2,725 matches
-
4. Coercibilitate. Despre Bilateralitate am vorbit mai Înainte, ca despre Coercibilitate, asupra căreia ne vom opri mai Încolo. Despre Generalitate, Giorgio del Vecchio ne relevă esențial: „De regulă și conform naturii sale proprii, norma juridică e generală, adică procedează prin abstracție și fixarea tipurilor; cu alte cuvinte, ea se referă la o clasă Întreagă sau serie nelimitată de cazuri și nu la persoane determinate, nici la raporturi considerate În mod individual”. Norma juridică trebuie să aibă În vedere ceea ce se Întâmplă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a unui silogism, iar cazul ca premisa minoră, căreia trebuie să i se aplice premisa majoră”. Așadar, norma juridică trebuie să servească drept temei pentru reglementarea raporturilor viitoare. Adică, norma trebuie să preceadă cazul și, În mod necesar, să facă abstracție de elementele accidentale ce Însoțesc, uneori, cazul. În concluzie: Se poate spune că siguranța ordinei juridice e condiționată de „rigiditatea abstractă a normei”. Evident că pentru o justă aplicare a normei se cere ca „interpretul să-i caute Înțelesul intrinsec
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și logic, existența unui Stat”. Pentru că una din regulile juridice, adesea invocate de Înșiși teoreticienii anarhismului, este aceea a obligației, „așa cum ea rezultă din contractele private, liber concluse”. Aceste doctrine, care coincid cu cele ale lui Proudhon și Tucker, fac abstracție de „complexitatea oricărui regim contractual și de problemele ce izvorăsc inevitabil din el”. „O experiență milenară probează că: cine zice contract, zice posibilitate de controverse și necesitățile unei puteri de a le judeca”. Expresia extremă a doctrinelor individualiste se găsește
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Filosoful Dreptului, cel mai mare pe care l-a dat Europa secolului XX, aprecia, concret și conform realității istorice, că: „Prin aceasta se restabilește În cel mai Înalt și mai adevărat sens al său și Teoria Contractului Social care, făcând abstracție de elementele mitologice care uneori au deformat-o, are exact următorul Înțeles esențial: Statul este prin natura sa Sinteza drepturilor tuturor și are ca lege statornică a activității sale reafirmarea acestor drepturi prin voința generală. Acestei voințe nu i s-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să afirme că nu se gândește la o femeie și prin prisma patului sau că l-ar fi interesat în tinerețe, la aceasta, mai mult capul decât dosul, dar nici că, până la anii senectuții, ar fi meditat la ea, făcând abstracție de carnea și oasele ei). Frumusețea Reliei, încă de la început, nu era una exclusiv exterioară, corporală, cu toate că impresiona încă din prima clipă suplețea corpului ei, chiar prea slăbuț, cu oase prea ascuțite, și mai ales cu eșarfa, mai întotdeauna asortată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
principala forță universală alături de voință, intenția de a experimenta misterul unei noi paradigme va fi începutul și benzina care ne va ajuta să experimentăm altceva, mult mai frumos și plăcut. Ce să experimentăm? Sănătate, prosperitate, libertate ... În încheiere voi face abstracție de ceea ce știu și voi încheia această carte cu ideea mea generală despre viață așa cum o percep și o înțeleg, apelând la cunoștințele mele destul de vaste. Nu voi pretinde că ideile mele sunt cele ideale sau perfecte ci mai degrabă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de sus și de la depărtare, orașul semăna cu cel dinainte, cu străzi inundate de mașini, curgând Însă mai Încet, Întrucât carosatele, fără a avea treburi pe undeva, se dedau răsfățului plimbării. Evident, nu se vedea picior de om, dacă facem abstracție de cele care formau o stivă Însângerată sub copertina terasei de peste drum. Mișcarea aceasta necontenită semăna cu zvârcolirea rufelor În mașina de spălat, căci apăruse și altceva, care dicta o nouă pulsație - să-i spunem program? voință? inteligență? poate chiar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
reduce pe Dorin Tudoran la acest contract de consultanță, ștergând cu buretele tot ce a făcut, a scris și va mai scrie: iată o manevră publicistică tipică, destul de ieftină. Poate cel mai important text din sumarul volumului de față (fac abstracție de Omul fără voie, consacrat lui Adrian Năstase, ori Omul netrăit, dedicat lui Andrei Cornea, pagini de vârf în genul pamfletar) este Cetățean vs. locuitor, o radiografie impecabilă a comportamentului nostru public și a ce înseamnă, de fapt, democrația. Cu
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
