27,767 matches
-
amintesc./ S-a strecurat tiptil anca din copilărie/ pe maidanul din spatele casei noastre,/ și-a făcut cuib, a inventat jocuri cu miez,/ mi-a sărit an față când tocmai treceam/ cu pas aburit dintr-o vârstă ăntr-alta." (O grămăjoara de ace). Al doilea mecanism al paradoxalei "cooperări" dintre poet și lume al alcătuiește procesul asimilării sensibile a celei din urmă, a luării an stăpânire, cum ar veni, a lumii ostile, transformată an idiom specific. Exterioritatea devine interioritate. S-ar zice că
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
ultragiat, de teama unei punițiuni, a unei revanșe transcendente. Ajunge, ea, a se comportă aidoma unui cameleon. Se ascunde an ființă, uneori cu drăgăstoase, atât de ănselătoare aparente: "Hei, dacă viața mea ar fi putut rămâne/ doar acea grămăjoara de ace/ pe care sălbaticul septembrie/ mi-o așeza mai tarziu an pupile cu dragoste" (ibidem). Hăituita de "vârtejul" care a ănceput când s-a "apropiat de treizeci de ani", autoarea se simte invadată de elementele realității, suportând povară lor familiară, deci
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
Mai de mult, în tinerețe, eram încă acasă, în țara mea, era tot toamnă, se însera, mă simțeam foarte singur, și ca să alung senzația aia nesuferită am încercat să găsesc o melodie frumoasă la radio. Am învârtit de buton, plimbând acul de-a lungul scalei. Dau repede de o melodie nemaipomenită. O cânta un englez. Ascult, ascult și, în sfârșit înțeleg un cuvânt: „nothing” (Pentru că Nils n-a reacționat.) Adică „nimic”. Pricepi? (Nils face un gest vag, din care se poate
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
cotidianului, biografism etc. Cartea să se încheie cu un poem care ar fi trebuit să fie un prolog a un manifest și, în același timp, un tribut adus generației de care nu se dezminte: "Eram obosiți a o generatie obosită./ aCe se întâmplă doctore?a/ Aveam sentimentul că suntem proiectați/ dintr-o uriașă mașină a salvării/ răsturnata într-o intersecție/ pustie./ Dedesubt girofarul pulsând că un soare/ lent!" Volumul de față ușurează reconstituirea unui traiect poetic destul de sinuos. Un prim pas
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
tremură-n palatu-i.// Îngenuncheat în lumea lui de statui/ Și chinuit de dragoste-aiurează:/ Teofano nu l-a chemat la patu-i!// Încet un gînd în mintea lui se-așează:/ De ce simțit-a ieri în sărutatu-i/ Pecetluirea morții ce veghează?” (Teofano). În vreme ce acul psihologiei e agitat doar de mîndrie (dar violent agitat), cel tematic merge, imprevizibil, în toate părțile. Dar Lucica ar fi putut fi poetă cu oarece perseverență. Se cade însă să pretindem consecvență și perseverență unei prințese?! „„ Al. Cistelecan 1 Perpessicius
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
pe aceeași temă. Zeificarea sau trecerea în mitologia unor poezii erotice și thanatice trebuie să-i fi apărut din impulsurile ofertate de Mircea Eliade, din opera căruia a făcut traduceri reperabile (alături de soția sa, Maria); dar nu numai! Bunăoară, în ace lași admirabil tandem, se găsesc scrieri semnate L.F. Céline, René Guenon, Rudolf Steiner, Blaise Pascal. Merită să reiterăm ideea unui comportament orfic al lui Cezar Ivănescu. Mai înainte spuneam de Musaios, nume mai puțin vehiculat când amintim de cantautori vestiți
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
