1,350 matches
-
s-a întors de la biserică strălucind de bucurie. Ce experiență îmbogățitoare fusese! Oh, de-abia aștepta să se ducă din nou! Am tot așteptat să-mi facă cu ochiul sau ceva de genul ăsta - adică să dăm cumva pe față absurdul situației - dar nimic! Ar fi fost mai puțin teribil într-un fel dacă Sheba ar fi fost sinceră în legătură cu biserica lui Marjorie! Dar nu e în nici un pericol să ajungă la religie. Treaba cu Dumnezeu e o diversiune pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cînd intră Într-o cameră, ci și cînd ies din ea? Se pare că viața În papuci mi-a stricat moralul. Se pare că absența celorlalți și lipsa unei ocupații mi-au dat voie să văd și mi-au relevat absurdul nu atît al situației, cît al condiției umane În general - umblînd adus de spate pe sub cei doi sau trei castani din care frunzele nu Încetează să cadă, dîndu-mi de lucru la nesfîrșit, o prefăcătorie perfectă. SÎnt prins Într-o capcană
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aceeași ne-a mai dat una (de data aceasta, avînd În vedere conținutul anunțului pe care l-a făcut, părea să vină de pe altă lume): sinuciderea trădătorului Milea. Două știri care pocnesc, nu fac altceva decît să sporească tensiunea și absurdul. Culoarul e pustiu, realmente pustiu. Singura prezență e muzica populară. Șerpuiește pe sub uși, zbîrnîie În stîlpii și În pereții albi, se scurge din tavan. E pretutindeni, e ca un duh malefic care parcă vine din chiar structura clădirii, din fibra
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dea seama. Bineînțeles că nu purtăm asemenea discuții direct, dar nu-ti trebuie multă inteligență ca să înțelegi asta, e suficient limbajul adiacent din timpul deliberărilor, al ședințelor, și celelalte. Abilitatea, prudența cu care se încearcă unele motivații, pentru ieșirea din absurdul sau nedreptățile legii, fără a se rosti acestea fiecare preîntâmpinându-și riscul cu motivări juridice în favoarea legii, eventual în elogiile ei, ca un fum de acoperire - am văzut asemenea hotărâri - pentru ca apoi s-o demonteze, luminând-o cu justificarea pretinsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
umor - Academia Cațavencu de pildă. La baza titlului stă o sintagmă celebră, pe care o schimbăm minim, în așa fel încât modelul să fie recognoscibil: „Ne dați sau nu ne amendați”, „O avere nu vine niciodată singură”, „Pâine și circulație”. Absurdul. Folosit rar și numai urmărind un efect umorist ironic: „Brusc, ați fi spus că este, fiindcă ar fi fost deodată” (Academia Cațavencu, 11-17 ianuarie, 2006, p. 4). Prin cupură (absența verbului, de pildă). „Șoc și groază - la Londra”. Mai scurt
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în raport cu presiunile la schimbare generate de criza internă. Socialismul nu este nici măcar interesat de descoperirea crizei și tratarea sa, deoarece se declară din start și odată pentru totdeauna ca fiind un sistem social perfect, lipsit de crize sau presiuni dezechlibrante. Absurdul situației decurge și din acest tip de interpretare a creatorilor săi teoreticieni și practicieni. Trebuie să ai o problemă dacă îți poți imagina că ai gândit și pus în practică lumea perfectă. Din aceste motive, aflat în fața crizei, socialismul pur
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sau, fără adevăruri intermediare. Extrapolarea criteriului „cine nu este cu noi nu poate fi decât împotriva noastră” ne făcea pe toți dușmani potențiali fără să știm. Cu toate că scopul afișat era omogenizarea socială, comunismul nu a putut evita mania discriminării și absurdul sau, mai bine zis, „nebunia” criteriilor de tot felul care o face posibilă, iar tehnica listelor și a ierarhiilor după „incompatibilități” stabilite arbitrar s-a păstrat. Se urmărea permanent diferențierea după un criteriu care, neîndeplinit, aducea cu sine, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
persoanelor „vizate” de acestea. Viciul de fond este conținut de faptul că un „secret absolut” implică o inaccesibilitate absolută, iar valoarea lui crește cu atât mai mult cu cât el rămâne pentru ceilalți inviolabil. Jocul psihologic „de-a secretele” vizează absurdul, însă este extrem de benefic pentru cei care-l folosesc și profită de funcțiile de tăinuitori/deținători de secrete, cu putere în orice relație. Ca psihoterapeut, mă confrunt zilnic cu secretele pacienților, însă puterea cu care ei mă învestesc nu o
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
calculatoarelor a unor informații exhaustive fac posibile comparații neașteptate între detalii negândite (a nu se uita problemele noastre de memorie!) care te șochează ulterior prin precizia prezentării, dar și prin punerea în relație a unor evenimente fără legătură între ele. Absurdul situației este la fel de greu de sesizat ca și în cazul unui pacient maniacal, care îți oferă o analiză atât de minuțios pregătită și o spune cu atâta convingere, încât, dacă nu știi că are paranoia, o crezi fără rezerve. La
