1,027 matches
-
după faptul că primește articol, etc. Prin urmare, abstractizarea și generalizarea în limba română apar ca o treaptă superioară față de abstractizarea și generalizarea cu care se realizează însuși înțelesul cuvântului. Se poate spune că aceste noțiuni reprezintă abstractizări ale altor abstractizări. Până la clasa a IV-a reprezentările ortografice și de punctuație se dezvoltă mult, ceea ce mărește mult posibilitățile elevului de a se exprima corect. În formarea noțiunilor de ortografie și punctuație e necesar să se țină seama de anumite cerințe general
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
care, pe baza cercetării materialului lingvistic cu ajutorul operațiilor de gândire, elevii sunt conduși să elaboreze o definiție. În activitatea de gândire pe care o întreprinde fiecare elev este important să se facă apel la analiză și sinteză, la comparație, la abstractizare și generalizare. O definiție, o regulă ortografică, memorate mecanic se uită ușor și nu au nici o valoare operațională. Noțiunile de ortogrefie și de punctuație se însușesc în mod temeinic pe baza înțelegerii legăturii dintre ele. O noțiune ortografică nu poate
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
discutarea unor situații asemănătoare cu cele ale pronumelui personal. Formele accentuate se scriu într-un singur cuvânt Ăsie, sieși), iar formele neaccentuate se ortografiază cu liniuță de unire când formează silaba cu un cuvânt. Dispunând de un înalt grad de abstractizări și generalizări elevii clasei a IV-a motivează ortografierea formelor neaccentuate astfel: și-au imaginat au imaginat, sieși și - pronume personal, formă neaccentuată, persoana a III-a, nr. singular, au imaginat - verb, timp trecut, se rostesc în aceeași silabă și
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
preiau temporar funcția de cap fără a deveni cuvinte noi (v. Huddlestone Pullum 2005, pp. 97-100). c) Mecanismele principale de modificare a sensului cuvintelor sunt metafora, metonimia, sinecdoca, hiperbola, ironia, iar formele de bază ale schimbărilor semantice sunt extensia, restricția, abstractizarea, concretizarea, înnobilarea, deprecierea, polarizarea (v. Graur, IL, pp. 140-142). d) Procedeele fundamentale de formare a cuvintelor sunt derivarea, compunerea și conversiunea (v. Graur, IL, p. 163, FCLR I, p. V). Deși nu constituie un tip reprezentativ pentru niciuna dintre aceste
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
oferindu-i-se șansa de a aplica ceea ce a învățat, dar și de variabile ce țin de persoană. Atitudinea organizației față de învățarea continuă, întărirea comportamentelor post-training, activitățile construite pentru a sprijini generalizarea acestora - pe de o parte - sau capacitatea de abstractizare, reflecția asupra propriilor procese de gândire, gradul de implicare în activitate, studierea noului material în lumina experienței anterioare - pe de altă parte, sunt doar câțiva din factorii ce contribuie la promovarea transferului învățării la locul de muncă (Perkins și Salomon
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
În era mentalității „pozitive“, rezonează cu distincția dintre nivelurile de complexitate În funcționarea creierului uman, la care se face referință prin „ipoteza Kant-Changeux“. În exprimarea lui Jean-Pierre Changeux, este vorba de: „(1) elaborarea reprezentărilor, pornind de la obiectele lumii exterioare; (2) abstractizarea acestora În concepte; (3) organizarea respectivelor concepte În abstracții de ordin mai Înalt“ . Dacă inteligența care se bazează pe rețelele de „neuroni formali“ ajunge să ne lămurească asupra modului cum gândim, respectiv asupra modului cum memorăm, cum Învățăm, ori cum
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
artei sale, pentru că daymyo asigură responsabilitatea definirii șefului și a menținerii intereselor casei pe care o reprezintă. Cazul lui Musashi, autorul tratatului Gorin-no-sho, este particular, fiindcă, În calitate de ronin, el nu avea stăpân, ceea ce l-a condus la un nivel de abstractizare și de devotament față de etica Însăși a samuraiului, dincolo de limitele posibile ale capacității unui daymyo. Disponibilitate și simț al ritmului pentru deschiderea spațiului Așa cum am văzut mai sus, caracteristicile fizice ale Arhipelagului Nipon influențează puternic cultura sa strategică. De secole
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
științelor din quadrivium. în această sferă de căutări intră și deja amintitele Fundamente ale aritmeticii, bazate pe un tratat al lui Nicomachus din Gerasa (sec. I-II d.C.). Potrivit lui Boetius, așa cum susținuse și Platon, matematica este un instrument esențial de abstractizare intelectuală: îl ajută pe om să învețe să se desprindă de impresiile furnizate de simțuri, pentru a putea trece apoi la contemplarea adevăratei realități. O intenție analoagă stă și la baza tratatului următor, dedicat Fundamentelor muzicii (De institutione musica); interesul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atingere a acestora, practicile sale psihologice au avut tendința de a înlocui incertitudinile politicilor cu generalitățile teoriei democrației. Astfel, propaganda occidentală a căutat să sublinieze virtuțile și adevărurile democrației și, în același timp, viciile și falsitățile bolșevismului. Aceeași