1,361 matches
-
iar Mircea Streinul fondează mișcarea literară "Iconar" - va transforma rapid armonia în țipăt. Lumea aceea au făcut-o zob cizmele nemților și ale sovieticilor. Tata abia apucase, adolescent, să guste din mierea zilelor, că, din iunie 1940, se va instala absurdul... Rădăuțiul - punct de primire a refugiaților bucovineni - era un Cernăuți mai mic, o amintire, o cetate de scăpare, un loc ales de nevoie. Un orășel cu farmecul lui, unde se vor naște D. Vatamaniuc, Matei Vișniec sau (la doi pași
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
apoi îți faci cruce că ai scăpat, ci acelea în care te duci la fund împotrivindu-te din răsputeri, chiar dacă presimți că zarurile au fost aruncate. Acelea pe care le înduri neavînd nici o perspectivă de a le depăși. Cine înfruntă absurdul și implacabilul fără să poată da sens absurdului și fără să poată îmblînzi implacabilul are implicit o latură tragică. Dacă aceasta e definiția lapidară a tragicului, atunci e lesne să înțelegem cît de netragică e viața modernă. Ea e mai
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
de Securitate ca mașini oficiale. Este singurul rapel care blurează puțin tabloul agitației generale, al prostiei generalizate. Milan Kundera remarca în romanele sale că există un comic al istoriei, nu doar al istoriei comuniste, un comic special care amestecă teroarea, absurdul și comicul propriu-zis, iar echipa coordonată de Mungiu a încercat să redea un astfel de comic. Din păcate, în Amintiri... rămânem la suprafața realității, rămânem la situația amuzantă ca în filmele cu Stan și Bran spre deosebire de cele ale lui Charlie
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]
-
poartă - Madam Gutuie, Nicoleta Fundoianu, Francesca Pițigoi, Scoabă, Nanău, Foamete - ingenioasă traducere! La felul în care descoperă sensurile cuvîntului, la felul în care se miră, fellinian, la ritmul în care joacă, la fiecare relație, la ce trebuie să facă, la absurdul de a juca Zidul, Luna, Crăpătura... Acest prim spectacol mi s-a părut ca o pictură naivă. M-a și emoționat felul în care se definește treptat ideea de teatru, m-a și atins într-un fel puritatea de demult
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
și a rămas total nedumerit. ŤCine să te creadă că ești atît de bolnav încît să ai nevoie de nevastă ca însoțitor? Cine să te creadă că o să te întorci? Cine ar putea crede așa ceva?ť Și așa mai departe". Absurdul situației constă în aceea că, în climatul de mistificare și teroare al statului sovietic, nimic din ce e normal nu pare credibil. E o suspendare orwelliană a credibilului: "Din copilărie, se destăinuie Bulgakov, urăsc cuvintele ŤCine să creadă?...ť. Acolo
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
densitatea paginilor scandaloase din cartea sa, Ovidiu Simion este, în primul rând, un scriitor moralist. Mai mult decât cu Lolita lui Nabokov, romanul său, Virginica, trimite cu gândul la filmul lui Sam Mendes, American Beauty, în care, dincolo de umorul și absurdul vieții cotidiene, este pusă în evidență deruta morală din societatea americană contemporană. Uneori chiar stilul narațiunii pare a-l parodia pe cel al filmului American Beauty. Unele fragmente confesive te fac să îți imaginezi, fără să vrei, că sunt relatate
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
scrie) în fine și despre sine. Episoadele în care a fost angrenat, și pe care nu le poate uita, sunt din anii '50, ai luptelor dintre partizani și reprezentanții "ordinii socialiste"; și dintr-o epocă ulterioară, ceaușistă, surprinsă în tot absurdul ei. Forța de prozator a lui Buzura se vede, întreagă, în aces-te secvențe tensionate până la insuportabil și rulate lent, ca într-un coșmar. Schematică mi se pare psihologia feminină, definită, așa-zicând, serial și categorial. Mara fiind capul de serie
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
fără un sens mai înalt" (G. Călinescu). Abia mai încoace, prețuirea este aproape unanimă în rândul cititorilor profesioniști, de la Perpessicius la Matei Călinescu, de la T. Vianu la Nicolae Balotă, de la Ion Pop la Corin Braga. Genul proxim și diferența specifică: absurdul și fantasticitatea, dinamitarea formelor consacrate, sfidarea conveniențelor cu înțelesul mai adânc al neliniștii existențiale, al "exasperării creatoare" (Geo Bogza), gen Jarry, Kafka, Beckett, Ionesco etc. Mai puțin a fost relevat comicul umoristic absurd de tip caragialesc, precum acela din, bunăoară
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
Simona Vasilache Pare nepotrivit, la prima vedere, un titlu americănesc, cu o undă balcanică ŕ la Kusturica, pentru recenzia unei cărți de amintiri cum este Clujul din cuvinte, o carte de burg și de melancolii controlate, în care absurdul și patetismul foarte arar își fac loc. Totuși, în volumul coordonat, cu o ambiție de-a face ceva pentru locul în care ești cum puținora le mai stă în fire, de Irina Petraș, președinta USR Cluj, și apărut, în 2008