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu atât mai mult proiectat în interior cu cât se simte „exterior problemelor omenești” (III, 165), adică un străin. Lumea din jur i se pare o iluzie, iar vânzoleala din preajmă, un „furnicar grotesc și osândit”. „Ceea ce mă izbea era absurdul acestui conglomerat uman”. Sentimentul este de iluzie, de minciună, de stranietate. Oricum, Cioran știe că ipocrizia însăși poate fi sursa demonismului. Citează într-un loc din Psalmul 31 („Ferice de omul ș...ț în sufletul căruia nu se află vicleșugul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la Dionis, Tinerețe fără tinerețe), teatru (Coloana nesfârșită). Colaborator permanent, Horia Stamatu semnează versuri, eseuri, cronici și recenzii la rubrica „Negru pe alb” (Schimbarea poreclei în renume - despre Vintilă Horia, „Plângerile” lui Ioan Cușa, Ciprian și Urmuz, „Umorul negru” și „absurdul” în literatura română cultă și populară, Între utopia orfică și hieratismul mioritic), iar Vintilă Horia trimite eseuri (Despre posibila descoperire a unui limbaj anagogic, Târziul mesaj venețian, Fragmente despre un timp mai rău decât altul ș.a.), nuvele și proză memorialistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289261_a_290590]
-
eliptice, cuvinte tot mai scurte, până ajung inutile („Nimic era/ plictisit/ și-am plecat fioroși/ fără nim” - În căutare de Enkidu). Și versurile din Roși de lună se pliază pe criza ieșirii din adolescență, cu primele căutări erotice, când ludicul, absurdul și gratuitatea stăpânesc conștiința poetică (culoarea roșie, intensă, puternică, domină sub diverse forme), dar - așa cum s-a remarcat - „opacizarea nu e gratuită, iar hazardul constituie o alternativă la logica realității convenționale” (Petru Poantă). Începând cu placheta De izvoare se poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
a trăi și de frica de moarte; a-ți pune capăt zilelor înainte de a fi trăit plenar n-are niciun sens; a-i crede pe imbecilii care trâmbițează neajunsul de a te fi născut este ceva ce se învecinează cu absurdul; nu pleca urechea la cei care denigrează viața și te îndeamnă s-o părăsești cât mai repede cu putință; moartea trebuie înfruntată cu seninătate, zâmbind, fără teamă; a te îngriji de ce va fi după aceea - cu sau fără mormânt cu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aceluiași tip de întrebări se configurează atitudini filosofice diferite. De la atitudinea de repliere asupra valorilor a regelui Solomon, care redescoperă sensul vieții în dimensiunea metafizică și religioasă, la atitudinea de respingere a oricărui sens, proprie existențialiștilor care sondează cu acribie absurdul, putem parcurge o multitudine de nuanțe și poziții. Existențialiștii pornesc de la premisa că existența este cea care precede esența. Mai întăi ești aruncat în lume, exiști, apoi alegi să fii într-un anume fel. Această alegere care te responsabilizează excesiv
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
premisa că existența este cea care precede esența. Mai întăi ești aruncat în lume, exiști, apoi alegi să fii într-un anume fel. Această alegere care te responsabilizează excesiv implică și consumarea ființei tale care, descoperindu-și limitele, descoperă și absurdul vieții. La existențialiști, disperarea de a fi nu are alinare. De aceea am considerat că Ecleziastul care traversează și el absurdul existenței cu deosebirea că-l și transgresează, poate fi un model de redescoperire a sensului după ce acesta fusese negat
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
anume fel. Această alegere care te responsabilizează excesiv implică și consumarea ființei tale care, descoperindu-și limitele, descoperă și absurdul vieții. La existențialiști, disperarea de a fi nu are alinare. De aceea am considerat că Ecleziastul care traversează și el absurdul existenței cu deosebirea că-l și transgresează, poate fi un model de redescoperire a sensului după ce acesta fusese negat. Ecleziastul este un text în care protagonistul, regele Solomon, face o cercetare metodică i-am spune astăzi, a lumii, pentru a
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
de slabă varietate. După cum s-a precizat în capitolul anterior, creații ce pot apare în timpul viselor, consumurilor de droguri, febrei sau producții ale bolnavilor mintali pot fi caracterizate de o imaginație debordantă, dar fără posibilitatea transpunerii în practică deoarece frizează absurdul. De aceea, vom lua în considerare doar imaginația creatoare care conduce la creații cu valoare socială probată. Este adevărat, au existat creatori cu experiențe în consumul de droguri, alcool, exces de cafeină sau nicotină. Iată câteva nume: Baudelaire (consumator de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
