790 matches
-
deodată să nu se lase intimidat de nimeni. Eu am vorbit doar despre zaruri; știu foarte bine că tu ești guvernator. Și eu am fost în mulțimea care te aclama când ai venit aici, la Colonia, acum o lună. — Mă aclama - Vitellius râse disprețuitor. Dar cina pe care mi-ați pregătit-o aici, la Pretoriu, a fost oribilă. A trebuit să mă duc într-o tavernă ca să-mi potolesc foamea. Și nu acolo m-ai găsit pe mine? În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
triumf pe străzile orașului. Cineva îi puse în mână o spadă luată dintr-un sanctuar al lui Marte și Vitellius o strânse în pumn, cu dinții clănțănindu-i de frig și de emoție. Ținu spada ridicată deasupra mulțimii care îl aclama, și tot ridicată o ținu pe drumul de întoarcere. În curtea Pretoriului, gărzile și sclavii se strânseră în jurul lui, înspăimântați: sala în care Vitellius obișnuia să stea ziua arsese, probabil pentru că, în entuziasmul general, nimeni nu se mai îngrijise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru că, în entuziasmul general, nimeni nu se mai îngrijise de căminul plin cu lemne. Mulți spuseră că incendiul acela era o prevestire funestă. Preț de o clipă, în fundul curții văzură un bătrân orb înfășurat într-o mantie neagră. Fiți încrezători! - aclamat de mulțime, Vitellius rotea sabia deasupra capului. Pentru noi, acesta este focul bucuriei! În ziua următoare, Flavius Valens intră cu soldații săi în Colonia și îl salută pe împăratul Vitellius. Pompeius Propincuus, procuratorul ce administra finanțele provinciei Belgica, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fost uciși cei care se declarau galbieni. Vitellius trimise ambasadori la legiunile din celelalte provincii, pentru a le informa că armata din Germania Superior se separase de Galba. Legiunile trebuiau să aleagă: puteau să lupte împotriva disidenților sau să-l aclame pe noul împărat, Vitellius. În aceeași noapte, Maktor stătea în podul tavernei, în fața lui Valerius și a lui Titus, care puneau în traistă pâinea și brânza aduse de hangiu. — Așa deci, spuse Titus printre dinți, porcul ăla bătrân de Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spuse Titus printre dinți, porcul ăla bătrân de Vitellius a fost ales împărat. Ce va fi acum? Acum trebuie să plecați înainte să se termine serbările în cinstea alegerii lui, înainte să plece oamenii care au venit aici să-l aclame pe împărat. Însă nu vă puteți duce la Julius Civilis... Trebuie să mergeți în altă parte. — În altă parte? - Valerius înălță dintr-odată capul. Eu nu mă duc în altă parte! Dar nu înțelegi? izbucni Maktor furios. Nu înțelegi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
izbucni Vitellius, consternat. Pe el, nu pe mine! Și doar știau că fusesem deja... — El e împărat la Roma acum, îl întrerupse Hector. Otho a ținut un discurs în fața senatorilor și a pretorienilor, care-i sunt credincioși. Poporul l-a aclamat. Otho a declarat că va fi demn de sarcina pe care i-o încredințează zeii... — Demn! rânji Vitellius furios. Înglodat în datorii cum e, va secătui vistieria... O să se îmbogățească. O să ajungă cel mai bogat om din Imperiu... De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zăbrelele carului ca să nu fie smuls de mulțime. Cât mai ai până vei fi din nou liber? — N-ai aflat că asta e ultima mea luptă? Voi învinge și voi fi liber. Voi fi liber mâine, când mulțimea are să mă aclame în arenă. După ce voi câștiga ultima luptă, voi ieși din Ludi și voi pleca. S-a terminat, Valerius. S-a terminat. Cu o lovitură, un alt paznic îl îndepărtă pe Valerius. Medicul căzu. Se ridică greu, încercând să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se topește gheața care îl amorțise până atunci. Putea trăi din nou. Zâmbi, în timp ce Velunda dispărea printre umbrele apusului. Revăzu chipul ei oglindit în apa fântânii, gestul prin care îi cerea să nu plece. Auzi din nou numele lui Salix aclamat de mulțime. Își revăzu prietenul, închis în carul ce intra în Ludi. Se întoarse spre Antonius. — Ai aflat despre Salix? Mâine au loc lupte de gladiatori. Azi-dimineață am fost în oraș și l-am văzut. Îți aduci aminte de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cadă sau să se clatine. Mulțimea se ridică în picioare, unduindu-se asemenea unui monstru închis între zidurile arenei. Strigătele de surpriză se amestecau cu râsetele și urletele euforice. Aceeași mulțime care cu o clipă în urmă era gata să aclame victoria lui Skorpius exulta acum la gândul înfrângerii super-omului, a campionului absolut, a semizeului, protejat al împăratului, care-și învinsese adversarii pe tot teritoriul Imperiului. Oamenii așteptau să-l vadă căzând și se străduiau să schimbe pariurile, preferându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
