594 matches
-
școlile erau, de obicei, separate, de băieți și de fete. Doar școlile primare și mai ales cele rurale erau mixte. 155 "În genere, "tovarășele" (învățătoarele și educatoarele) erau privite ca niște autorități supreme, în special învățătoarele. Aveau o sumă de acoliți pe lângă ele, cum ar fi băiatul măcelarului, fata vânzătoarei de brânzeturi, care erau favorizați pentru că aveau părinți în posturi "strategice". Tovarășele se mai foloseau de elevi și pentru alte mici comisioane [cum ar fi]... trimiterea la cumpărături. [...]. Implicarea tovarășei în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
american, răspunsul dat de ei proiectului nazist al omului superior.619 Pe coperta primului număr, Captain America, în costumul său care susține culorile steagului unionist, este înfățișat pocnindu-l zdravăn în obraz pe Hitler, sub focurile de armă neputincioase ale acoliților acestuia.620 Posturile de televiziune transmit imagini cu soldați americani în tranșee care citesc comics, narațiuni în care își găsesc exprimate propriile angoase și dorințe. Înainte ca SUA să se angajeze oficial în conflagrație, creatorii de comics își plasează explicit
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
într-o rețetă de succes: eroul principal (de regulă androgin), ajutorul său (adesea sursă de umor), un personaj feminin atractiv (amanta ori cea care îl îngrijește pe erou), bătrânul înțelept (o permanență în cultura japoneză) și liderul rău, fermecător, alături de acoliții săi brutali (și adesea arierați).710 Dacă în Occident eroul este perceput ca o încarnare a voinței de putere a omului obișnuit care nu și-o poate satisface în realitate (cum opinase Eco), în Japonia eroul nu slujește nevoii de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ai unei poliții politice care intuiau că Puterea comunistă din România se clatină, dar nu știau încă ce va aduce ziua de 22 decembrie: o revoluție generalizată și căderea regimului Ceaușescu sau continuarea acestui regim care, bazându-se tocmai pe acoliții săi fideli (Securitatea, Miliția, dar și alte forțe), ar fi izbutit să lichideze, totuși, revolta. O mărturie elocventă a nopții de 21 decembrie, petrecută în arest și dominată de maltratări bestiale ale manifestanților, prezintă H.-R. Patapievici în textul „În preajma
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
România, în favoarea „revoluției”. Victimele continuă să apară și după 22 decembrie, întrucât noua Putere s-a bazat pe sacrificarea inocenților, victime pentru care grupul Iliescu se face direct vinovat; pentru a nu răspunde de atâtea morți inutile, Ion Iliescu și acoliții săi au pretins cu obstinație spontaneitatea „revoluției”. În concluzie, revoluția a fost uzurpată de o „simplă remaniere guvernamentală” cu membri ai nomenclaturii de rangul doi (p. 135). Pentru ipoteza că regimul nu s-a schimbat, ci doar a fost remaniat
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
calculele americane păstararea teritoriilor dobândite în 1940 nu era posibilă. Pentru diplomația britanică, în aprilie 1941, când relațiile diplomatice între cele două țări se rupseseră și după declarația de război făcută la finele anului, Ungaria a însemnat o excepție printre acoliții Germaniei. La Londra se considera că Ungaria dispunea de cele mai multe posibilități de mișcare, iar, din 1942, ea emițând nenumărate semnale despre cât de mult îi displăcea alianța germană. Cei din ministerul de Externe britanic care lucrau la pregătirea păcii, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
