît privește presa, căreia regimul absolutist al țarilor îi lăsase o mare libertate pentru a discuta despre problemele externe o găseam într-o fază de emancipare totală, caracterizată printr-o recrudescență de naționalism panslavist, depășind înflăcărarea lui Katkov. "Novaia Vremea", aflată în fruntea lor, nu înceta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de-a lungul timpului. Însă această întindere nemăsurată de pămînt, populată de rase diferite, în mare parte mongole, hinduse, arabe, era deja Asia, cea care trebuia supravegheată din aceleași motive ca China și Japonia. Imediat după pace, o dată cu prăbușirea regimului absolutist țarist, bolșevismul, ajuns la putere, nu reușise încă să centralizeze puterea, spre a pune în mișcare, în propriul său folos, absolutismul Romanovilor și scopurile lor imperialiste. Haosul domnea în toată Rusia. Ucraina trăise, prin grija Germaniei, o încercare de existență
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
propună un concept totalizator, universal valabil. În schimb, orientarea relativist istoristă din secolul al XIX-lea pune în lumină faptul că șansa metafizicii rezidă doar în creația liberă, în mod fatal unilaterală, ceea ce îi conferă un caracter relativ în raport cu pretențiile absolutiste ale metafizicii clasice. Din această nouă perspectivă, sistemele filozofice apar puternic personalizate; dar acest fapt nu este resimțit drept o limită, ci drept condiție a creativității. O asemenea orientare, ce aduce cu sine autonomia viziunilor metafizice constituite ca universuri de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un punct de vedere anistoric și universalist, clasicul promovează numai valori general valabile, pentru ilustrarea cărora creează personaje 29 exemplare și unilaterale (lipsite de complexitate, fără o individualitate proprie, simple purtătoare ale unor idei). Faptul că perspectiva lui este întotdeauna absolutistă, dogmatică, poate fi explicat în felul următor: călăuzit de lumina iradiată de lumea ideilor eterne, clasicul încearcă să reproducă pentru lumea de jos universalul acestora, astfel încât idealul perfecțiunii îl conduce spre cultivarea mimetică a unor "forme închise"30. Am sugerat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
descinsă din istorism, conduce la o perspectivă relativistă și relativizantă, dominată de constatări amare și concluzii sceptice în legătură cu o realitate pe care a încercat s-o reconcilieze cu rațiunea prin intermediul unui principiu ordonator, după ce tot ea îi abolise rațiunii privilegiile absolutiste. Pe lângă predispoziția spre melancolie, acest scepticism filozofic trezește în plan artistic binecunoscutul pesimism romantic. Într-un asemenea context, proclamarea Marelui Tot, a unui organism universal, ni se pare mai degrabă un deziderat motivat psihologic; în același timp, putem interpreta aceasta
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
închipuirii creatoare"75, nu-i stimulează să facă acest efort. Lor le lipsește vocația demiurgică a romanticilor, sau dacă vor fi avut-o, și-o reprimă în numele unei maxime fidelități față de realitatea dată. Dacă în raport cu ultimele taine perspectiva clasică era absolutistă, iar cea romantică relativizantă, punctul de vedere pozitivist este agnostic 76. Și în această privință Dilthey se situează la răscrucea dintre romantism și pozitivism. Realismul pozitivist înfăptuiește în fond o sinteză între cele două orientări culturale precedente; el este categorial
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în opoziție cu ontologia vieții"142. Deși ideea privitoare la accentul pe care-l pune Dilthey pe "<<articulația>> istorică" a vieții este incontestabilă, noi nu împărtășim concluzia autorului. După cum am văzut deja, supus presiunii Zeitgeist-ului din secolul trecut, modelul clasic, absolutist al metafizicii tradiționale, fusese în bună măsură abandonat, iar categoriile își pierduseră caracterul imuabil. Categoriile lui Dilthey nu mai sunt deloc statice, date o dată pentru totdeauna 143; ele au "istoricitate", sunt dinamice și, ca "forme deschise", posedă capacitatea de "a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
premisele foarte apropiate" de la care pleacă atât Hegel, principalul reprezentant al supraistorismului, cât și reprezentanții școlii istorice.) De aceea, credem că Mircea Florian are perfectă dreptate atunci când susține că "în filozofie, istorismul are două aspecte: sau filozofia absoarbe istoria (istorismul absolutist, metafizic, hegelian), sau istoria absoarbe filozofia (istorismul obișnuit, relativist, dizolvant)", adăugând că, de fapt, "absorbirea istoriei de către filozofie urmărește salvarea supraistorismului." (s.n.)214 Și Max Scheler subliniază faptul că istorismul începe cu Hegel. După ce, de la Anaxagoras până la Kant, rațiunea umană