râdea, întors spre unul dintre bărbații care stăteau în jurul mesei. Vinul, de culoarea sângelui, i se prelinse pe bărbie. În clipa aceea Flamma trecu încet prin fața lui Valerius. Își arăta chipul publicului, răspundea cu gesturi de învingător mulțimii care îl aclama. Valerius își scutură capul. Sudoarea de pe frunte îi curgea în ochi. Făcu câțiva pași și se întoarse încet, așa cum îl văzuse făcând pe Salix. Își arăta chipul mulțimii de cremonezi și de soldați care se adunaseră acolo să asiste la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tribunii și centurionii înveșmântați în alb. Urmau acvilele, drapelele și însemnele armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele scoase din teci și purtau colane; armurile lor străluceau în soare. Vitellius urcă pe Capitolium, aclamat de mulțime ca un triumfător, și se instală în Palatul Cezarilor împreună cu o curte care număra mii de oameni, indiferent la abuzurile comise de soldații săi. În ziua sacră a Allia, când, pentru a comemora teribila înfrângere a galilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Fuscus se ridică și veni lângă Antonius. — Sunt alături de tine și de împăratul nostru Vespasianus, sunt împotriva infamului de Vitellius! Antonius se întoarse spre soldați. — Dar voi? strigă. Voi de partea cui sunteți? Un cor de glasuri explodă. Toți îl aclamau pe Antonius, strigând că-l vor urma. Soldații erau cuprinși de entuziasm. Comandanții, tribunii, centurionii și primipilii scandau numele lui Antonius. Alți soldați veniră din castru, cuprinși de admirație pentru generalul lor, care își spunea părerea deschis și era capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fruntea unor soldați călare și a unor detașamente din diferite cohorte și legiuni. Tovarășul său era primipilus-ul Arrius Varus. Errius Sartorius se număra printre centurioni, iar Titus - printre soldați. Trecură repede Alpii și ajunseră în Italia, unde ocupară Aquileia. Fură aclamați la Opitergium și la Altinum și atraseră de partea lor orașele Patavium și Ateste. La Mons Eniana înfruntară cohortele lui Vitellius care încercau să-i împiedice să-și continue drumul și le învinseră. Când primi vestea victoriei, legatul Vedius Aquila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scene violente. Mișună o grămadă de soldați beți care nu fac nimic... Doar fură, se ceartă, insultă și lovesc oamenii... Cât despre femei... Dar ce spuneți de poporul nostru? E gata să asiste la moartea unui împărat și să-l aclame pe următorul, ca să se bucure apoi când acesta din urmă este ucis... În mai puțin de un an, i-a aclamat pe Nero, apoi pe Galba, pe Otho... Toți au fost uciși. Iar acum îl aclamă pe Vitellius. — Vitellius, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
despre femei... Dar ce spuneți de poporul nostru? E gata să asiste la moartea unui împărat și să-l aclame pe următorul, ca să se bucure apoi când acesta din urmă este ucis... În mai puțin de un an, i-a aclamat pe Nero, apoi pe Galba, pe Otho... Toți au fost uciși. Iar acum îl aclamă pe Vitellius. — Vitellius, șopti cocoșatul, după ce aruncase o privire peste umăr. Vă spun eu că n-o să rămână multă vreme la putere. Luă ficatul fazanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împărat și să-l aclame pe următorul, ca să se bucure apoi când acesta din urmă este ucis... În mai puțin de un an, i-a aclamat pe Nero, apoi pe Galba, pe Otho... Toți au fost uciși. Iar acum îl aclamă pe Vitellius. — Vitellius, șopti cocoșatul, după ce aruncase o privire peste umăr. Vă spun eu că n-o să rămână multă vreme la putere. Luă ficatul fazanului pe care tocmai îl curățase și începu să-l întoarcă pe o parte și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se gândi. — Ucide! Jugula! urla mulțimea. — Ucide-l! - Vitellius se aplecă peste balustrada pulvinar-ului. Ucide-l! Flamma îngenunche, privind nisipul. — Nu ucid, răsună glasul lui Valerius. Se întoarse cu spatele și străbătu arena obosit, amețit de strigătele mulțimii, care îi aclama pe el și pe împărat, confundând învingătorii cu învinșii. În pulvinar, Vitellius și cei din jurul său rămăseseră tăcuți. Nimeni nu îndrăznea să spună ceva, nici măcar Flavius Sabinus. Allius Cerpicus, comandantul pretorienilor, își croi drum spre balustradă și se aplecă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
