574 matches
-
27 Vezi relatarea lui Gatrell, The Hanging Tree, op. cit., care este bazată pe surse provenite din ziare, arhive penale și balade populare. Amploarea din secolul al XIX-lea a senzaționalismului neînfrînat al ziarelor în relatarea actelor de violență accentul pe acapararea știrilor de ultimă oră, afirmații despre nemaipomenita ferocitate a criminalilor, reportaje despre detalii înspăimîntătoare este prezentată detaliat în Thomas Boyle, Black Swine in the Sewers of Hampstead: Beneath the Surface of Victorian Sensationalism, New York, 1989. Fetișul violenței împotriva femeilor din
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
în cimitirul din Praga; acest secol și secolele viitoare trebuie să ne aparțină nouă, poporului lui Israel, și în mod sigur ne vor aparține." Lupta se poartă pe plan economic, politic, social, religios. Vor fi utilizate toate strategiile, speculația financiară, acapararea puterii guvernamentale, acapararea educației și informației, însăși evoluția de ansamblu a instituțiilor și moravurilor, acțiunile de concentrare a capitalurilor, ca și dezvoltarea presei sau progresul științei medicale, vor contribui la triumful acestei speranțe: Noi vom dicta lumii în ce să
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Praga; acest secol și secolele viitoare trebuie să ne aparțină nouă, poporului lui Israel, și în mod sigur ne vor aparține." Lupta se poartă pe plan economic, politic, social, religios. Vor fi utilizate toate strategiile, speculația financiară, acapararea puterii guvernamentale, acapararea educației și informației, însăși evoluția de ansamblu a instituțiilor și moravurilor, acțiunile de concentrare a capitalurilor, ca și dezvoltarea presei sau progresul științei medicale, vor contribui la triumful acestei speranțe: Noi vom dicta lumii în ce să creadă, ce trebuie
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vis de demult al aservirii totale a inteligențelor și sufletelor este astăzi realizabil. Există toate mijloacele de înfăptuire și de utilizare a lui. Tot atît de semnificative sînt acele practici, preconizate de aceleași texte, care nu au alt obiectiv decît acapararea integrală a averii publice. În acest caz, nu e vorba de un aspect caracteristic doar conspirației evreiești: în special iezuiții s-au văzut întotdeauna foarte pricepuți în a pune mîna pe moșteniri, în a deturna, spre folosul lor, prin intermediul duhovnicilor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
al doilea rînd, trebuie acaparate toate piețele și mai ales toate împrumuturile de stat, împrumuturi pe care "toți împărații, regii și principii regenți", înglodați în datorii din ce în ce mai mari, se văd constrînși să le sporească "pentru a-si susține tronurile șubrede". Acapararea progresivă a proprietății funciare și a patrimoniului imobiliar trebuie să completeze acest dispozitiv: "Agricultura va rămîne marea bogăție a fiecărei țări... În consecință, trebuie făcute eforturi, trebuie urmărită și luarea în proprietate, de către frații noștri întru Israel, a unor suprafețe
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
extras din Evreul rătăcitor al lui Eugène Sue, din care vom cita cîteva pasaje mai ample. Se știe, probabil, că dincolo de agitația intrigilor și a personajelor, epicul romanului-foileton al lui Eugène Sue următește în primul rîtid o afacere ocultă de acaparare a unei moșteniri. E vorba de o bogăție fabuloasă, lăsată ca moștenire, la sfirșitul secolului al XVII-lea, de un oarecare Rennepont, și pe care Compania lui Isus vrea să pună mîna eliminîndu-i pe moștenitorii de drept prin mijloace mîrșave
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
alte epoci, îns, valoarea estetic a fost întotdeauna bnuit, suspectat, ținut deoparte de patrimoniul valorilor morale. Ralea observ cu pertinenț (în finalul capitolului VI al Explicrii omului c lupta cea mare s-a dus în toate timpurile contra puterii politice, Acapararea forței publice de un individ sau o clas a mobilizat contra ei armatele moralei. Dreptatea social ca imperativ etic s-a opus în timp oricrei terori, abuzului stpânitorilor. Morala a cerut totdeauna, în fața exploatrii, egalitate și dreptate. De aceea, concilierea
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
minor, plătind pe de o parte prețul prăbușirii tuturor partidelor și ideologiilor de stânga într-o țară ca România, unde stânga anticomunistă, îndeobște puțin consistentă, fusese complet anihilată de comuniști în 1948 și, pe de altă parte, confruntându-se cu acapararea rapidă a "brandului" stângii o stângă strict declarativă, în realitate de către Iliescu și Roman, aflați în căutarea unei identități acceptabile pentru FSN. Cele trei partide "istorice", așadar, își dobândesc statutul legal încă din ianuarie 199054, fără să suscite, din păcate
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