Existența poeziei, Nu mai există public de poezie, Pentru Marin Preda, What is a man, Preafericite?, Testamentul Poetului. Săgeți politice, nu de venin, ci de adevăruri incalculabile, nu numai în spațiul românesc au fost îndreptate împotriva opresorilor roșii și a aco liților care i-au servit, în plan cultural, editorial, din România. Mă așteptam ca în Testamentul Poetului să regăsesc efuziuni religioase, dar am găsit echilibru cultural și grija tonică pentru viitorul umanității. Gândul cel din urmă i s-a îndreptat
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
găseam drumul decât pe încurcate. Mă împiedecam de trupuri ce nu se mai ridicau, unele miroseau a putred, altele erau doar ?? și mi se făcea (cred) teamă, de fapt era mai mult un soi de urât, singur în singurătatea lor acului lor înșelător, plini de copaci străini ale căror fructe nu mă hrăneau, oricâte ar fi consumat foamea cărnii mele. La început, când nevoile îmi erau mai puține și trebuia mai rar să merg la copacul meu, m-am prins să
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
făcut cu „o sacrificare a autenticului și a pateticului, a străfundurilor psihologice aproape dureroase”. Sacrificând toate astea, după cum și mahalagismul, cu culorile lui, Maiorescu ne-a pus în ordine, dar ne-a și împuținat.. „De unde a luat Adam și Eva ac și ață de-a cusut frunzele de măslin, în vreme ce atunci nu era încă o fabrică?” Lui Călinescu întrebarea asta pusă de Negruzzi unui dascăl îi „răsună” ca un hohot de râs. Nu am aceeași idee despre umor. Văzând cât citează
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
și străbătură de nervuri fine, pielea-i e transparentă ca pumnul unui vârstnic. Iar o fracțiune de veșnicie a zăbovit în palma-i micuță. Strecor rodia în căptușeala vestei mele. La doi pași distanță, un agent de pază oscilează ca acul unei busole de la nord la sud, de-a lungul rafturilor pline cu mărfuri. Eu trebuie s-o iau spre vest, plonjez pe un culoar și îmi zăresc rândunica. Se pregătește să studieze o ceșcuță albă. Mă privește, pradă indignării și
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
de la Herceg Novi din Șerbia, cu producția “După dealuri”. Producția “După dealuri” i-a adus lui În cadrul aceluiași festival, premiul Mimosa de Aur pentru cel mai bun actor a fost câștigat de Branimir Popovic pentru rolul său din filmul muntenegrean "Ace of spades - bad fortune", în regia lui Drasko Djurovic, si de Emir Hadzihafisbegovic pentru rolul din "'The Death of a Mân în the Balkans". Regizorul sârb Bojan Vuletic a primit premiul special al juriului pentru producția "Practical Guide to Belgrade
Cristian Mungiu, câștigătorul Marelui Premiu al Festivalului de la Herceg Novi by Brinzica Ioana () [Corola-journal/Journalistic/21642_a_22967]
-
4; sublinierile, aici și în continuare, îmi aparțin). Mult mai des e folosită forma machedon :" Ce dacă a semnat Caramitru, păi ăsta-i azi ministru, mîine Hamlet, și poimîine Desdemona, și nu pățește nimic, că-i machedon deștept" (Academia Cațavencu = AC 49, 1997, 8); "Urmașul? Tot un machedon" (Jurnalul național = JN, 26 aprilie 2000, 14, varianta pe Internet), ca și adjectivul corespunzător, derivat, machedonesc, -ească: Veți adopta și ceva din obiceiurile machedonești ale nașilor...?" (EZ 2478, 2000, 3); "eram la horă
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
undă de machidon..." (JN, 31 martie 1999, Internet); "Ion Caramitru, machidon din tată-n fiu" (ib.); "machidonii în cauză nu l-au putut vedea la față pe domnul Hadji Culea" (ib.); "apariția micului machidon" (EZ 1705, 1998, 11); "Machidonul liniștit" (AC 36, 1999, 15) ș.a.m.d. Mi se pare că succesul cuvîntului are o explicație evidentă: machidon e o formă pitorească, popular-familiară, cu mai multă încărcătură afectivă. în plus, în măsura în care cuvîntul popular se specializează pentru sensul "aromân" - sau, poate mai
