622 matches
-
spicelor de grâu șușotindu-și în amurgul roșiatic aventurile lor, repetabile într-un ciclu infinit, din momentul intrării sub brazdă, până la îmbrățișarea letală a lacomei combine zgomotoase. ...Și a simțit, apoi, amețitoarea mireasmă a pâinii proaspete, scoasă din cuptorul fierbinte, aburind pe masa primitoare. Da. Bărăganul este un dar de la Dumnezeu și-l iubesc din toată inima! Trebuia să plecăm. Moș Butu a pus în căruță, la picioarele sicriului, o plasă în care avea două sticle de vin roșu și două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul răvășit și trupul aburind prin cojoc. În tot acest timp, lîngă noi fusese sacrificat un berbec. I se tăiase capul și fusese golit, prin gît, de toate măruntaiele, de oase și de carne. În pielea astfel golită, s-a reintrodus carnea, tăiată în bucăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
În jurul căpițelor de fân și de strujeni. Mai spre după-amiază, descoperi În bucătărie o covată mare cu carne multă, rupi fără să te vadă nimeni o bucată de șoric de pe slănină și o bagi vinovat În gură. Pielea e Încă aburindă, iar sarea mășcată presărată pe ea Îi dă un gust pe care nu-l poți uita vreodată. Și a fost mai multă lume, și acum au plecat, și ai rămas doar cu ai tăi, al doilea moment. Lampa cu petrol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de imprimante, iar unul dintre băieții noștri de mingi purta o șapcă de la 3M. Dacă ieșeai de acolo, puteai să vezi unele semne de circulație sponsorizate tot de Texas Instruments, iar un panou publicitar de la Pizza Hut arăta o pizza aburindă deasupra căreia scria „Gigabites of Taste!“. Fără Îndoială, nu mă aflam În Kansas. Și nici În India nu-mi părea că aș fi. Să fi fost Lumea Nouă, Lumea Veche sau Lumea Viitoare? Venisem În Bangalore, un adevărat Silicon Valley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
663 În ibid., p. 6. 664 În ibid., p. 7. 665 Ibid., pp. 10-11. 666 Bradford Wright, op. cit., pp. 229-230. 667 Dez Skinn, op. cit., pp. 11-12. 668 Viața unui desenator poate părea calmă, afirma Crumb, însă "dedesubt este un cazan aburind de perversitate sexuală, droguri și chinuitoare nevroză". "Câteodată cred că este ceva în neregulă cu mine, un fel de defect genetic profund, o mutație, n-am ieșit normal, că de aceea am tot acest resentiment, această nemulțumire, chestii din astea
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și-a notat și aceasta: Și cu ce se ocupă domnul Roth? E contabil la fabrica de boia. După ce și-a notat: Și de ce ai vrut să vii la domnul Roth? Impresionat de faptul că a primit și o cafea aburindă, Weiss a mărturisit. A MĂRTURISIT! Știți, la noi e acum foarte greu. Am vrut să lucrez o vreme aici și să fac niște bani. "Mereu aceeași poveste..." gândi anchetatorului înțelegător: Acasă la dumneata, ai un acoperiș deasupra capului? Da. Mori
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
acum legea „risipei de a înflori în țărână”, pentru ca discursul ei să declanșeze jocul dificil al îmblânzirii și armonizării lumii înconjurătoare. Își simte (aduce) îngerii aproape, în buna tradiție a „poemelor cu îngeri”: „Vino, aproape, îngere,/ și surpă în mine/ aburindă a simțurilor cetate”. Reușește să găsească o variantă a motivului angelic consonantă cu imaginarul său: „Cu pupile obosite fixezi/ cadența roților dințate/ cum desfac un trup nenăscut,/ jumătate vis, jumătate...// A venit îngerul la cină/ lăsând să-i picure din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
a sta de vorbă cu lucrătoarele de la Baia Publică din Iași mi-au venit încă din octombrie 2009, atunci când așteptam în rând. Am reușit atunci să realizez o fotografie cu una dintre „băieșițe”. Fumând absentă, cu o ceașcă de cafea aburindă în mână, plasată undeva la înălțime pe plat forma scărilor de la intrare, femeia mi s-a părut a fi una dintre cele mai bune întru chipări a ceea ce denumim de obicei „privirea celuilalt” : aproape și departe în același timp, contemplând
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