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a gândirii, al cărei punct de plecare este fără îndoială planul teoretic, iar nu cel real, care vine doar să confirme teoreticul (vezi I, 3D). Ne putem întreba cum ajunge Dilthey la un astfel de model, destul de rigid și oarecum absolutist dacă ne gândim la mobilitatea concepției sale și la relativismul pe care-l induce aceasta. Cu toate că filozoful german nu trimite în mod explicit la o asemenea descendență, analiza legăturilor intrași interstructurale dintre cele trei planuri (pentru lămurirea acestor noțiuni vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Husserl, "filozofia însăși nu trebuie să se închidă în <<sistem>> ca într-o soluție definitivă", dar "trebuie să procedeze sistematic"133. De altfel, termenii lui Husserl nu sunt nici de departe atât de radicali ca ai celorlalți filozofi cu pretenții absolutiste: "Științificitatea filozofiei nu-i reductibilă la cea specifică raționalității științifice, anume la exactitate, ci înseamnă punerea raționalității înseși ca valoare, ca formă a universalității"134 (vezi și I, nota 185, unde plecând de la câteva reflecții ale lui Noica am insistat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
decât rezultatul unei proiecții a posteriori. Ea se bazează pe un model relativist, particular valabil (adică valabil în limitele pe care singur și le alege, fiindcă se bucură de o totală "libertate axiomatică"84). Acest model deschis, contradictoriu în raport cu pretențiile absolutiste ale celorlalte două modele, dar necontradictoriu în sine însuși, este modelul pluralității (Vielheit). El se află la originea filozofiei hiatusului repetabil, altfel spus la originea unei Weltanschauungsphilosophie. Acestei ipotetice unități i se opune o unitate prestabilită. Ea are la bază
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai vorbim de uriașa școală cinematografică poloneză, un Kavalerovici, Skolimovski, genialul Vaida, care Încă și azi poate fi comparat cu puțini europeni, un Bergman sau Antonioni! De ce atunci vorbim de o „Siberie a spiritului”?! De ce facem amalgamul Între o stăpânire absolutistă, discreționară, reacționară cu adevărat politic și geniul popoarelor ce se revoltă și În acest fel?! Eugen Ionescu și cei care-l sfătuiau uitau probabil că artiștii și filozofii europeni au creat opere importante, esențiale, chiar și În perioade politice critice
Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
religiei, tocmai aceasta evit. Nu e de mirare c poporul cu cea mai mic vocație religioas, francezii, sunt și poporul cel mai critic, cel mai apt pentru a individualiza fenomenele și a le separ unele de altele. În aspirația ei absolutist, religia ofer omului tocmai, dimpotriv, ideea și starea de totalitate, de unitate, de indeterminare temporal, spațial și cauzal, precum și putința unei stabilizri a valorilor pe care se fundamenteaz moralitatea uman. În felul acesta, religia e o negație a oricrei tentative
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Tratam Codul eticii și echității socialiste ca pe o formă de îndoctrinare ostilă, în rând cu orice document de partid. Morala bunului-simț este absolut necesară, dar nu și suficientă pentru construcțiile democratice moderne și pentru înțelegerea etică a politicii. Moralele absolutiste, construite maniheist, la rândul lor nu fac servicii unei lumi democratice. Societatea reală nu se compune decât accidental și singular din eroi și sfinți. Valorile și normele după care trăim trebuie să se potrivească faptelor de care am putea fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
vieții publice și se aplică paradigme mari de gândire - dacă este să mă gândesc la cele filozofice (kantiană, utilitaristă, cea legată de etica drepturilor sau de etica virtuților, ca să nu mă refer la eticile postmoderne) -, nu discuți niciodată în termeni absolutiști. Absolutismul nu se poate aplica într-un spațiu democratic. Dacă în România punem mereu problema luptei între înger și diavol, nu mă miră că o serie semnificativă de oameni (spre 6%) are nevoie de Războinicul Luminii Gigi Becali. Este o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezodemocratice: reforma agrară și votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. La aceasta a contribuit, în mod deosebit, intransigența convingerilor sale democratice și incapacității de a se supune voinței absolutiste a unor conducători politici. În 1930 a fost înlăturat din viața publică, luând sfârșit calvarul politic al unei conștiințe lucide și leale care avea să declare, în același an: „Istoria democrației române nu va putea face abstracție de numele meu
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
