467 matches
-
generalizarea excesivă; minimizarea informației pozitive și maximizarea informației negative) COGNIȚII INTERMEDIARE (de exemplu, reguli absolutiste, catastrofarea) COGNIȚII CENTRALE (de pildă, evaluarea globală: Eu sau ceilalți/lumea sunt rău, lipsit de valoare) EVALUĂRI (de exemplu, cogniții iraționale, cum ar fi: trebuie absolutist; toleranță scăzută la frustrare etc.) ASOCIERI AUTOMATE / INCONȘTIENTE (de exemplu, fără CD conștiente) ÎNTRE A ȘI C Pentru a restructura CDI întrebați-vă: Ce dovezi există pentru a susține cogniția mea disfuncțională/irațională? Sunt aceste dovezi consistente cu realitatea? Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
va oferi pentru îndeplinirea lui”. Factorii de decizie nu puteau să nu țină seama de această nouă percepție, care va influența considerabil, de altfel, politica Angliei în cadrul chestiunii grecești. Memorandumul din 5 mai 1820 făcea o distincție netă între guverne absolutiste sau despotice și guverne reprezentative sau constituționale. Rusia era prezentată ca o putere despotică, ce nu putea rezista tentației expansioniste. Refuzul Franței și Angliei de a lua parte la toate discuțiile Congresului de la Troppau-Laybach au conturat clar o sciziune între
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
puțin stabil fără o elită conducătoare. În Traité de sociologie générale, el scrie următoarele: Pretutindeni există o clasă guvernantă, chiar și acolo unde avem de-a face cu un despot; dar formele sub care apare aceasta sunt diferite. În guvernările absolutiste în scenă apare numai suveranul; în guvernările democratice apare parlamentul. Dar cei care joacă un rol important în guvernarea efectivă se află în culise (Pareto, 1916, § 2253). Continuarea argumentației arată că Pareto include în această „clasă guvernantă” o elită guvernamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
materie fiscală 6. La fel de periculoase puteau fi considerate de reprezentanții regimului fanariot și memorii precum cel redactat la 1807 și înaintat lui Napoleon I prin care i se solicita sprijinul în privința abolirii unui regim considerat de autori rămași anonimi drept absolutist și autoritar, dublat de susținerea pentru formarea unui stat guvernat pe baza unei Constituții prin care să fie garantate mai multe libertăți individuale 7. Pe lângă reluarea tuturor acestor idei, documentul incriminat punea în circulație noi elemente din vocabularul liberalismului european
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Napoleon, în care se exprima preferința pentru un stat independent și unitar numit fie Dacia, fie Valahia Mare, sub conducerea unui principe francez sau italian, unul german sau austriac fiind exclus și pentru că reprezentau un model de civilizație considerat arbitrar, absolutist, bazat pe o relație de subordonare, și nu pe reprezentare. În egală măsură se excludea din combinațiile posibile orice formă de protecție, cu excepția unei "garanții formale" a puterilor, considerată de români drept o condiție necesară realizării obiectivelor programului politic național
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
fostului executiv afectase întregul teritoriu, nu doar o parte a țării, iar cei care susțineau necesitatea despărțirii Moldovei de Muntenia figurau în categoria celor considerați drept adversari ai națiunii române 469. Dispariția vechiului regim, caracterizat ca fiind unul centralist și absolutist 470, ducea, în opinia colaboratorilor ziarului Reforma, la o nouă configurare a scenei politice românești. Ea se împărțea acum între oameni politici apreciați ca patrioți adevărați și cei despre care se spunea că sunt falși patrioți, în ultima categorie intrând
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
propună un concept totalizator, universal valabil. În schimb, orientarea relativist istoristă din secolul al XIX-lea pune în lumină faptul că șansa metafizicii rezidă doar în creația liberă, în mod fatal unilaterală, ceea ce îi conferă un caracter relativ în raport cu pretențiile absolutiste ale metafizicii clasice. Din această nouă perspectivă, sistemele filozofice apar puternic personalizate; dar acest fapt nu este resimțit drept o limită, ci drept condiție a creativității. O asemenea orientare, ce aduce cu sine autonomia viziunilor metafizice constituite ca universuri de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un punct de vedere anistoric și universalist, clasicul promovează numai valori general valabile, pentru ilustrarea cărora creează personaje 29 exemplare și unilaterale (lipsite de complexitate, fără o individualitate proprie, simple purtătoare ale unor idei). Faptul că perspectiva lui este întotdeauna absolutistă, dogmatică, poate fi explicat în felul următor: călăuzit de lumina iradiată de lumea ideilor eterne, clasicul încearcă să reproducă pentru lumea de jos universalul acestora, astfel încât idealul perfecțiunii îl conduce spre cultivarea mimetică a unor "forme închise"30. Am sugerat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