capul, iar acum mergea printre preoții lui Isis. Vitellius ieși pe trepte, privindu-i pe soldații care îi aduceau pe Flavius Sabinus și Quintius Atticus, puși în lanțuri. Capitolium-ul continua să ardă. Soldații se opriră în fața lui Vitellius și îl aclamară ca învingător. Mulți îi insultau pe cei doi prizonieri. Unii ridicară săbiile, gata să-i ucidă. Vitellius rămase tăcut, cu mâinile în șolduri, uitându-se cum soldații îi omorau pe prefectul Romei și pe consul, cărora apoi le tăiară capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
siguranță în labirintul de străduțe pe care soldații lui Antonius Primus nu-l cunoșteau. De pe acoperișuri, vitellienii aruncau cu pietre. Flavienii răspundeau la fel. Soldații luptau pe Câmpul lui Marte, pe câmpia ce se întindea între Tibru și Capitolium... Poporul aclama lupta sângeroasă ca și cum s-ar fi aflat în arenă, strigând și aplaudând. Mulțimea se unduia, urmărind masacrul. Oamenii își mânjeau încălțările de sânge, săreau peste leșuri, arătându-le urmăritorilor locurile unde se ascundeau cei pe care-i căutau, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din familii ilustre, dacă nu chiar de origine divină. În anul 68 d.Hr., dorința înlocuirii lui Nero cu un împărat mai demn a fost întâmpinată cu bucurie de armatele din provincie. Pentru prima oară în istoria Romei, legiunile au aclamat ca imperator un senator obscur, Servius Sulpicius Galba, guvernatorul Hispaniei Tarraconensis. Galba s-a îndreptat spre Roma cu soldații săi și a fost confirmat și de Senat. După ce Nero s-a sinucis, Galba a intrat în Roma. Între 1 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o funcție de comunicare directă în timpul luptei, bucina este amintită mai ales ca instrument de paradă și pentru semnalarea schimbării gărzilor. Caecina: Caecina Alienus a fost chestor în Baetica. L-a sprijinit pe Galba în timpul revoltei în care acesta a fost aclamat împărat și, drept răsplată, a fost numit comandantul Legiunii a patra. Deoarece și-a însușit ilegal bani publici, a fost acuzat de Galba și condamnat pentru furt. Din acest motiv s-a întors împotriva lui Galba. Caena libera: banchet somptuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
32 d.Hr., prietenul lui Nero și soțul Poppaeei Sabina, a fost trimis în anul 58 de Nero în Lusitania ca guvernator și a petrecut acolo zece ani. În anul 68 a sprijinit revolta militară în care Galba a fost aclamat împărat. A trecut de partea lui Galba, în speranța că acesta îl va adopta și îl va face moștenitorul său. Paegnari: categorie discutabilă din lumea spectacolelor cu gladiatori; par să fie un fel de bufoni, specializați în parodii ale luptelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca o măturătoare, cu proteza bunicii expusă în public, mai întâi pe vârful unui cornet de înghețată furat de o maimuță și apoi bălăngănindu-se umilitor de capătul unui băț. În ce hal se dăduseră în spectacol. O mulțime care aclama se strânsese să asiste la distracție. Numai că băiatul de la Hungry Hop tratase întreaga situație cu o asemenea nonșalanță că Pinky se înmuiase plină de recunoștință. — Poftim, spuse el bucuros și scutură bățul. Ai făcut destulă mișcare pentru o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
afirmația, postulând că orice lucru pe care un astfel de intelect îl poate concepe trebuie deci să existe. A continuat concepând existența altor Endimiunse posibile altor Endimiunse ce conțin forme de viață accesibile. Gorfii nu erau siguri dacă trebuiau să aclame sau să huiduiască. S-au simțit brusc vulnerabili. Perioada confortabilă - chiar dacă melancolică - de izolare le era întreruptă dintr-odată... Ca să liniștească temerile semenilor săi, gorful nostru a conceptualizat atunci un Obiect. Un Obiect trebuia să existe în orice Endimiunse conceptualiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
are”, „familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare”, „când zicem 64 zicem plebicist, și când zicem plebicist zicem ”), negarea unor propoziții prin altele („industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”, „ noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în țara noastră”) sunt monumente de prostie, aruncare de vorbe sonore în gol, fără logică. Politicianul lui Caragiale simte nevoia unui public. Dar, cum e oratorul, așa este și publicul. Și aici geniul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]