excepții pitorești, ca Dan Iosif doar prin spectacolul televizat. Reacția acelei părți din societate care se situează începând din acest moment în opoziție față de FSN intuiește foarte precis această dublă realitate, denunțând atât continuitatea dintre FSN și PCR, cât și acapararea nejustificată a temelor revoluției de către noii guvernanți. Cu toate acestea, ar fi incorect să se afirme că Iliescu și FSN se situează, doctrinar și politic, în continuitatea partidului comunist de tradiție leninistă. Ceea ce nu e înțeles decât în parte de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
explicit electorale, decât în măsura în care exprimă în cele mai variate moduri opoziția față de Iliescu și de FSN. În marginea Pieței, pe peluza Teatrului Național, își instalează corturile un grup de greviști ai foamei, care protestează astfel contra falsificării climatului electoral prin acapararea spațiului mediatic și politic de către FSN. Imediat după episodul inaugural, la care participă mai ales tineri, se adună în Piață, seară de seară, un mare număr de adulți, "piața" devenind un mare ritual recuperator: generația care lipsise, în genere, la
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ale Turciei trebuiau convinse că eșecul tratatului de pace cu Rusia, încheiat în 1711, după victoria de la Prut, se datora lui Constantin Brâncoveanu, în jurul personalității lui înnodându-se toate culpele. În același timp, rezolvarea tuturor problemelor imperiului va rezulta din acapararea de către administrația otomană a averii legendare a ghiaurului. În piețele din Istanbul se vindeau la licitație argintăria și bijuteriile familiei Brâncoveanu, mobilierul de preț și covoarele persane, iar la București imbrohorul și oamenii lui căutau cu disperare prin palatele și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ctitori rânduiseră să fie făcute ofrande anuale mănăstirilor grecești de la muntele Athos, din Alexandria, Ierusalim și celor ale patriarhului de la Constantinopol, aceste daruri s-au transformat puțin câte puțin, cu ajutorul prinților fanarioți și, mai târziu, cu cel al Rusiei, în acapararea tuturor veniturilor. Astfel că existau, foarte de curând, două feluri de mănăstiri: 1. cele numite naționale, ale căror venituri se folosesc în interiorul țării; 2. cele numite închinate, ale căror venituri erau trimise în străinătate și așa de bine monopolizate, încât
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a fost întotdeauna cazul, unele partide susținînd armonizarea, chiar cooperarea: SPD și PvdA, în anii 1960, PSB, în anii 1970 și 1980, și PvdA în anii 1980. Apoi, Hix și Lord observă că Parlamentul European nu reprezintă punctul central de acaparare a puterii publice. De aceea, europartidele ar avea nevoie de mai multe strategii adaptate nu numai la Parlamentul European, dar și la Consiliu și Comisie. Confirmăm această analiză. PSE se adaptează și dezvoltă astfel de strategii în raport cu Consiliul, Comisia, Parlamentul
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
început voievodul, se confrunta cu o situație de criză. Prin Polonia se perpetua dinastia Iagellonă, concurență mare făcând casei de Habsburg. Regii poloni își consolidau întinsa împărăție, pe când, monarhii casei de Habsburg dorind supremația, declanșează în Europa numeroase războaie de acaparare de noi teritorii. Polonii diplomați se afiliază Otomanilor. Petru face o incursiune armată luânduși înapoi Pocuția, dorind continuitatea politicii precursorilor. Aplică noi strategii hotărâtoare cu gânduri semețe, păstrând principatul în vechile hotare. Încheie noi alianțe, sfidând puterea turcului. Când în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
uitat la toți liniștit și am pus cuminte pâinea din brațe pe masă. Nimeni nu mai m-a luat după aceea în seamă, au început să rupă din ea și să mănânce. Din această întîmplare ar reieși că instinctele de acaparare m-au dus departe de viață, ceea ce nu s-a dovedit. Totuși aventurile vieții noastre sunt ale conștiinței, deși viața ei adevărată nu e niciodată liberă de instincte și nu o data e neputincioasă în fața lor, în rău, dar și în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o intuiție importantă mult dincolo de punctul ei critic. Nu numai ei sunt înclinați către exagerări retorice, precum afirmația lui Nicholas Spykman că "urmărirea puterii nu este făcută pentru îndeplinirea aspirațiilor morale; ci acestea din urmă sunt folosite pentru a facilita acapararea puterii" (1942:18). Chiar și oamenii de stat mai moderați sunt în general lipsiți de temperanța necesară. Notăm absența unor adverbe precum "adesea", "frecvent" și chiar a lui "de obicei" în afirmația lui Kennan, citată mai sus, conform căreia considerațiile
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