descinsă din istorism, conduce la o perspectivă relativistă și relativizantă, dominată de constatări amare și concluzii sceptice în legătură cu o realitate pe care a încercat s-o reconcilieze cu rațiunea prin intermediul unui principiu ordonator, după ce tot ea îi abolise rațiunii privilegiile absolutiste. Pe lângă predispoziția spre melancolie, acest scepticism filozofic trezește în plan artistic binecunoscutul pesimism romantic. Într-un asemenea context, proclamarea Marelui Tot, a unui organism universal, ni se pare mai degrabă un deziderat motivat psihologic; în același timp, putem interpreta aceasta
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
închipuirii creatoare"75, nu-i stimulează să facă acest efort. Lor le lipsește vocația demiurgică a romanticilor, sau dacă vor fi avut-o, și-o reprimă în numele unei maxime fidelități față de realitatea dată. Dacă în raport cu ultimele taine perspectiva clasică era absolutistă, iar cea romantică relativizantă, punctul de vedere pozitivist este agnostic 76. Și în această privință Dilthey se situează la răscrucea dintre romantism și pozitivism. Realismul pozitivist înfăptuiește în fond o sinteză între cele două orientări culturale precedente; el este categorial
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în opoziție cu ontologia vieții"142. Deși ideea privitoare la accentul pe care-l pune Dilthey pe "<<articulația>> istorică" a vieții este incontestabilă, noi nu împărtășim concluzia autorului. După cum am văzut deja, supus presiunii Zeitgeist-ului din secolul trecut, modelul clasic, absolutist al metafizicii tradiționale, fusese în bună măsură abandonat, iar categoriile își pierduseră caracterul imuabil. Categoriile lui Dilthey nu mai sunt deloc statice, date o dată pentru totdeauna 143; ele au "istoricitate", sunt dinamice și, ca "forme deschise", posedă capacitatea de "a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
premisele foarte apropiate" de la care pleacă atât Hegel, principalul reprezentant al supraistorismului, cât și reprezentanții școlii istorice.) De aceea, credem că Mircea Florian are perfectă dreptate atunci când susține că "în filozofie, istorismul are două aspecte: sau filozofia absoarbe istoria (istorismul absolutist, metafizic, hegelian), sau istoria absoarbe filozofia (istorismul obișnuit, relativist, dizolvant)", adăugând că, de fapt, "absorbirea istoriei de către filozofie urmărește salvarea supraistorismului." (s.n.)214 Și Max Scheler subliniază faptul că istorismul începe cu Hegel. După ce, de la Anaxagoras până la Kant, rațiunea umană
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a gândirii, al cărei punct de plecare este fără îndoială planul teoretic, iar nu cel real, care vine doar să confirme teoreticul (vezi I, 3D). Ne putem întreba cum ajunge Dilthey la un astfel de model, destul de rigid și oarecum absolutist dacă ne gândim la mobilitatea concepției sale și la relativismul pe care-l induce aceasta. Cu toate că filozoful german nu trimite în mod explicit la o asemenea descendență, analiza legăturilor intrași interstructurale dintre cele trei planuri (pentru lămurirea acestor noțiuni vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Husserl, "filozofia însăși nu trebuie să se închidă în <<sistem>> ca într-o soluție definitivă", dar "trebuie să procedeze sistematic"133. De altfel, termenii lui Husserl nu sunt nici de departe atât de radicali ca ai celorlalți filozofi cu pretenții absolutiste: "Științificitatea filozofiei nu-i reductibilă la cea specifică raționalității științifice, anume la exactitate, ci înseamnă punerea raționalității înseși ca valoare, ca formă a universalității"134 (vezi și I, nota 185, unde plecând de la câteva reflecții ale lui Noica am insistat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
decât rezultatul unei proiecții a posteriori. Ea se bazează pe un model relativist, particular valabil (adică valabil în limitele pe care singur și le alege, fiindcă se bucură de o totală "libertate axiomatică"84). Acest model deschis, contradictoriu în raport cu pretențiile absolutiste ale celorlalte două modele, dar necontradictoriu în sine însuși, este modelul pluralității (Vielheit). El se află la originea filozofiei hiatusului repetabil, altfel spus la originea unei Weltanschauungsphilosophie. Acestei ipotetice unități i se opune o unitate prestabilită. Ea are la bază
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realitate. Eroarea lui Hobson a fost f)cut) de aproape toat) lumea, cel putin începând cu secolul al XIX-lea încoace. În perioada istoric) de început a politicii moderne de mare putere, toate statele erau monarhii, majoritatea lor fiind monarhii absolutiste. Jocul politic al puterii a fost jucat din pricina imperativelor internațional-politice, sau pur și simplu din cauz) c) statele autoritare sunt orientate c)tre putere? Dac) r)spunsul la ultima parte a întreb)rii ar fi ,,da”, atunci schimb)rile naționale
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
