890 matches
-
rebarbative: nici unul nu se supune definițiilor clasice, aristotelice. Nu poate fi indicat „genul proxim” al nici unuia; și, ca urmare, nici „diferența specifică” a fiecăruia nu poate fi lămurită în mod satisfăcător 6. Dar nu ne aflăm în fața unor fantome sau abstracțiuni; dimpotrivă, ceea ce desemnează ele ne inundă viața de zi cu zi, ni se fixează obsedant în conștiință, ba chiar ne invadează și somnul cu vise devorante și coșmaruri cvasirealizabile. De aceea, neinspiratele concepte sunt decriptate de analiști prin raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se pierdea obiceiul de a gîndi prin calități, de a raționa deductiv. În secolele ce urmează spiritul european își pierde imaginația, dureros de încet dar din fericire incomplet, fiind condamnt la un mod de viață inexpresiv. Spațiile sunt degajate de abstracțiuni, gîndirea deductivă va fi înlocuită de rigoarea celei inductive, spiritul începe să coboare de la idea simțită, intuiție, la cea gîndită, concept, și de aici la materie și corp. În ciuda acestei conjucturi restrictive, opresive, se conturase cu mult timp înainte, pe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
la aleatoriul prefabricat. Formula se reia în Eclipsa (1999) și în Studiu de bărbat (2002), cu înclinație vizibilă, cu precădere în primul caz, către jocul trimiterilor de la text în versuri la text în versuri/ proză. Șapte poezii, fiecare asociind o abstracțiune filosofică unei zile a săptămânii: despre om (luni), despre ființă (marți), despre abjecție (miercuri), despre tăcere (joi), despre seninătate (vineri), despre singurătate (sâmbătă), despre durere (duminică), alcătuiesc o a opta, cu statut de artă poetică (despre despre*). Grupajul dedicativ, reunind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
valorilor. A doua caracteristică este dată de faptul că relațiile dintre membrii comunității trebuie să fie directe și să implice multiple dimensiuni. Relațiile sunt directe atunci când nu sunt mediate de reprezentanți, lideri, instituții cum ar fi statul, sau de coduri, abstracțiuni ș.a. Chiar dacă un număr de indivizi împărtășește anumite credințe și valori, în cazul în care interacționează doar prin intermediul structurilor formale, aflându-se izolați unii de alții, ei nu formează o comunitate. Cu toate acestea, pentru astfel de structuri se folosește
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
prin cultură un popor ajunge la comportamente dezirabile, la o atitudine demnă ș( prolifică. Manolescu este unul dintre cei care atacă lectura parțială a lui Maiorescu. "C(t de (nșelătoare e aparența acelui Maiorescu sarcastic ș( neiertător (n planul goalelor abstracțiuni! A disprețui polemica de interese personale ș( a răm(ne la idei nu (nseamnă pentru Maiorescu a nega că ideile au ș( o valoare practică ș( că dintr-o doctrină se poate naște o școală" (Manolescu, 1970: 52). Redactarea de către
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Abia stadiul următor va completa și desăvârși procesualitatea cognitivă prin apariția formelor categorial-abstracte (conceptele). Stadiul operațional-formal (11/12 Ă 15/16 ani sau niciodată 8). Progresul operaționalității gândirii este evident, raționamentul se desprinde de materialul concret, putându-se axa pe abstracțiuni. Pe lângă operarea nuanțată cu clase de obiecte și cu relațiile dintre ele (stadiul anterior), se naște acum posibilitatea operațiilor cu operații. Aceste achiziții permit câștigarea dimensiunii ipotetico-deductive a gândirii, ceea ce are ca urmare inversarea raportului între planurile gnoseologice. Dacă, până
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de oferit copiilor o activitate constructivă, limitând comparațiile între cei buni și cei mai slabi la învățătură. Stadiul dezvoltării cognitive: operații concrete ale gândirii și începutul operațiilor formale. În clasele mai mari, unii copii pot fi capabili să lucreze cu abstracțiuni, dar cei mai mulți dintre ei au nevoie de generalizări pornind de la experiențe concrete. Stadiul dezvoltării morale: tranziție de la moralitatea constrângerii la moralitatea cooperării, de la preconvențional la convențional. Acum are loc perceperea regulilor drept înțelegeri mutuale dar, pe de altă parte, supunerea
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sa referențială", trăirea sa delirantă se amplifică. 1.3. Căutarea distorsiunilor cognitive ce au precedat acceptarea convingerilor delirante: centrarea asupra sa însuși (atitudine referențială) și principalele sale reprezentări prin personalizare (abordarea problemelor dintr-un punct de vedere strict referit personal), abstracțiunea selectivă (abordarea lucrurilor ân afara contextului lor) și inferența arbitrară (a trage concluzii fără dovezi). 1.4. Contradicția ipotetică a credințelor constând a solicita pacientul până în ce punct un fapt ipotetic care ar intra în contradicție cu convingerile sale ar
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