înclinație pentru abstractizări morale și filosofice a subminat procesul de investigare obiectivă a nevoilor oamenilor. Fiind siguri că suntem, în general vorbind, protejați de vicisitudinile morții provocate de violență sau lipsa hranei și a adăpostului, luăm ca de la sine înțeleasă satisfacerea nevoilor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cea mai limpede că aptitudinea În fapt este un complex de abilități. Ce ar fi un pianist fără un auz de excepție, o gândire muzicală particulară și o dexteritate specifică, sau un artist plastic fără un simț vizual, capacitate de abstractizare și redare, dublate de o manualitate specială și exemplele pot continua. Aspectul plurigenic și multifactorial de care se vorbește În genetică constituie de fapt acea predispoziție genetică prin care individul se poate manifesta și poate excela Într-un domeniu. Iată
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
trebuie să urmărească dacă elevii execută corect și dacă înregistrează cele spuse în caietele lor. Valoarea didactică a desenului la tablă constă în aceea că: - fixează atenția elevilor asupra detaliilor, dându-le posibilitatea să înțeleagă mai ușor; - constituind o oarecare abstractizare, contribuie la dezvoltarea gândirii; - elevii își dezvoltă spiritul de observație, deprinderea de a desena și contribuie la educația estetică - dacă este bine executat; - desenul ajută, în mod deosebit, la fixarea cunoștințelor dacă se folosește creta colorată. Realizarea desenului de către profesor
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
invers al codificării, prin care receptorul interpretează mesajul, atribuind simbolurilor codificate de emițător un anumit înțeles, sens, încercând să descopere ideea mesajului transmis. Uneori, receptorul conferă mesajului altă semnificație decât cea transmisă de emițător din varii motive: grad mare de abstractizare, codificare neclară, suport inadecvat, prezentare prea sofisticată pentru nivelul de înțelegere a receptorului; g. receptorul - este destinatarul mesajului. Cel ce primește mesajul este auditorul format din persoanele ce recepționează mesajul - manageri sau executanți; h. răspunsul - este maniera în care se
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2202]
-
la baza teoriei modelelor, dar este considerat de orientarea scientistă riguroasă, drept cel mai slab mecanism de cunoaștere rațională. În schimb, în demersul magic ocupă un loc esențial. 2. Raționamentul traductiv (transductiv) implică o trecere de la un anumit grad de abstractizare la date de un grad similar de generalizare. 3. Raționamentul inductiv realizează o trecere de la concret (particular) la abstract (general), folosind inducția completă sau cea incompletă. Cu ajutorul lui se construiesc conceptele și se identifica legile. Această mecanismul principal de investigare
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
și delimitează ceea ce s-a numit revoluțiile științifice. Cel de-al doilea tip de ipoteze ce sunt vehiculate în cadrul științei normale poartă și numele de ipoteze empirice. Madeleine Grawitz consideră că ipotezele de lucru se clasifică după nivelul lor de abstractizare în trei clase: a. Ipoteze care avansează supoziția uniformității cazurilor. b. Ipoteze care vizează corelații empirice. Sunt cel mai frecvent întâlnite în cercetările de teren. c. Ipoteze care se referă la relațiile dintre variabilele analitice. Ipotezele de acest tip presupun
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
unei probleme. Metodologia subsumează metodele. Metodele subsumează tehnicile de cercetare. Tehnicile subsumează procedeele de investigare iar procedeele subsumează instrumentele de investigare. între toate acestea, spune Vlăsceanu (1982), există legături de sub și supraordonare generate pe de o parte de gradul de abstractizare sau nivelul la care operează, iar pe de altă parte de raportul în care se afla cu nivelul teoretic. Dacă în privința accepțiunilor date acestor termeni nu exista unanimitate, în ceea ce privește dispunerea lor pe poziții de supraordonare (respectiv - subordonare) sau în ceea ce privește diferențele
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
care operează, iar pe de altă parte de raportul în care se afla cu nivelul teoretic. Dacă în privința accepțiunilor date acestor termeni nu exista unanimitate, în ceea ce privește dispunerea lor pe poziții de supraordonare (respectiv - subordonare) sau în ceea ce privește diferențele de grad de abstractizare pe care îl presupun, acordul teoreticienilor este mai pronunțat. Metoda (grec. methodos = cale, mijloc, mod de expunere) reprezintă, în științele sociale modelul de cercetare, sistemul de reguli și principii de cunoaștere și de transformare a realității obiective. Gândirea metodică asigură
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
NUM|RULUI" Conținutul categoriei gramaticale a numărului își are originea în desfășurarea raportului semantic semn-obiect; opoziția internă reprezintă interpretarea lingvistică a realității extralingvistice considerată din perspectiva unor deosebiri cantitative între obiectele unei clase omogene, deosebiri reduse, în planul conștiinței, prin abstractizare, la două moduri opuse de a fi: ca exemplar singular sau ca mulțime nedeterminată de exemplare. În legătură cu realitatea extralingvistică și cu modul de a reflecta lingvistic această realitate, categoria numărului se organizează bipolar, prin opoziția singular vs plural: casă/case