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
Artiștilor Plastici din Baia Mare, este una cu adevărat ieșită din comun. Deși vin din zone diferite ale Europei, din spații culturale cu istorii bine individualizate, ba chiar și din sisteme politice și sociale profund adverse - spre deosebire de Miec Coppens și de AC Nesa, care vin din lumea liberă și dinlăuntrul unei experiențe democratice resimțite ca o stare firească și un bun natural, Egle Vertelkaite vine din fostul imperiu sovietic, din ruina economică și morală a comunismului (de altfel ea nici n-a
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
6); "Măi să fie! Sediul central F.S.N. din nou jefuit" (Adevărul, 195, 1992, 1); "toate concurentele au răspuns: donații și construcții de case pentru săraci, orfani și handicapați. Măi să fie!" (VIP, 33, 1996, 5); "Măi să fie!" (Academia Cațavencu = AC, 23, 2000, 3). Celelalte mijloace sînt mai flexibile (se pot intercala în diferite puncte din frază, precizînd locul sensibil al dezacordului) și mai insinuante, presupunînd o intonație ceva mai puțin indignată. Altminteri, toate aceste forme și construcții lingvistice mimează ipocrit
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
chipurile, o cauză mai nobilă și mai urgentă" (RL, 840, 1993, 4). Cică (provenit din formula introductivă cu verb de declarație: "zice că") e una dintre formele cele mai des întîlnite în vorbire și în scris: "o societate non-profit, cică" (AC 27, 1999, 3); cam strident populară e forma cicătelea, probabil rezultatul unei contaminări cu adicătelea: "Și pentru că noi nu putem subscrie la o asemenea logică, suntem trași de urechi și făcuți, cicătelea, de rîsul lumii, cum că mințim" (Ora, 191
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
învechit sau popular e foarte puternică în anumite zone semantico-pragmatice: în exprimarea indefinitului, a impreciziei (oarece, niscai, niscaiva) ori a temporalității (deunăzi, mai an, anțărț, estimp - de exemplu: "fără să ne trezim că, estimp, cineva ne golește băncile" - Academia Cațavencu = AC 23, 2000, 5). "Registrul ironic" (care stabilizează inovațiile contextuale) nu se limitează însă la nivelul lexical: există chiar structuri sintactice, marcate cultural de apartenența la o epocă trecută și la un stil înalt, care se văd reluate cu intenție ironică
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
unui substantiv: "s-a agitat în permanență, în stilu-i deja cunoscut" (Evenimentul zilei = EZ 2 iunie 2000); într-un alt exemplu, alături de dativul posesiv găsim și forma veche a prepoziției pe: "o societate non-profit, cică, pre numele-i Consorțiul Pro-Arieșeni" (AC 27, 1999, 3). Destul de puternic marcate stilistic sînt și schimbările de topică, modificările ordinii tipice a cuvintelor, inversările arhaice. Mai multe exemple - culese în ultima vreme din periodice diferite dar din rubrici asemănătoare (de informații de culise, pentru tineret, din
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
și inversarea poziției auxiliarului, la timpuri verbale compuse: "Afla-vom în curînd cine" (EZ 2313, 2000, 12), tot așa cum reapare și construcția arhaică cu substantivul în vocativ urmat de un pronume de politețe: "Ați înțeles, ingineri dvs., cum stă devălmășia" (AC 23, 2000, 3). Supraviețuirea în uz și revalorificarea stilistică a acestor construcții se produc probabil sub influența "stilului înalt" propus de textele (mai vechi sau cu intenție arhaizante) pe care vorbitorii le studiază în școală.