curte intră un bărbat scund și gros, desprins rapid din trupul rândului din apropiere, sub privirile fals-îngăduitoare ale unui jandarm. Omul cere o cafea, dar vânzătorul îi propune și un „întăritor” la cafea, acceptat bucuros, așa că în lichidul cafeniu și aburind din paharul de plastic alb își mai găsește locul și o mică doză de 50 de mililitri de rom ieftin. Pe mai multe cuburi de beton aflate în perimetrul dintre curtea Mitropoliei și locul unde se găsesc tarabele cu obiecte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
apară în public, prefera să evite mulțimea și, mai ales, să se adreseze acesteia. Încercam să rup uneori tăcerea care se instala adesea între noi, să bavardăm vrute și nevrute ca pe timpuri, dar profesorul era captat în întregime fie de cafeaua aburindă, fie de o păsărică ce se apropia de noi pe terasa din umbrar, în general cam pustie. Vorbele noastre ieșeau cu dificultate și abordam, de regulă, referiri la tihna în care ne delectam cu o cafeluță făcută meșteșugit la ibric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pe hîrtie am scris numele soției și de cîte ori stăm de vorbă îmi vine să rîd. Dar dacă tot am plătit... Mă așez la biroul meu și încep să lucrez, uitînd de năzbîtiile copilărești. Soția vine cu o cafea aburindă, o așează delicat în fața mea. Apoi se apropie și mă mîngîie cu mare delicatețe. Lucrezi prea mult, stai aici de vreo cinci ore... Chiar, hai la o scurtă plimbare în grădină! Mergem agale, mîinile se ating, ne prindem de mînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îl resping, puștiul rămâne cu sechele, traumatisme nevindecabile, și n-o să mai fie niciodată recuperat pentru societate. Însă toată toleranța mea s-a dus dracului în momentul în care am văzut pe podea, lângă picioarele mele, un firicel curgător și aburind ce venea de pe unul dintre cracii acelui puradel. De atunci, singurii țigani pe care îi mai pot privi liniștit, ba chiar cu încântare sunt cei din filmele lui Kusturica. Norocul meu era că nu aveam nimic de pierdut. Surd, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tot ce-ți trebuie. 21. „La lemne“ Un ger amăgitor, fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri poros și câini care moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic are dreptate. Chiar asta trăim. Nici frig nici cald. O vreme fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că am văzut în casa aia. Era pescar și avea doar câteva bărci pneumatice și niște undițe. Ce facem? Nici o problemă, mi-a spus, a început să bată cu niște fiare prin calorifere și a apărut o vecină cu cafeaua aburindă, alta cu ceva de mâncare. O solidaritate umană formidabilă, încheie R.T. și oftează cu un patetism care paradoxal e destul de sincer. În lumea aia, era scriitorul cineva. Aveai niște avantaje. Nu munceai, bunăoară. Până la urmă, ăsta e adevărul. Îmi povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să afle tot ce se întâmplă în împărăția lui, s-a apropiat și mai mult pentru o mai deplină și exactă cunoaștere a situației. Valurile de căldură unduitoare, de un metru înălțime, se succedau cu regularitate metronomică, unindu-și coamele aburinde sub linia orizontului, într-un amalgam nedefinit. Ard în lumina zilei de parcă uit că n-am Decât un drum în viață, un singur drum și-o poartă Prin care voi pătrunde ca luna-ncet prin geam Ori liniștea din sălcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
liniște. Crivățul înnebunit de furie caută cu disperare o fisură cât de mică, o găurică uitată și netencuită pentru a pătrunde la victimele sale potențiale. Focul din sobă se stinsese demult, iar acum spațiul camerei era încălzit doar de răsuflarea aburindă a celor șapte ființe zgribulite sub păturile suprapuse. Printr-un reflex necondițonat de apărare instinctuală ne trăgeam mai bine păturile pe noi, pentru a nu permite aerului rece să diminueze căldura acumulată sub învelitori. În sobă, tizicul a mai pâlpâit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de această porțiune periculoasă, frecventată zilnic și de către deportați, și de milițieni întrucât făcea legătura dintre sat și gostat -, doi dintre participanții la onomastica șefului de post se îndreptau spre sediul gostatului. Cu mintea încă tulbure, plutind într-o pâclă aburindă care-i împiedica să judece limpede, folosindu-și puținele resurse cerebrale de care mai dispuneau, cei doi milițieni înaintau, așa, ca-ntr-o stare hipnotică, aflându-se încă sub controlul divin al "agheasmei de Zăvoaia". Având copăcelul pe