362 matches
-
două găuri, îmi vâr înăuntru degetele mari. S-a terminat apa de la masă, mă ridic să umplu carafa. Deschid robinetul, apa șterge vocile de dincolo. Familia conversează, își mișcă fețele, mâinile. Pentru mine sunt deja în spatele unui geam, obișnuitul geam aburit unde se oprește lumea când eu n-am chef de ea și ea n-are chef de mine. Elsa vorbește cu tatăl ei, îi atinge brațul. O văd izolată, ca decupată din aburi, o văd foarte bine. S-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
locurilor pierdute, sau o fulgerare de lumini și sunete, ce ți-ar da senzația de a fi viu. S-ar putea ca ochii mei, miopi sau iritați, să fi văzut acest bar (sau „bufet al gării“, cum se mai numește), aburit și confuz, când, de fapt, nu e exclus să fie plin de lumină iradiind din tuburile de culoarea fulgerului, reflectată de oglinzi, umplând toate ungherele și interstițiile; spațiul fără umbre e plin de muzică pusă la maximum, revărsându-se dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oprit între linii și stâlpi de semnalizare, poate la un macaz în afara unei gări pierdute. E ceață și zăpadă, nu se vede nimic. Pe șina alăturată s-a oprit un alt tren care merge în direcție opusă, cu ferestrele complet aburite. La fereastra de vizavi de tine, mișcarea circulară a unei mâini înmănușate restituie geamului puțină transparență: apare o figură de femeie într-un nor de blănuri. — Ludmila... - o strigi. Ludmila, cartea - încerci să-i spui, mai mult cu gesturi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e persuasive, e nesimțite, dexul mamii lor! Io zic că Băsescu face bine că dă În presă, prea și-a luat-o-n cap și nu-i scrie ode ca lu` Ceaușescu... Vine Tămâioasa lui Șpriț. Este rece, o fiolă aburită care face poftă și altora, iar sunetul pe care Îl scoate dopul atunci când ajunge la aer Îl determină să zâmbească. Patronul toarnă În pahar cu boltă, așa cum cerea Ștefan Iordache În “Ticăloșii”. Sandu duce paharul la gură și soarbe, fără
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
numele bărbatului care... Cine era, ce făcea... Numele, atîta am putut. De la o asistentă. Poza pe care mi-a arătat-o era neclară, făcută de la o anume depărtare... bărbatul avea trecută peste ochi o bandă neagră... Mai mult o reclamă aburită, putea fi a oricărui mascul În putere și arătos. Și, oricum, nu am o bună memorie a figurilor... CÎnd te-ai prezentat la telefon, am bănuit ceva... Dar putea fi o coincidență... Am luat În calcul ambele variante... Maricrisei nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu mențiunea că, pentru exilatul Unamuno, totul este însă, și încă dintotdeauna, politică, politică concretă, cum observa Zubizarreta, adică existență inevitabilă în, cu și împotriva istoriei și sub geana arzătoarei dorințe de nemurire în trup. Istoria apare ca o oglindă, aburită adeseori, a nemuririi, și nemurirea însăși nu este decât o străfulgerare a istoriei asumate în curgerea sa tragic limitată. A scrie un „roman“ în acest spirit înseamnă a-ți suprinde viața intimă în desfășurarea ei, a o lăsa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o vreme binecuvântată pe care Cerul ne-o dăruiește ca s-o trăim. Un servitor cu părul deschis la culoare intră. Se Înclină, ducând pe o tavă de argint cizelat două cupe cu sirop rece de trandafiri. Omar apucă una, aburită, de pe care se prelinge apa proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o deguste Îndelung. Nizam și-o Înghite pe a sa dintr-o sorbitură, Înainte de a continua: Prezența ta aici mă bucură și mă onorează! Khayyam vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tămâios ne va Îndemna să cântăm, pentru noi lumea va Înceta să mai existe, o vom străbate fără a o vedea, fără a o auzi, nici noroiul, nici sângele ei nu se va lipi de tălpile noastre. Djahane are ochii aburiți. Dacă aș putea să revin la acea vârstă a nevinovăției, crezi că aș șovăi? Dar e prea târziu, am mers prea departe. Dacă mâine credincioșii lui Nizam al-Mulk cuceresc Isfahanul, nu mă vor cruța, sunt pe lista lor de condamnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pradă, să adune liliecii și avioanele și fantomele brusc întinerite. Avionul se tot leagănă, de pe o parte pe alta, să scape de ghearele urmăritoare. Un interior curat, funcțional. Geometrie și luciu. Domnul