lucrurile vizibile și a căror semnificație nu e raportabilă la și nici nu e traductibilă în imagini. Oraș este un alt cuvânt vizibil; dar națiune, stat, suveranitate, democrație (...) sunt concepte abstracte, elaborate prin procese mentale de abstragere (...) sunt de asemenea abstracțiuni non vizibile conceptele de justiție, legitimitate, legalitate, libertate (...) Și toată capacitatea noastră de a gestiona realitatea politică, socială (...) se bazează pe o gândire prin concepte (...). Așa-numiții primitivi sunt astfel deoarece în limbajul lor primează cuvintele concrete, ceea ce produce comunicare
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
el lumea este sens: ea este în mod esențial expresia activității lui Dumnezeu, care îi conferă semnificație. Natura are o limbă pe care Dumnezeu o vorbește cu noi, și al cărei vocabular elementar poate fi înțeles de simțurile noastre; dimpotrivă, abstracțiunile ne îndepărtează de natură. Dacă nu le înțelegem ca ceea ce sunt ele în realitate, atunci ele au un efect derealizant. Astfel, ceea ce ne propune Berkeley este o hermeneutică." (Ibidem, p. 57). 91 "De la Locke încoace, și încă în zilele noastre
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
frenezia sălbatică, trăirea descătușată, care organizează textul după o retorică amplă, întrețesută din repetiții și laitmotive. În fapt, problemele metafizice sunt coborâte din registrul lor înalt la nivelul cotidianului. Cheia de lectură stă în decriptarea simbolurilor dihotomice moarte-viață, în care abstracțiunile capătă însușiri concrete. Poemul este văzut ca trăire și retorică, atitudine evidentă în succesiunea alternantă a registrelor poetic, imagistic sau spiritual, generând astfel o construcție elaborată, ce are, în ansamblu, o tonalitate unitară. Volumul Șovăiala (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288239_a_289568]
-
asupra mass-mediei este violența rituală intrinsecă oricărui act religios. Dintotdeauna, reli gia a întreținut relații concrete cu violența fizică în cadrul ritualurilor, o violență care, cel puțin în cadrul confesiunii ortodoxe, a fost până acum trecută sub tăcere sau înlocuită cu câteva abstracțiuni. Cu toate acestea, pelerinajele cuprind și scene delicate, cum ar fi scoaterea raclei Sfintei Parascheva din Catedrala Mitropolitană, „raliul” cu Moaștele Sfântului Ioan cel Nou pe străzile din Suceava sau manifestările brutale ale demonizaților sau celor cu tulburări psihice, intrați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vorba. Finalul povestirii păstrează accentul pe mustrările de conștiință ale personajului principal: Și niciodată mai târziu, toată viața lui, Zotov n-a putut să-l uite pe omul acela..."204. Atenția concentrată exclusiv pe "datorie" duce la înțelegerea omului ca abstracțiune, fără a ține seama de omul viu, adevărat și tocmai sentimentul datoriei prost înțeles duce la deznodământul tragic. Tot o întâlnire semnificativă se află în centrul unei alte povestiri, Mâna dreaptă. Incipitul îndreaptă atenția spre personajul-narator și plasează acțiunea într-
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a se referi la lumea reală, cu procedee specifice. Așadar, problema rămâne în mare parte deschisă. 43 P. Cornea, Introducere în teoria lecturii, ed. cit., p. 52. 44 Alte accepții ale acestui termen sunt: ficțiunea ca non-adevăr (minciună), ficțiunea ca abstracțiune conceptuală (în filosofie), ficțiunea echivalentă cu literatură, ficțiunea echivalentă cu povestirea. În ultimele decenii, aplicarea termenului la discursul narativ în general (istoric, jurnalistic sau autobiografic) în același timp cu aplicarea la discursul imaginativ a constituit folosirea cea mai răspândită și
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
numai, ci și din provocare și protest. Împotriva terorismului lui multi și micro care domnește asupra spiritelor de douăzeci de ani și refuză fie și cel mai neînsemnat efort de sistematizare ca fiind totalitar, confuz și masiv. "Noua istorie" recuză abstracțiunile și tendințele conceptualiste, ca să nu mai pomenim, horresco referens, de filosofiile istoriei. Filosofiile cel mai bine cotate resping, în ceea ce le privește, "conceptele globalizante", cel mai mic articol definit (sacrul, religia, cartea, statul) le scoate din fire, ele dedîndu-se plăcerilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sfîrșitul căruia ne vom da seama că aceste cuvinte, categorii sau scheme erau expresii mașinale sau formule magice. Vă cer așadar răbdare. Cred că vă pot mărturisi, fiindcă tot vorbim despre asta, că "gîndirea", de exemplu, nu există. Această pompoasă abstracțiune înseamnă pentru mediolog ansamblul material, determinat tehnic, al suporturilor, raporturilor și mijloacelor de transport care îi asigură, pentru fiecare epocă, existența socială. Definiție ce poate să pară puțin scandaloasă celor care văd în acest cuvînt evocarea "giganților rațiunii" ori a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al militantului laic, ADN-ul geneticii noastre morale. Noi datăm, raționăm, observăm, calculăm începînd cu această dogmă din care ne-am făcut istorie și trup: calendare, laboratoare, enciclopedii, mașini cu abur, cinematografe (a cărei esență, după Bazin, se definește ca "abstracțiune prin Întrupare"). Occidentul întreg, de la Hollywood la Novosibirsk, de la cel mai umil la cel mai glorios dintre gesturile sale, evidențiază fără să știe acest cod genetic. De la Lenin la Einstein, de la Galilei la frații Lumière, toți sînt fiii Sfîntului Ioan