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin substantive: fată frumoasă, societate nedreaptă, vremuri grele. Prin aceasta, adjectivele introduc diferențieri în interiorul clasei de obiecte denumite, la nivel noțional, de substantiv; adjectivele scot substantivele din sfera generalului, din perspectiva unei însușiri: societate ® societate nedreaptă. În desfășurarea procesului de abstractizare de la baza planului semantic-noțional al substantivului, obiectele s-au impus global, cu toate caracteristicile lor, esențiale sau marginale, și cu abolirea variațiilor de manifestare a acestor caracteristici. Tocmai această indiferență față de opoziții (sau numai distincții) la nivelul unor însușiri: mic-mijlociu-mare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistic. Caracterul de clasă închisă stă în legătură cu natura predominant gramaticală a pronumelui și este impus de specificitatea lui sub aspect semantic: a. câmpul deictic cuprinde un număr determinat și foarte redus de componenți (locutor, interlocutor, obiectul comunicării); b. gradul de abstractizare a sferei semantice a termenilor pronominali este maxim, dată fiind variabilitatea infinită a raportului semantic cu o referință „lexicală” mereu variabilă, dar cu o „referință deictică” în permanență aceeași. 2. Pronumele este o clasă de termeni variabili în funcție de anumite categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în raporturi de reluare sau de anticipare cu substantive, pronumele el și ea preiau și caracteristici categoriale ale acestora, „se acordă” cu ele în gen. Realizând prin termeni diferiți opoziția de număr și caracterizându-se printr-un grad ridicat de abstractizare, pronumele cunoaște numai două genuri: masculin și feminin: „El veni, copilul mândru,/Călărind pe-un papagal.” (M. Eminescu, I, p. 236), „Virtutea pentru dânșii ea nu există.” (Ibidem, p. 56) Substantivele de genul neutru sunt anticipate sau reluate, la singular
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Doi și cu doi fac patru., termenii doi și patru nu înlocuiesc substantive, ca într-un enunț curent, într-un act de comunicare empirică: Doi (ardei) și cu doi (ardei) fac patru (ardei). Caracterizându-se printr-un grad maxim de abstractizare, termenii din enunțul matematic se caracterizează prin neînscrierea lor în relații sintactice de tip lingvistic și prin invariabilitate morfologică absolută, în timp ce termenii omonimi din enunțul empiric pot varia în funcție de gen: Două (flori) și cu două (flori) fac patru (flori). Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limbii, verbul este înscris, prin însuși conținutul semantic-ontologic al termenilor, în diferite clase semantice (a) în baza conținutului lexical concret, la un prim nivel de organizare semantică, și (b) în baza trăsăturilor semantice cu un grad variabil de generalitate și abstractizare, la un al doilea nivel de organizare semantică. La un prim nivel, de suprafață, verbele se află înscrise în micro-câmpuri semantice, în funcție de o componentă ontologic-semantică pe care se întemeiază sensul lexical concret al fiecărei unități lexicale 5: • verbe de percepție
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care își au punctul de plecare la „polul” subiectului gramatical. Se apropie de auxiliare, prin caracterul mai mult sau mai puțin redus al flexiunii lor. Se îndepărtează de auxiliare prin strânsa lor dependență de context, prin neatingerea gradului maxim de abstractizare specific auxiliarelor. Sintagme de tipul am cântat, constituite din auxiliarul a avea și tema de participiu a verbului, reprezintă, în orice context ar apărea, ca și în afara vreunui context, timpul perfectul compus. Auxiliarul verbal introduce în planul expresiei tocmai elementul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ADVERBETC "CLASE SEMANTICE DE ADVERBE" Sub aspectul raportului dintre conținutul semantic al termenilor și întrebuințarea lor în text, adverbele se înscriu în două mari subclase: a. adverbe constante b. adverbe situaționale Observații: Rămân în afara acestor clase semantice adverbele care, prin abstractizare, s-au gramaticalizat; devenite morfeme, acestea exprimă intensitatea (în flexiunea adjectivului și adverbului: mai, foarte, cel mai, tot atât de, mai puțin etc.: „O, umbră dulce, vino mai aproape,/Să simt plutind deasupră-mi geniul morții.” (M. Eminescu, IV, p. 338), „Și un
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoria elementelor de relație; asigură desfășurarea relațiilor sintactice - condiție fundamentală a unității structurale a enunțului sintactic. Se deosebesc de celelalte elemente de relație: pronume și adverbe relative, prin invariabilitatea morfologică și apartenența lor exclusiv la sistemul gramatical al limbii, datorită abstractizării funcției relaționale. Pronumele și adverbele relative realizează, concomitent cu rolul de elemente de relație, și funcții sintactice proprii. Funcționarea la nivel sintactic ca elemente de relație a prepoziției și conjuncției este independentă de morfologia lor (redusă la structura semnificantului), dar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]