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
al "epocii de aur" reprezintă nu doar file de jurnal, ci și semnale ale "bătăliilor disperate" pe care ființa de-o anume factură nativă o poartă cu sine însăși. Nici nu era nevoie de un efort special pentru a găsi "absurdul" în anii în care stupiditatea, degradarea, urîțenia vieții erau la ordinea zilei, grijuliu întreținute de un sistem politic de structură polițienească, ce-și transforma metodic utopia într-o antiutopie. Cu atît mai dezastruos era realul cu cît "ambalajul" său era
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
ideilor ateiste în gândirea europeană", adeptă înverșunată a virtuțiilor filosofiei materialiste: "ea nu putea avea niciodată lipsa de umor de a trece dincolo de realitate în căutarea unei soluții". Iar puțin mai înainte, ni se spune că "întotdeauna fusese convinsă că absurdul își are și el logica lui" (Proiecte de trecut, 17,20). În fața acestui personaj caricatural, vocea narativă lansează afirmații contradictorii care ne aduc aminte de valoarea esențială a lumii onirice în viețile noastre: Nu există raționamente mai perfecte decât cele
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
despre viața fericită a poporului (doar limba de lemn a acestora ar putea oferi un termen de comparație potrivit). Bineînțeles că există o uriașă diferență între produsele proletcultismului și lumea pe dos din prozele Monicăi Lovinescu - și aceea este arta. Absurdul se transfigurează prin scris. Dar există și o uriașă asemănare - autenticitatea. Și unele, și celelalte, exprimă realitatea totalitarismului din interiorul ei. Plecată cu o bursă la Paris din 1947, fiica lui Eugen Lovinescu a rămas, prin lecturi și coșmaruri, legată
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
din care mă trag și din care sunt ultimul ș...ț. Cronologia va fi stabilită, comentariile vor fi scrise, faptele vor fi prinse în litere și închise în cuvinte". Dacă realismul constă în redarea realității cu întreaga sa monstruozitate, atunci absurdul permite uneori cel mai ridicat grad de realism. O știam de la Beckett, dar și de la Eugčne Ionesco; în anii '50 Monica Lovinescu se implicase alături de acesta din urmă în montarea unor spectacole de teatru absurd, din a cărui atmosferă răzbat
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
solicitat medicament în acest moment" (împotriva plictisului, n.n.), "ne sileau să vorbim mult, așa că tăcerile erau remarcate; remarcate și interzise", "n-a trecut mult de atunci; a trecut foarte mult". Cel mai percutant sună fragmentele în care realismul ideii și absurdul expresiei se slujesc reciproc: "Revoluționarii se înmulțeau prin sciziparitate, dar nimeni nu ne avertizase. Până să înțelegem ce se întâmplă, am fost copleșiți. Publicaseră deja primul decret. Totul se făcea prin decrete ș...ț. Am putut face astfel revoluția noastră
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
are inspirația de a nu se urca la tribună de unde să zăngăne cheile moralei. Cornel Mihai Ungureanu este un prozator mult prea ingenios, pentru a cădea în capcana amvonului. Drept care, cultivă punctul de vedere al uluitului, al rațiunii față cu absurdul imoral. De facto, am citit aceste pagini ca pe o invitație la inocență. Scriitorul își alege ca lentilă imaginea lumii cristalizate pe valorile sociale dobândite până în clasa a IV-a, un fel de variantă a comportamentului estetic shillerian. Măsura lucrurilor
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]
-
fost este unul dintre puținele filme care "vorbesc" despre revoluție fără nici un cadru care s-o evoce direct. Spre deosebire de filmul lui Radu Muntean, Hârtia va fi albastră (2006), unde povestea aluneca cel puțin pe lângă evenimente, într-o confuzie care releva absurdul și comicul deopotrivă, filmul lui Porumboiu se plasează la 16 ani de la revoluție departe de epicentrul deflagrației, într-un oraș de provincie, Vaslui, spre exemplu, un fel de "loc unde nu s-a întâmplat nimic", într-o emisiune televizată unde
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
lui Oedip. Complexul tragediilor par ignorance. Nu este un știutor, cel care se teme de această alunecare în păcatul neamului generic. De aici angoasa, de aici disperarea și o anume beție de cuvinte, încercînd să învăluie în coconi de argumente absurdul unui gest final și definitiv: "dela o tâmplă la alta, sângele sinuciderii mele virtuale se scurge negru, vitriolant și tăcut, ca și cum m'am sinucis realmente, gloanțele traversează zi și noapte creerul meu, smulgând terminațiunile nervului optic, acustic, tactil, aceste limite