sau prim-secretari. Este, oare, iarăși necesar să facem referire la glorioasa epocă a Renașterii, în care domnea bunul plac al cardinalilor și prinților, nu rareori arbitrari până la brutalitate și cinism abia mascat de o „ideologie” sau alta, la ducatele absolutiste germane, unde, în ciuda poliției și arbitrariului părinților, a înflorit una din cele mai mari școli de filozofie europeană după greci - și nu numai atât! -, este încă o dată necesar să observăm că marile vocații născute sub tiranie trebuie să se exprime
Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alte state europene, drept singurul garant al continuității politicii externe. Maniera În care Suveranul României și miniștrii săi, asemenea, de altfel, majorității capetelor Încoronate ale acelei epoci, au gestionat afacerile externe, a fost, cel puțin până la primul război mondial, una „absolutistă”, rațională, bazată Încă pe ideea de arcana imperii și scăpând controlului instanțelor parlamentare. Regele Carol I a reprezentat, pe parcursul Întregii domnii, prezența constantă În tărâmul afacerilor externe, centrul de decizie În această materie definindu-se și configurându-se preponderent În funcție de
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
să existe și e supus unor legi ale naturii, fixe, îndărătnice, neabătute în cruda lor consecință. Deosebirea este că în viața constituțională lupta pentru existență a grupurilor societății care știu puțină 17 {EminescuOpX 18} carte găsește răsunet, pe când în statul absolutist acea luptă e regulată prin o putere mult mai înaltă, a monarhului adică, al cărui interes este ca toate clasele să steie bine și ca lupta dintre ele să nu fie nimicitoare pentru vreuna. Nimic nu arată mai mult că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
esențial au fost că se-mulțeau trebuințele fără a se înmulți producția sau fără a se urca în mod considerabil valoarea ei; inegalitatea claselor și nelibertatea, apoi neparticiparea la guvernul țării erau rele cu totul neesențiale. Dați-mi statul cel mai absolutist în care oamenii să fie sănătoși și avuți, îl prefer statului celui mai liber în care oamenii vor fi mizeri și bolnavi. Mai mult încă, în statul absolutist, compus din oameni bogați și sănătoși, aceștia vor fi mai liberi, mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
guvernul țării erau rele cu totul neesențiale. Dați-mi statul cel mai absolutist în care oamenii să fie sănătoși și avuți, îl prefer statului celui mai liber în care oamenii vor fi mizeri și bolnavi. Mai mult încă, în statul absolutist, compus din oameni bogați și sănătoși, aceștia vor fi mai liberi, mai egali, decât în statul cu legile cele mai liberale, dar cu oameni mizeri. Căci omul are pe atâta libertate și egalitate pe câtă avere are. Iar cel sărac
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
prea cuminte și prea așezat de felul lui. Si nici să nu crează cineva că o singură reformă măcar s-a făcut în favorul poporului - singurele reforme mai mult sau mai puțin priitoare treptei țărănești le-a făcut un Domn absolutist, Cuza Vodă, Dumnezeu să-l ierte. Dar așa? Ba Stan Popescu face republică la Ploiești, ba d. C. A. Rosetti pleacă-n exil... la Paris, ca să petreacă acolo mâncând pînea neagră a străinătății, stropită cu vin de șampanie și lacrimi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pururea reîmprospătate de spiritul {EminescuOpXII 160} modern, de munca modernă. De aceea o și vedem rămâind ca granitul, măreață și sigură în valurile adîncelor mișcări sociale de cari statele continentale se cutremură. Un stat mare și puternic ca Rusia, dar absolutist, se cutremură din temelii de o mișcare socială, tot astfel Germania, tot astfel republicana și egalitara Franță. Ba chiar membrii internaționalei de la noi, ajunși aci miniștri și membri la Curtea de Casație, sunt siliți a vota o lege în contra străinilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și Boerescu a da {EminescuOpXII 161} modern, de munca modernă. De aceea o și vedem rămâind ca granitul, măreață și sigură în valurile adîncelor mișcări sociale de cari statele continentale se cutremură. Un stat mare și puternic ca Rusia, dar absolutist, se cutremură din temelii de o mișcare socială, tot astfel Germania, tot astfel republicana și egalitara Franță. Ba chiar membrii internaționalei de la noi, ajunși aci miniștri și membri la Curtea de Casație, sunt siliți a vota o lege în contra străinilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din epoca premodernă nu erau mai puțin preocupate de sumele obținute din impozite decât sunt statele de azi, Însă ca și În cazul silviculturii din acea vreme, tehnicile de impozitare și sfera lor de acțiune lăsau mult de dorit. Franța absolutistă a secolului al XVII-lea este un exemplu elocvent. Erau preferate taxele indirecte - accizele pe sare și tutun, taxa de drum, redevențele și vânzarea de funcții și titluri - care erau ușor de administrat și necesitau foarte puține (sau chiar deloc
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]