umeri, raza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vai, de-abia reușise să ne facă o mămăliguță amețită, pirpirie, leșinată, care anevoie se zărea pe fundul ceaunului. Când a răsturnat tuciul pe suportul de lemn căruia i se spune "fund", am rămas holbați cu ochii ațintiți la mămăliguța aburindă, așa, ca la priveghi, fără să clipești, fără să te miști, fără să vorbești, pătruns doar de momentul tragic al despărțirii de cel care va pleca pe ultimul drum. Era ultima mămăliguță! Era ultimul "regal culinar" pe care ni-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pâine obișnuită, făcută din făină albă, frumos rumenită și proaspătă, de formă dreptunghiulară. S-a apropiat de noi mai mult alergând. Iertați-mă copii; am întârziat puțin până s-a copt pâinea. Iat-o! Și a ridicat pâinea rumenă și aburindă sus de tot, cu ambele palme desfăcute, așa cum procedează moașele mai vechi în meserie, când după expulzarea fătului din fosta locuință, așezându-l pe un scutecel purtând urmele evidente ale suferințelor lehuzei îl prezintă pe nou-născutul apărut pe lume ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ortu' popii, toți cei șase copii laolaltă cu mama deodată suntem îmbiați să ne ospătăm regește din cele mai alese bucate ale pământului pe care le-a inventat și le-a dibăcit mintea omenească; o minunată pâine albă, proaspătă și aburindă cu ulei de floarea-soarelui gălbui, aromat, călduț și hrănitor. Când s-a văzut cu pâinea în brațe pe care o ținea cu pietate și emoție copleșitoare, de parc-ar fi fost pruncul născut în ieslea animalelor din Bethleem ochii fratelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
umflându-se ca niște cimpoaie irlandeze de nesațul acestei mixturi olfactive, în timp ce organul vizual pictează în eter silueta morarului-șef ca pe un apostol al vremilor îmbelșugate ce va să vină, ținând sus de tot cu palmele desfăcute pâinea proaspătă, aburindă și bine mirositoare, ca pe pruncul născut într-o iesle amărâtă, simbol al victoriei vieții asupra morții, al eternei viețuiri omenești pe Terra. ... Iar când va fi să se audă în sat, peste liniștea înfiorată a livezilor tulburată de zborul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
păsărilor călătoare, clopotul bisericii vestind cu indiferență păgână plecarea "celui mai păcătos dintre pământeni" pe drumul fără întoarcere, n-aș vrea să iau cu mine după moarte nimic altceva decât o gură plină de aer, îmbibat cu mirosul de pâine aburindă și de ulei aromat. Și cum știu că toată viața am fost un ticălos și un revoltat, un anarhist neavând nici prieteni și nici admiratori, voi fi fericit să aud pe drumul satului doar scârțâitul roților tras de carul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și încă o dată, apă fierbinte din ceainic, diluând o esență aproape inexistentă... Îmi este dor de ceaiurile palide ale mamei, de paharul acela al ei, cu un conținut atât de aproximativ. Ce-ar fi să-l găsesc într-o seară, aburind, pe masa din bucătărie, plin pe trei sferturi, ca și cum cineva abia ar fi început să soarbă, cu prudență, din el... Cred că aș leșina de emoție, ca la presimțirea apariției unei fantome. Așa îmi închipui că ar trebui să înceapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dragoste în zeci de zile și nopți se năruise. În seara aceea se întoarse din gara din Solnok foarte tulburată, așa cum nu mai fusese niciodată, iar luna era învăluită și ea într-un mister. Ajunsă acasă, își turnă o ceașcă aburindă de ceai. Adăugă în ea puțin rom, după care se întinse pe o saltea, rezemată pe o pernă și învelită cu o pătură din care își scoase picioarele goale afară. Își bău încet ceaiul, gândindu-se la ziua proastă pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pletele năclăite de sudoare, înzăoat, cu platoșa turtită... Se sprijină de țeava tunului... Respiră adânc... Rămâne tăcut, cu privirile ațintite peste câmpul de bătălie: Și războiul aista, îngână el, dar nimeni nu deslușește ce bolborosește el acolo. Simte răsuflarea caldă aburindă a calului ce-și freca botul de umărul lui. Îl mângâie pe coamă cu drag și recunoștință. Ridică privirile: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! izbucnește el. Am izbândit doar! Să lăsăm morții să-și îngroape morții! Boierii atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]