o fi), vom avea câteva surprize plăcute. Criticul caustic și chițibușar se dovedește, adesea, un meseriaș al analizei de text, un cititor pertinent, profesionist, puțin învechit sub raportul concepției despre roman, dar întru totul creditabil în mai multe comentarii. Făcând abstracție de textul encomiastic despre Geo Bogza, care sună rău, de elogiile revărsate asupra romanului Prins de Petru Popescu, ca și de alte câteva fragmente, analizele grupate în acest volum au ceea ce se numește adecvare la obiect. Câteva exemple. Limba și
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
și izbesc mărturisește o inteligență profundă". în concordanță, de altminteri, cu bătrînul Aristot ce recomanda: "...în filosofie, de asemenea, trebuie să discernem analogicul chiar între obiecte foarte deosebite". îi dăm iarăși cuvîntul lui Vladimir Streinu: "socotită ca un ecou al abstracțiilor în concret, comparația revelează un sistem de echivalențe între ordinea ideală a gîndirii și aceea materială a simțirii. Sfera de valabilitate a unui adevăr dobîndește astfel o mai largă cuprindere, arătînd cum orice idee, dacă se clarifică prin imagine, este
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
și impecabilă traducere din Margueritte Yourcenar), Teodora Stanciu, Oana Enăchescu, Petru Cimpoeșu, Ion Beldeanu, Ion Dragomir, Cosmin Ciotloș, Florina Pârjol, Teodor Dună. La un moment dat, cu finețea sa binecunoscută, Gabriel Dimisianu, enumerând valorile literaturii române contemporane, a precizat: "Facem abstracție de cei prezenți aici." La care, Daniel Cristea-Enache a dat o replică de un umor nebun (zic unii; cât se poate de adevărată, zic eu): Dacă facem abstracție de cei prezenți aici, ce mai rămâne?" Duminică, scăldați de un soare
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
sa binecunoscută, Gabriel Dimisianu, enumerând valorile literaturii române contemporane, a precizat: "Facem abstracție de cei prezenți aici." La care, Daniel Cristea-Enache a dat o replică de un umor nebun (zic unii; cât se poate de adevărată, zic eu): Dacă facem abstracție de cei prezenți aici, ce mai rămâne?" Duminică, scăldați de un soare mângâietor, de toamnă, am făcut cu toții drumul invers, spre casele noastre din București și din alte orașe. Nu știu alții cum sunt, dar eu m-am întors cu
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
lent. Respiră lent. Ușor de făcut. Inimile noastre sînt Împietrite În meseria asta. Trebuie să fie la fel de Împietrite ca și capetele sponsorilor noștri și asta ne distruge pe noi. Ei Își pot permite să fie de piatră pentru că pot face abstracție de tot și pot face asta pentru că sînt detașați de toate. Noi, pe de altă parte, trebuie să plătim prețul fizic și psihic, pentru ca puțoii ăștia bogați și răzgîiați să se fîțÎie liniștiți prin jur. Nu, nu există un prînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
descoperit revoltat că este o mitomană. -Repetă cuvântul: mitoma și mai cum? -Mitomană, adică mincinoasă și iar mincinoasă. -Dacă-i așa cum spui, Înseamnă că nu mai creee-zi În ea? -Pentru cei ca noi, nu există speranță. E un simplu cuvânt, o abstracție. Kawabata nu-l mai Întrerupe pentru a-l mai Întreba și ce Înseamnă ,,abstracție,,... -Speranța noastră este moartea, dispariția fizică, pricepi, cangur urât mirositor?, Numai așa poate scăpa Europa de noi. -Dar... apar mereu alți și alți vagabonzi,, spune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mincinoasă și iar mincinoasă. -Dacă-i așa cum spui, Înseamnă că nu mai creee-zi În ea? -Pentru cei ca noi, nu există speranță. E un simplu cuvânt, o abstracție. Kawabata nu-l mai Întrerupe pentru a-l mai Întreba și ce Înseamnă ,,abstracție,,... -Speranța noastră este moartea, dispariția fizică, pricepi, cangur urât mirositor?, Numai așa poate scăpa Europa de noi. -Dar... apar mereu alți și alți vagabonzi,, spune cu efort Kawabata, chiar dacă noi murim. -Vezi tu, Kawabata, ghetoul ăsta a fost o salvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
soluție pentru o călătorie cu autobuzul, făcând ca geaca mea (sper!) să zvâcnească și să salte cât mai puțin. O astfel de tehnică presupune, desigur, renunțarea la vârful sensibil, dar nici măcar un obsedat sexual nu-și poate permite să facă abstracție de faptul că o bună parte din viață înseamnă sacrificiu și autocontrol. Laba cu trei degete am născocit-o pentru locurile publice - am folosit-o deja la varieteul Empire, în centrul Newark-ului. Într-o duminică dimineață - urmând exemplul lui Smolka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mama... La gîndul că, totuși, m-a purtat în ea fără să încerce..., precum vezi, slavă Domnului!, m-am născut normală, deci n-a încercat să scape de mine, deși, fiind studentă la Medicină..., la gîndul ăsta zic, îi doream, abstracție făcînd de tăticu', un gram de fericire. Ori, la vîrsta ei, o femeie nu poate face pasiune decît pentru cineva mai tînăr cu zece-cincisprezece ani, unul așa, ca tine... Iartă-mă!, cred că mă găsești vulgară. Nu. Mai matură decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