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
Ciuruitului" (Luceafărul 14, 2000, 2), "din cauza Cîrmaciului" (Evenimentul zilei = EZ 2472, 2000, 12); "așa se făcea pe vremea lui Ceașcă" (EZ 2486, 2000, 12) - și nu lipsesc cu totul nici inovațiile: "marea boală a lui nea Nicu mondialu'" ("Academia Cațavencu" = AC 7, 1997, 1); "Nicușor-Dictatorul Minune" (AC 1, 2000, 1). Amintesc, fără alte comentarii, cîteva din formulele - unele mai frecvente, altele cu o singură atestare - prin care a fost numit Ion Iliescu, în timpul mandatului său; multe sînt deja uitate, devenind chiar
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
Cîrmaciului" (Evenimentul zilei = EZ 2472, 2000, 12); "așa se făcea pe vremea lui Ceașcă" (EZ 2486, 2000, 12) - și nu lipsesc cu totul nici inovațiile: "marea boală a lui nea Nicu mondialu'" ("Academia Cațavencu" = AC 7, 1997, 1); "Nicușor-Dictatorul Minune" (AC 1, 2000, 1). Amintesc, fără alte comentarii, cîteva din formulele - unele mai frecvente, altele cu o singură atestare - prin care a fost numit Ion Iliescu, în timpul mandatului său; multe sînt deja uitate, devenind chiar de neînțeles, pentru că se bazau pe
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
-o..." (România mare, 527, 2000, 2). De altfel, folosirea prenumelui fără numele de familie e tendința cea mai răspîndită în stilul neconvențional al presei de toate orientările: "Zid în jurul lui Emil" (EZ 2269, 1999, 1); "harnicul și popularul nostru Emil" (AC 32, 1997, 1); "Emil, liderul charismatic al Balcanilor" (AC, 21, 2000, 1); ea produce și o simetrie internațională: "ambasadorul lui Emil la Bill" (AC 37, 1998, 3). Se mai adaugă hipocoristicele de la prenume: "Milică, supraintitulat președintele reformist al românilor" (AC
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
prenumelui fără numele de familie e tendința cea mai răspîndită în stilul neconvențional al presei de toate orientările: "Zid în jurul lui Emil" (EZ 2269, 1999, 1); "harnicul și popularul nostru Emil" (AC 32, 1997, 1); "Emil, liderul charismatic al Balcanilor" (AC, 21, 2000, 1); ea produce și o simetrie internațională: "ambasadorul lui Emil la Bill" (AC 37, 1998, 3). Se mai adaugă hipocoristicele de la prenume: "Milică, supraintitulat președintele reformist al românilor" (AC 37, 1998, 6); "Salut, Miluță, sînt eu, Bill" (AC
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
de toate orientările: "Zid în jurul lui Emil" (EZ 2269, 1999, 1); "harnicul și popularul nostru Emil" (AC 32, 1997, 1); "Emil, liderul charismatic al Balcanilor" (AC, 21, 2000, 1); ea produce și o simetrie internațională: "ambasadorul lui Emil la Bill" (AC 37, 1998, 3). Se mai adaugă hipocoristicele de la prenume: "Milică, supraintitulat președintele reformist al românilor" (AC 37, 1998, 6); "Salut, Miluță, sînt eu, Bill" (AC 12, 1999, 16) - și lista e aproape încheiată. Cum sugeram de la început, puținătatea invenției onomastice
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
AC 32, 1997, 1); "Emil, liderul charismatic al Balcanilor" (AC, 21, 2000, 1); ea produce și o simetrie internațională: "ambasadorul lui Emil la Bill" (AC 37, 1998, 3). Se mai adaugă hipocoristicele de la prenume: "Milică, supraintitulat președintele reformist al românilor" (AC 37, 1998, 6); "Salut, Miluță, sînt eu, Bill" (AC 12, 1999, 16) - și lista e aproape încheiată. Cum sugeram de la început, puținătatea invenției onomastice mi se pare în acest caz un semn de normalizare. În fond, jocurile lingvistice nu sînt
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]