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un milion între 1803 și 1870 și care alături de telegraful electric ce promovează faptul divers determină foiletonul regulat, care la rîndul lui determină apariția romanului popular etc. Principiul populării Să nu luăm în calcul elementul, individul, care este totdeauna o abstracțiune, fiindcă nici o idee nu se reproduce, nu se hrănește, nu triumfă singură. Ideile vînează în ceată, o idee izolată este o idee fosilizată, ideile vii alcătuiesc grupuri, iar difuzorii lor, haite. Să avem în vedere deci populațiile, ansamblul de indivizi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
slăbiciunilor omenești, ci din cauza "progresului științific și tehnic". "Începînd cu 1789, singură ideea este forța și salvarea proletarilor. Ei i se datorează toate victoriile lor", scria Blanqui (unul dintre cei care au facilitat trecerea ideii din '89 către Comună). Practica abstracțiunii este abc-ul uceniciei militante. Pentru început, fiindcă noțiunile de proletariat și de burghezie, ca și cele de forță de muncă, plusvaloare, raporturi de producție etc., care le subîntind în varianta marxistă, nu au realitate sensibilă: ele nu se văd
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Să ne imaginăm ca să ne amuzăm o confruntare Proudhon/Marx la Apostrophes, și fața Europei ar fi fost alta. Fiindcă între cel dintîi, originar din Franche-Comté, zeflemitor și afabil, cu vorbele sale de duh strălucitoare, și laboriosul renan împietrit în abstracțiuni și în interminabilele demonstrații, rezultatul meciului verbal arbitrat de marele public ar fi fost evident. În scris, în schimb, între Filosofia mizeriei a lui Proudhon și Mizeria filosofiei a lui Marx, polemica arbitrată de comunitatea filosofică nu s-a întors
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
canal de semnificații. Astfel privită, este primul inductor și conductor al ideologiei numite economism. Mașina are morala întreținerii ei, este omogenă cu o societate de individualism hedonist și de consum instantaneu. Ea nu e de natură să suscite demersuri de abstracțiune sau de interferență, de sinteză, nici de critică, ci să producă minispoturi în lanț, vehicule de consum (de neconceput în școală). Ea nu e făcută pentru a transmite idei, ci pentru a produce convingere, pentru a oferi scena între asentimentul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
urme. Sînt două lumi autonome, fiecare cu unitatea și exigențele proprii. Mai presus de orice, există mai multe feluri de oralitate. Cea a popoarelor fără scriere: oralitatea primordială. Oralul oceanic, fără țărmuri sau insule. Oralitatea-lume, preistorică. Pentru noi, aceasta e abstracțiune pură, fantasmă teoretică sau curiozitate de etnolog. Urmează oralitatea ulterioară scrierii, cea a "lumii antice", pe care o vom numi fundamentală. Este oralitatea proprie unei civilizații a scrierii, cea a "Evului Mediu", care își supraviețuiește ici și colo, în special
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Lettrism-ului, neglijînd prea mult muzica, supraîncărcînd barca semantică și grafică, retrocedează poezia cîntecului. Walkman-ul solitar recheamă marea adunare rock. Limbajul emoțional al trupurilor, cel al creației coreografice nu a fost niciodată atît de prezent în Cetatea Artelor ca astăzi. Abstracțiunea mnemotehnicilor contemporane aduce în prim-plan acele "informații care nu se transmit decît de la Om la Om", iar dansul, acest contra-transfer, rearticulează memoria trupului. Karine Saporta: "Dansatorii nu fac artă. Ei înșiși sînt arta. Sînt carnea ei. Sînt carnea artei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
autonomia sistemului grafic în limbă. Cine o recuză pe una, o recuză și pe cealaltă. Ura față de literă este forma autorizată a urii față de școală, și ambele traduc, dacă nu o ură față de Rațiune, cel puțin un refuz instinctiv al abstracțiunii. Nu spuneți: "învățămînt public", spuneți activități de deșteptare, dialog, schimb. Nu mai scrieți, tinerilor, nu mai citiți opere, aceste monumente funerare; conectați-vă de îndată, ascultați informațiile, priviți-vă monitoarele, distrați-vă fără întîrziere. Cu cît veți lăsa mai puține
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
voluntar, "ăștia e pedofili, știm noi" "e din ăia, cu fete, homosexual de fete, cunoaștem". Iată de ce, provincialul, dacă nu-i deputat, om de afaceri sau voiajor frecvent la București, este tot mai rupt de București, de ce Capitala devine o abstracțiune de care tu, omul simplu, să te ferești. P.S. Scrisă la București, 24 august, în timp ce am așteptat două ceasuri, pe o terasă 3 stele, pe Magheru, o cafea și un suc. Aș fi continuat, o carte poștală adresată primarului Capitalei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]