le potrivească și, înfuriat, le aruncă în cuptorul instalației, roșu încă, privind cum se transformă în scrum. Cred că în clipa aceea spune el, continuînd pe același ton propunerea mea s-a vrut a fi dovada supremă de iubire. Făceam abstracție de fată. Ea, mama fetei, conta pentru mine. Uneori, m-am întrebat dacă nu cumva, în adîncuri, am gîndit că, ajungîndu-i ginere, să... Aș minți să spun că eram atît de pur încît să nu gîndesc și asta; prea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l hrăni pe C.V. Tudor cu energia pură a gunoiului din care se nutrește. De aceea, lovitura cea mai teribilă pe care o poate primi talentatul poet al pereților de closet este să nu-l bagi în seamă, să faci abstracție de existența lui. Am făcut asta într-o emisiune televizată, în care, solicitat fiind să adresez telefonic întrebări invitaților, pe C.V. Tudor l-am ignorat pur și simplu și am închis. Cuprins de turbare, a început pe loc să zbiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cuprins de un neașteptat acces de funcționarism specialistic: dom’le, noi ne ocupăm strict cu legea deconspirării, cu art. și lit., dăm bonuri de ordine, adeverințe, ținem registre. Nu pot decât să mă mir că tocmai autorul Minimei moralia face abstracție de un lucru pe care îl știe foarte bine: morala parțială poate naște oricând imoralitate. Pentru a exemplifica asta am folosit cazul lui Ștefan Augustin Doinaș. Nu am avut o relație specială cu scriitorul Doinaș: a publicat în revista 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
categoric ca MACHIAVELLI. Machiavelismul păcătuiește prin aceea că neglijează complet morala, afirmând primatul activității și al forței. E drept că statul, interesul colectiv, e scopul suprem, dar nu trebuie să se piardă din vedere că acest stat nu este o abstracție, că el presupune indivizi reali, care trăiesc laolaltă și au interese proprii, statul nu trebuie, în numele rațiunii de stat, să înăbușe personalitatea, să sacrifice complet acest element fundamental al său, populația. Puterea, pentru a nu se distruge singură, va avea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la putere drept o catastrofă. El însuși îi îndemnase pe generalii germani să-l utilizeze întrucât, considera dictatorul sovietic, viitorul Fürer era «un bun agitator». Intrarea României în război, alături de germani poate fi explicată și astfel: „Este limpede, așadar, că, abstracție făcând de intenția lui Hitler ca România să participe la război de la început, generalul a oferit din proprie inițiativă concursul militar al țării sale. Decizia sa era corectă: chiar dacă România nu ar fi intrat în război, sovieticii ar fi atacat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
România numai atunci va avea sens în lume când ultimul român își va da seama de specificul și unicul condiției românești. Ce mituri a scos la lumină viața noastră politică de până acum? Când n-au fost platitudini, au fost abstracții goale. Democrația românească n-a creat nici măcar conștiința de cetățean. [...] Nu este deloc comod să te fi născut într-o țară de a doua mână. Luciditatea devine tragedie. Și dacă nu te sugrumă o furie mesianică, sufletul se îneacă într-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a povesti ar fi Poe și punctul de sosire cel mai deplin și actual Borges. Între aceste două nume, îndepărtate între ele, îi putem situa pe autorii care tind să filtreze emoțiile cele mai romanești, într-o climă mentală de abstracție rarefiată, garnisită adesea cu afectări erudite. Într-o rețea de linii ce se intersectează, unicul roman uitat de tine, a fost scos în evidență (poate prea mult?) de alți critici. De ce? Pentru că, spun eu, dacă ai fi ținut cont de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
făcut vânt, a sărit peste poartă, a fugit repede în casă, a îngrămădit masa și scaunele în ușă. I-a auzit toată noaptea săpând la temelia casei... Sorb cu înghițituri mici zeama din fața mea. Măcar e rece și, dacă faci abstracție de gustul de marmeladă, merge. - N-aveți de unde ști ce-a văzut Iacob, s-a enervat Lazăr. Mai ales după o halbă, două, poa’ să te ducă de mână și să-ți arate veceul lui Chircu, ăla de strujeni, jurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]