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
în toate cazurile în care o persoană poartă o mască de protecție aceasta poate fi considerată o persoană mascată, această împrejurare de fapt urmând a fi stabilită de la caz la caz. Ca atare, dincolo de deficiența argumentului reducerii la absurd privind imposibilitatea comiterii unui furt simplu în condițiile ființării măsurii portului obligatoriu al măștii, argumentul implicând sugestia că autorul ar avea dreptul de a sustrage în varianta-tip, acesta nici nu se verifică obiectiv, elementul circumstanțial referindu-se la o persoană
DECIZIA nr. 4 din 27 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/253654]
-
numărul de puncte corespunzător. ... 111. În consecință, instanța de apel nu este învestită cu vreo critică de natură a duce la interpretarea problemei de drept cu care a fost sesizată. ... 112. Mai mult, aplicând metoda de interpretare a reducerii la absurd, chiar dacă instanța de apel ar admite apelul, ca urmare a faptului că ar considera că nu s-a dovedit dreptul de proprietate pentru cota de 1/2 din imobilul în cauză sau că nu i s-ar fi cuvenit contestatorului
DECIZIA nr. 9 din 21 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/253601]
-
reflecta în mod corect sistemul valorilor sociale pe care legea penală este chemată să le protejeze. Astfel, în expunerea de motive la proiectul Legii privind Codul penal se arată că „soluția de dorit nu este deci o majorare dusă la absurd a limitelor de pedeapsă, care nu face altceva decât să nesocotească ierarhia valorilor sociale într-o societate democratică“. Pe de altă parte, legiuitorul a urmărit ca noul Cod penal să ofere și instrumente mult mai eficiente pentru individualizarea și sancționarea
DECIZIA nr. 93 din 16 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271250]
-
mai reflecta în mod corect sistemul valorilor sociale pe care legea penală este chemată să le protejeze. Astfel, în expunerea de motive la proiectul Legii privind Codul penal se arată că soluția de dorit nu este o majorare dusă la absurd a limitelor de pedeapsă, care nu face altceva decât să nesocotească ierarhia valorilor sociale într-o societate democratică, motiv pentru care limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a noului Cod penal trebuie corelate cu dispozițiile părții generale, ce permit
DECIZIA nr. 307 din 19 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260579]
-
cîndva și o vreme a retragerii." În fața unei asemenea simplități demne, Cronicarului nu-i rămîne decît să-i ureze medicului Mihail Mihailide cît mai multă tihnă în postura de cititor nu doar al Vieții medicale, dar și al României literare. Absurdul ca normalitate În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 287), sub semnătura lui Alexandru Mușina, citim un text cu un titlu care intrigă: Mama mea e traficant de droguri?Titlul ne face să ne închipuim că e vorba despre o pagină de literatură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
înclinați să credem potrivit unei logici elementare. Nu, acuzația e reală și reprezintă înscenarea unui primar din satul Șinca Nouă, care, într-o dispută legată de un teren, a găsit această cale ca să se răzbune pe biata femeie. La noi, absurdul și terfelirea bunului simț sunt la ele acasă și s-ar zice că țin de normalitate. Lucrătorul ostenit Nu mai puțin de cinci pagini, foarte interesante, dedică revista ORIZONT memoriei lui Nicu Vladimir, de la a cărui dispariție (10 octombrie 1995
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
mea ca un creator răzvrătit, insolit, al generației sale, ca un individ de mare curaj. Am cunoscut în primul rând desenele pe care le publica în revistele Przekrój și Szpilki, cu puternice accente satirice la adresa realităților poloneze; ele au anticipat absurdul pe care îl vom întâlni în Tango și în celelalte piese și povestiri ale sale. În anii ’60 Mrożek a emigrat din Polonia, locuind la Paris, în SUA, Germania, Italia și în Mexic. Desenele reveneau, ca și piesele puse în
Polonia: Mrożek la 80 de ani by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/5938_a_7263]
-
Perpessicius, care scria, încântat, despre situația de atunci a genului «Nuvelă» și: «ș...ț dacă n-ar fi secretul» desigur, se referea la faptul menționat, adică „nu avea voie” să precizeze, elogia drept «excepțională» acea primă nuvelă a mea (respectând absurdul «secret», nu dădea titlul, însă din povestirea conținutului, știam că despre producția mea era vorba, și că era „lăudată” este notat totul în volumul de la Polirom). Prin l961 am dat la Luceafărul, lui I.D. Bălan, Doamnele. Ion Dodu Bălan o
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]