apăsarea butonului de regie, al aplauzelor difuzate prin uriașele megafoane. Astăzi, poporul vă urăște de moarte fiindcă ați uitat de unde ați plecat și, foarte șiret, încetul cu încetul, v-ați asumat toate înaltele funcții în stat, devenind un rege comunist absolutist. Un faraon care face ce vrea cu sclavii lui, reduși la tăcere de armate întregi de securiști, milițieni și informatori. Trăiască România! Jos cu tirania! Un grup de marinari români, [august] 1984, difuzată la 2 septembrie 1984 Postului de radio
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
masă. Miliții ale lui Dumnezeu, Armate ale poporului. Semnele degenerează în omoruri, cărțile, în mituri și insurecții cu vocație universală, dincolo de micile conflicte etnice. Speranță religioasă în secolul al XVI-lea, "ideologică" în secolul XX. Teroare religioasă, teroare politică. Derivă absolutistă a Bisericilor, derivă totalitară a partidelor. Reformă sau Contrareformă, Revoluție sau Contrarevoluție, de la o dispută spirituală se ajunge la lupta temporală. Secole mesianice, în care fiecare profet înarmat mai întîi cu vorbe sau cuvinte întrupează ceea ce vestește. Luther, Calvin, Loyola
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
contrasens cu bestsellerul anilor ’90, cartea filosofului american de origine japoneză Francis Fukuyama, despre supremația mondială a valorilor liberale. Din păcate, după 25 de ani de la terminarea RĂzboiului Rece, după încheierea confruntă‑ rii celor două moduri de guvernare, liberal și absolutist/ comunist, lumea are tendința de a regresa spre un ev mediu întunecat. Cum scriați acolo, pornind de la acel atac din 11 septembrie, antraxul este o metaforă, care „include și agentul patogen, și răspunsul, așa cum se cuvine să înțeleagă patologia un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
alte state europene, drept singurul garant al continuității politicii externe. Maniera În care Suveranul României și miniștrii săi, asemenea, de altfel, majorității capetelor Încoronate ale acelei epoci, au gestionat afacerile externe, a fost, cel puțin până la primul război mondial, una „absolutistă”, rațională, bazată Încă pe ideea de arcana imperii și scăpând controlului instanțelor parlamentare. Regele Carol I a reprezentat, pe parcursul Întregii domnii, prezența constantă În tărâmul afacerilor externe, centrul de decizie În această materie definindu-se și configurându-se preponderent În funcție de
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Tratam Codul eticii și echității socialiste ca pe o formă de îndoctrinare ostilă, în rând cu orice document de partid. Morala bunului-simț este absolut necesară, dar nu și suficientă pentru construcțiile democratice moderne și pentru înțelegerea etică a politicii. Moralele absolutiste, construite maniheist, la rândul lor nu fac servicii unei lumi democratice. Societatea reală nu se compune decât accidental și singular din eroi și sfinți. Valorile și normele după care trăim trebuie să se potrivească faptelor de care am putea fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
vieții publice și se aplică paradigme mari de gândire - dacă este să mă gândesc la cele filozofice (kantiană, utilitaristă, cea legată de etica drepturilor sau de etica virtuților, ca să nu mă refer la eticile postmoderne) -, nu discuți niciodată în termeni absolutiști. Absolutismul nu se poate aplica într-un spațiu democratic. Dacă în România punem mereu problema luptei între înger și diavol, nu mă miră că o serie semnificativă de oameni (spre 6%) are nevoie de Războinicul Luminii Gigi Becali. Este o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezodemocratice: reforma agrară și votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. La aceasta a contribuit, în mod deosebit, intransigența convingerilor sale democratice și incapacității de a se supune voinței absolutiste a unor conducători politici. În 1930 a fost înlăturat din viața publică, luând sfârșit calvarul politic al unei conștiințe lucide și leale care avea să declare, în același an: „Istoria democrației române nu va putea face abstracție de numele meu
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
materialiste. În istorie nu există nici o lege asemănătoare legilor naturii. Cursul istoriei nu este determinat de reguli în care se pot deduce principii pentru a acționa în viitor. În anii '50, la Roma, din perspectiva stagnării reformelor, rezultată în urma regimului absolutist al papei Pacelli, Pius al XII-lea, și al epurărilor sale ideologice, se putea cădea chiar în defetism. Alegerea unui Pius al XIII-lea ar fi înrăutățit situația și ar fi expus Biserica Catolică la răsturnări precum cele din '68
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de guvernare face o apreciere calitativă asupra modului În care este guvernată politic țara. În acest sens se au În vedere polii de putere În stat, precum și distribuția puterii Între aceștia, firmele străine considerând că țările cu un sistem politic absolutist (dictatorial sunt riscante pentru investițiile străine) sunt riscante. Forma de guvernare include indicatorii: 95. Structura guvernului. Pentru stabilitatea politică a unei țări este indicat ca guvernul să fie format de un număr cât mai mic de coaliții sau partide. 96
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]