principalele atuuri ale Somnului de veci. (Comentând titlul lui Parker, Martin Amis îi subliniază și el ermetismul, propunând însă niște variante la fel de nefuncționale, dacă nu chiar ridicole, de la Maybe to Dream, To Dream șMaybeț la The Bigger Sleep sau chiar absurdul Sleep Bigger.) Martin Amis nu ezită să rostească, în legătură cu unele dintre propozițiile lui Parker, cuvântul „catastrofă”. Exemplele selectate nu sunt, într-adevăr, din cale-afară de fericite (I looked at the lock and tried a key that looked like it would
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
chiar dacă scriitoarea crede că le-a părăsit „înainte de a le da formă materială”) e mult mai complexă. Ceea ce leagă fluxurile narative, trei la număr, nu este doar trecerea unor personaje prin fiecare dintre ele, ci confluența problematică. Insolite, situațiile-pivot frizează absurdul, și chiar îl produc. Răspunzând invitației de a vizita, într-un grup de scriitori, un fel de școală, Alexandru Șerban se pomenește închis în ospiciu. La țară, cultivatorii de pământ își procură hrana de la oraș. Pâinile găsite asupra celor ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
în conturarea personajului Mozart (compozitorul), lăsând impresia unui film mental, în care sunt incluse fragmente de pastel. Performanța prozatorului o constituie romanul În căutarea miresei pierdute, comparabil în parte cu Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov. V. cultivă și aici absurdul oniric, ficțiunea realizând relativizarea aspectelor antinomice, pentru a dovedi precaritatea convenției realului. Realitatea pare traversată continuu de o mișcare destinată să proiecteze o punte între contrarii. Se creează un senzațional absurd, care în ultimă instanță aduce destrămarea iluziei prin transformarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
sprijină pe un fundament empiric, pe exploatarea artistică a propriilor trăiri, sentimente și emoții. De aceea cotidianul, în dimensiunea sa micro și macro-evenimențială, constituie punctul de plecare, pretextul, ispita plonjării într-un spațiu ficțional a cărui limită maximală este, adesea, absurdul. La Arghezi, gestul polemic trebuie privit în dubla sa ipostaziere: pe de o parte, ca marcă temperamentală sau ca expresie a unui complex psihologic conștientizat și asumat, ai cărui poli afectivi generează actul estetic: "Până astăzi intelectul omenesc nu a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemică ocupă spații diverse, de la un titlu aluziv cum este, spre exemplu, Poezia cu moț (dar și multe altele, care induc mental imagini analogice) la un paragraf care, de pildă, concentrează o întreagă viziune asupra ritualului religios, viziune redusă la absurdul unui paralogism voluntar, cu trimitere la domesticul simplist: "Triodul povățuiește creștinismul prin fasole, caritatea prin mazăre bătută și castitatea prin murături"194, până la acoperirea unei secvențe însemnate în economia textului. Miza paralelismului devalorizant nu este "raportul de asemănare, ci asemănarea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vedere, paradoxul, poanta, enormitatea par să suscite pur și simplu umorul. La un "frumos joc" de cafenea (Biliard), un jucător își ia capul și-l așează pe masă fiind vorba de "un cap detașabil". Aici, deriziunea, nota de scherzo frizează absurdul. Haideți la biliard / Când lucrurile încetează să mai aibă un înțeles, / o legătură, / mă duc să joc biliard / ca să pot înțelege lumea..." Bineînțeles o lume întoarsă pe dos! Orice cunoaștere prin simțuri fiind relativă, să ne mulțumim oare cu aproximările
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
apropia, contactele cu integralitatea operei sunt obligatorii; nici o categorie poetică nu-l cuprinde îndeajuns. Succesiv sau simultan, iată-l jucându-și nu rolul, ci rolurile: transparent ori ermetic, neoclasic, baroc ori neoromantic, instaurator de sensuri dar și de contrasensuri (frizând absurdul), paradoxal și filozofând liber (nu o dată cvasi-didactic) iată-l mereu în gardă, totdeauna de o mobilitate ficțională enormă, în funcție de text. Mai toate demersurile lui, ca poet, sunt modulațiile unui căutător fără pace, ale unui solitar introspectiv și volubil, terorizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
devine un regim normal". Cu puțin înainte, criticul "bănuia" că tânărul parodist din Singur printre poeți (abia apărut în volum) "va izbuti în poezia serioasă". I Seriozitatea soresciană se vede dincolo de "narativ" în consecventa dinamitare a truismelor și drumurilor bătute; absurdul e un instrument de corecție, un antidot țintind discreditarea idilicului și făcutului. Anecdota savuroasă, poanta deșteaptă, sclipitoare, surâsul năzdrăvan, interludiile fantasmagorice, acestea reunite au câte ceva de divan oriental, de spațiu în care istorisirii i se asociază subiacent, sistematic, înțelepciunea: adică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]