filosofiei ori din aceea a gândirii socio-politice, ne spun autorii contemporani. Apariția unor noi forme ale experienței și subiectivității, ce modifică substanțial, la rândul lor, cultura și societatea (Baudrillard), renunțarea la metanarațiunile care constituiau "marile speranțe" ale modernității (Lyotard) sau "acapararea" societății contemporane de către logica culturală a capitalismului târziu (Jameson), sunt tot atâtea feluri de a spune că postmodernitatea revendică o nouă manieră de cunoaștere, inclusiv cu privire la social și politic. Dacă, în perioada modernă, cunoașterea era legitimată de raționalitate ceea ce permitea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ce urmau a fi înlăturate) și constituirea “echipelor morții”; -a considerat că democrația era condamnată la pierire, fiind socotită vinovată de: o sinuciderea națiunii prin lupta pentru putere; o slăbirea autorității statului; o sărăcirea populației; o lipsa de moralitate; o acapararea avuției țării de către politicieni și evrei; o subordonarea României finanțelor evreiești. -a susținut teoria elitelor; -a susținut alianța României cu Germania și Italia considerând că șeful ei, Corneliu Zelea Codreanu va face din România “o țară mândră ca soarele de pe
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
incredibilă izbucnire de extraordinară creativitate, Renașterea. Totuși, din nefericire pentru dezvoltarea democrației, după mijlocul anului 1300 guvernele republicane ale unora unora dintre orașele importante au permis, treptat, apariția dușmanilor eterni ai guvernămîntului popular: declinul economic, corupția, oligarhia, războiul, cucerirea și acapararea puterii de către conducători autoritari, fie ei principi, monarhi sau soldați. Și asta încă nu a fost totul. Privit din perspectiva evoluțiilor istorice, orașul-stat era condamnat, ca fundament al guvernămîntului popular, de apariția unui rival cu forțe superioare copleșitoare: statul național
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
gimnastica de înviorare pe model chinez (abandonată ulterior din motive de impopularitate), interdicția de încălcare a normelor cosmetice ale "feminității neutre" strict supravegheate de aparatul de "metodiști desexuați" (fetele nu aveau voie să poarte pantaloni, cercei, inele, brățări, parfum, fard), acapararea divertismentului școlar pentru a reduce timpul liber și a impune corvoada suplimentară (participarea la coruri omagiale, la activități umoristice didacticiste, la activități sportive care culminau cu Daciada, la festivaluri așa-zis artistice precum Cântarea României, ori la diverse defilări și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a fost întotdeauna cazul, unele partide susținînd armonizarea, chiar cooperarea: SPD și PvdA, în anii 1960, PSB, în anii 1970 și 1980, și PvdA în anii 1980. Apoi, Hix și Lord observă că Parlamentul European nu reprezintă punctul central de acaparare a puterii publice. De aceea, europartidele ar avea nevoie de mai multe strategii adaptate nu numai la Parlamentul European, dar și la Consiliu și Comisie. Confirmăm această analiză. PSE se adaptează și dezvoltă astfel de strategii în raport cu Consiliul, Comisia, Parlamentul
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
alegerilor înainte de acest ultim stadiu al disciplinei și să încercăm să înțelegem judecata pe care ar fi întreprins-o vechii Prelați, față de numirea Episcopilor de către puterea laică. În acele vremuri, în care puterea laică era în creștere în constanta sa acaparare a alegerilor și prin aceasta a libertății Bisericii, deci în secolul al IX-lea (și în cel următor, uzurparea a atins culmea); o parte a acestei acaparări progresive a fost cererea ca alegerile să nu se organizeze decît după ce a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
În acele vremuri, în care puterea laică era în creștere în constanta sa acaparare a alegerilor și prin aceasta a libertății Bisericii, deci în secolul al IX-lea (și în cel următor, uzurparea a atins culmea); o parte a acestei acaparări progresive a fost cererea ca alegerile să nu se organizeze decît după ce a fost obținut permisul din partea principilor, după cum am văzut. S-ar fi putut spune, vorbind diplomatic, că nu li se aducea atingere alegerilor libere. Totuși, cum percepea Biserica
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și acesta poate fi un motiv întemeiat, spune Nicky clătinând serios din cap în fața acestei posibilități nu într-atât de naivă pe cât părea. Dar, în principal, declanșarea războaielor are la origine dorința marilor puteri pentru mărirea sferelor de influență și acapararea cât mai multor colonii unde să-și impună politica și interesele. Păi pentru ce să se bată omul simplu, chiar și din țara marilor puteri, pentru astea, cum le ziceți dumneavoastră... sfere de influență și colonii? Câștigă el ceva? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Unii dintre vecinii săi nu pot fi considerați doar simpli observatori ai conflictului: nu au asistat „nepăsători” la dezmembrarea țării. Este vorba despre Ungaria, Austria, Italia, Bulgaria și Albania, absolut toate interesate atât în distrugerea statului iugoslav, cât și în acapararea unor teritorii substanțiale aparținând acestuia. Dezmembrarea Iugoslaviei nu este consecința nefericită a unui „divorț prost gestionat”, ci o acțiune premeditată, pregătită minuțios, cu protagoniști din interiorul fostului stat federal, dar mai ales din exteriorul său. Din interior pot fi acuzați
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]