se apleacă ușor spre stânga, spre pătratul ferestrei aburite. Ochi albaștri, rotunzi, mari, în care nu se citea nimic. Costum cu batistă albă la rever,cravată, gâtul lung, ridat, ochii holbați. Scaunele vibrează ușor, neliniștea trece, subțire, prin pasageri. Se întorc cu toții spre domnul elegant și occidental, să ghicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum, îngerașul Ortansa care o împinse ușurel, dar decis pe nebună spre ușă. Moment de tăcere. Calmul Florin mormăia, în mucul țigării: păi... — Intri în dialog cu asta, Florine? În jocul ăsteia, Florine? își ștergea Bombonel sudoarea frunții și ochelarii aburiți. O paranoică știută. O dată la două-trei săptămâni își face plimbarea prin oraș și ne vizitează și pe noi, să-și joace numărul. Te apuci să-i explici de dosare și secretariat?... Asistenta Ortansa Teodosiu ieșise, în ușă apăruse deja următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Seara eu îți probozesc nepotul Că ți se urcă în cap și‐i rău. Dar el se mută la tine cu totul și plânge tot În părul tău. PÂINEA MAMEI Este o împărăție dulce cu nouă împărătese surori rumene și aburite ca sfântul soare. „Bună ziua, femeie muncită !ʺ „Bună ziua, copii obosiți, — zic ele, trecând hotarul de jar în carete de‐argint, — am venit să vedem cum mai trăițiʺ. Iar mama stă în genunchi până când scoboară printre noi ultima împărăteasă. De calde
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și sè decid încotro s-o iau, Înspre America! To UȘA! pèrinților mei nici nu le-am spus încè nimic despre America! Sunt singur în compartiment, fèrè perspectiva că pânè la Cluj sè mai urce cineva, urmèrind pe geamul ușor aburit întinderile acoperite cu zèpadè pe care trenul le traverseazè în vitezè și, treptat, pe mèsurè ce dispar satele și ne apropiem de zonele deluroase, peisajul începe sè se învèluie în cețuri, Trègând linia, lèsând în urmè trecutul, dar prezentul? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
error reporting = E ALL & ˜ E NOTICE, afișeazè toate erorile și toate avertismentele și nu afișa notificèrile, trebuie sè aflu unde anume, în trecutul meu, am luat-o fèrè sè-mi dau seama pe un alt drum, unde și când?! Îmi ridic ochii spre geamul aburit al trenului, afarè ceață deasè a înghițit totul, fècând sè disparè cerul, dealurile, pèdurile, casele presèrate pe vèile râului, învèluind totul într-o vrajè albè și umedè care aproape îți dè fiori, Desi fac aceastè cèlètorie în fiecare lunè de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
unde am ajuns, ceața deasè fècând imposibilè orice încercare a mea de a reconstitui locurile, Cu-cu! și-a vârât capul pentru o fracțiune de secundè pe ușă compartimentului meu glasul ei jucèuș, smulgându-mè din concentrarea cu care fixez geamul aburit, mè sperie puternic, îmi întorc capul spre ușè, dar abia o observ dispèrând pe culoar în ritmul unui cântec a cèrui melodie îmi pare vag cunoscutè, I love you șo, apoi, îndepèrtându-se, melodia se estompeazè încet, lèsând sè revinè în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ticsită de pacienți și vizitatorii lor. Se pare că atunci când era vreme bună, aveau voie să se plimbe prin grădină. Dar în zilele cu ploaie, ca aia, erau nevoiți să se înghesuie în sala de mese și să privească ferestrele aburite. I-am găsit pe Chaquie și pe Dermot și m-am așezat cu tupeu lângă ei, încât Chaquie a trebuit să mă prezinte. Dermot s-a uitat la mine și m-a cântărit imediat din ochi. Nu fiindcă mă găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
peste mine. Frânează brusc, roțile scrâșnesc pe asfalt, șoferul deschide portiera, iese turbat din mașină și începe să urle ești chioară cucoană vrei să mă nenorocești în aia mă-tii. Stau încremenită, cu creierii goliți, orbită de faruri, cu lentilele aburite, fără să pot spune nimic. După ce se uită bine la mine, bărbatul mai vrea să strige ceva, dar închide și deschide gura de două ori ca un pește pe uscat și se întoarce furios pe călcâie. Dă din mână a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sau dacă cel de după are ceva de dat. Ne roadem fiecare cu voluptate și pe-ndelete oscioarele celuilalt. Nu pentru înțelepciune, nu pentru morală pledez eu aici, nimic nu mi-e mai antipatic decât un profesor bătrân. Pledez pentru ștergerea ochelarilor aburiți; perfecțiunea nu-i peste gard, nici la răsăritul, nici la apusul soarelui... De unde vine cuvântul ideal - o lume ideală, o iubire ideală - și de ce tot tindem spre perfecțiune (auzi cuvânt, tindem...)? Om fi fost cândva, mai știi? Într-un ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și ea o poveste-două și am adormit, frânt de oboseală. Dimineața, după un somn bun, m-am trezit odihnit. Am coborât din pat și am dat fuguța la fereastră să văd dacă a nins mult în timpul nopții... Am șters geamul aburit Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă, Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ani, ieșind în strada Sfânta Vineri. Dragoș își simțea ființa plină de prezența ei. Atât de plină, că dogoarea dinăuntrul său aproape că-i dădea frisoane. Strada era toată o puzderie de lumini orbitoare, răspândite de jur împrejurul ochilor, străpungând violent bezna aburită a serii de iarnă. Dar drumul până la cantină dura atât de puțin! Deja dădeau colțul intrând pe strada Stoica Spătarul și abia dacă schimbaseră câteva cuvinte din cele de toate zilele. La întretăierea cu strada Radu Calomfirescu, Dragoș se opri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe Dan după meciul cu Barry, iar afrodisiacul, care contribuise și el, începuse acum să încingă prohabul firav al bărbatului ei. Carol îi trânti în față o cutie de Lamot. Era rece ca gheața și acoperită de o peliculă fină, aburită. Scoase una și pentru ea. Le goliră până la fund și mai supseră încă două. Trecură în sufragerie și Dan își puse recviemul: un album Dire Straits. Dansară puțin înainte ca femeia să umble din nou la colecția eclectică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în lumina orbitoare și ploaia care cade pe insulă. Apa murdară adunată lângă rigolă mă privește cu un ochi tulbure, iar în spatele meu se ivește lugubru corsajul industrial de pe Roosevelt Drive... Ar cam trebui să bată de opt, dar răsuflarea aburită a zilei atârnă ca un văl de ceață peste geana de lumină pierită, jalnică, întunecată. De cealaltă parte a străzii murdare, în ușa unui magazin de băuturi închis, s-au ivit trei puradei negri. Eu sunt - ei bine, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuprins de o grabă tăcută și îmi arătă spre fereastra înclinată - acesta era balconul lui, loja lui particulară, deasupra Manhattan-ului asudat. Îmi turnă ceva de băut Am fost surprins să descopăr gustul whisky-ului și nu al nectarului în paharul aburit Apoi Lorne mă privi lung, cu o candoare nedisimulată. Am ținut ceea ce a fost pentru mine cel mai lung discurs al serii, spunându-i că înțelesesem că era interesat să discute despre rolul lui, să vorbească despre Gary. Lorne mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
recalculezi, transpiri fără să știi de ce, ești mut. Surd. Nu ai voie să greșești. Orice gând străin de ceea ce faci te destabilizează. Uitarea. În afara cifrelor. Nițel dobitoc. Parțial amnezic. Fără trecut, perfect. Degeaba. Te năpădesc gândurile. Le izgonești. Rămân imaginile. Aburite. Tot mai depărtate. Tot mai apropiate. Identice. O singură imagine. Biroul. Cubul privit din interior. 85 3 46! Ai început să o iei razna. Revii, muncești pentru a repara. În cub, eroarea este interzisă. Cineva / ceva îți vămuiește forțele, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
automobile alergând în toate direcțiile. În haosul acela aparent tu vei căuta ordinea... Vei retrăi ziua de azi. De ieri, de alaltăieri. Ți se va dezvălui cea de poimâine. Și tot așa. Cu vremea, fereastra tramvaiului va deveni tot mai aburită. Strada te va interesa tot mai puțin, iar ordinea deloc. Va fi perioada ta cea mai bună. O vei socoti cea mai rea! Pentru că nu știi să pierzi. Până la urmă, vei învăța. Acum încearcă să te gândești la ceva frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că George s-ar putea afla în posesia unei fișe privind viața cotidiană a unei persoane, de care se părea a nu fi străin și că n-ar fi lipsit de interes s-o afle și el. Prietenul său, puțin aburit, luat de valul petrecerii se topise în seara aceea înainte ca Alex să-l reîntâlnească pentru a relua firul convorbirii ce presupunea, fără îndoială, unele deslușiri. Trecu un timp și George nu se arătă. Alex nu știa încă ce voia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]