discipoli - Petru, Iacob, Ioan și Andrei - principalele „semne” premergătoare parusiei. Este semnificativ faptul că scena se petrece pe Muntele Măslinilor. Aflăm de la Flavius Iosephus (AI, XX, 169‑172, și BI, II, 261‑263) că un profet egiptean, alături de numeroșii săi acoliți, inițiase chiar de pe acest munte o tentativă de cucerire a Ierusalimului, între anii 50 și 60 î.Cr. Acțiunea a eșuat în mod dureros pentru inițiatorii săi. Multe din scenele apocaliptice ale scrierilor ulterioare vor fi plasate în acest cadru. În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai păstrează doar o mică parte a credincioșilor - în speță, mișcarea profetică din care acesta face parte. Cea mai mare parte a Bisericii, devenind lumească, instituțională, se înscrie așadar într‑o tradiție stigmatizată, la originea căreia se află Beliar și acoliții săi. Respingând cristologia, teologia radicală a grupului profeților sirieni respinge în ultimă instanță anticristologia. Cristos nu se face om în mod deplin. „Întruparea” îl ascunde, în loc să îl descopere. În consecință, el nu se poate face cunoscut la nivelul limbajului rațional
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu înțelept, atunci ei trebuie să creadă în mod necesar că acest Dumnezeu este și drept/justițiar. Pentru Irineu, credincioșii au fost deja judecați, în sensul că ei nu se mai tem de Judecata de Apoi. De asemenea, diavolul și acoliții săi au fost deja condamnați. Despre ideea de „judecată” în creștinism, cf. monografia lui E. Peretto, La Giustizia, Roma, 1977. . Lettre à Ménécée, 124‑125; Maxime fondamentale II. . Lettre à Ménécée, 123; Maxime fondamentale I. . Lettre à Hérodote, 63‑67
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Chiril respinge implicit toate pasajele din Cartea lui Daniel reluate în viziunea ioanică. . Ideologia monastică va aduce un corectiv acestei viziuni. Pentru călugări fiecare clipă a vieții lor este o confruntare directă și violentă cu diavolul în persoană sau cu acoliții săi. Exemplul celebru este, fără îndoială, Viața sfântului Antonie, scrisă de Atanasie. . Interpretare reducționistă, care neglijează multe dintre elementele tradiției antiimperialiste. Actele martirilor, aproape în unanimitate, insistă asupra ideii „posedării diabolice” a împăraților persecutori. Ceea ce‑l deosebește pe Anticrist de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în conflict cu Bogdanovici din cauza inițiativelor ultimului. El i-a reproșat acestuia că este incorect și necinstit față de camarazii săi și față de regim, iar după această dispută nu și-au mai vorbit deloc 1. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce l-a determinat pe Dan Lucinescu să îl apostrofeze, iritat de faptul că acțiunile sale zgomotoase deranjau momentele de reculegere ale preoților din cameră. Bogdanovici l-a chemat la o
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
închisorii, lucru de neînchipuit pentru un simplu deținut. De asemenea, era scos deseori la raport și trimitea pe Gebac ori Negură în diferite camere 4, probabil pentru a obține informații. Nu întâmplător primise Țurcanu această libertate totală pentru el și acoliții săi, ci pentru a afla cine sunt liderii deținuților din penitenciar și a obține informații despre aceștia 1. Se pregătea astfel identificarea și izolarea vârfurilor studenților. Soroiu le-a transmis colegilor săi de celulă că sucevenii erau deciși să înceapă
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
dezvolta aceste discursuri, în calitatea sa de inițiator al sistemului, în timp ce în celulele în care el nu era prezent discursul fie lipsea, fie era superficial. Țurcanu era cel care declanșa și bătaia, acolo unde era prezent, iar semnul stabilit cu acoliții săi diferea de la o cameră la alta: o mișcare bruscă a mâinii, a căciulii ori a altui obiect, de obicei însoțită de un îndemn verbal de tipul: „Pe ei!”. În acel moment, toți cei care îi trăseseră de limbă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
îi trăseseră de limbă pe nou-veniți puneau mâna pe bâte și se năpusteau asupra acestora din urmă, lovind în neștire, de cele mai multe ori fără să țină cont de zona corpului în care îi atingeau. Sigur că cei mai duri erau acoliții lui Țurcanu, din lotul inițial de la Suceava, și cei care înnebuniseră în bătăi ori trecuseră de mai multe ori prin toate etapele, fiind permanent supravegheați tocmai ca să dea dovadă de exces de zel. Majoritatea celor care loveau (trecuți și ei
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
el trebuia să aibă grijă de Bogdanovici. Țurcanu a adăugat că va veni și el în cameră peste două zile și va urma o bătaie generală. Pe 24 decembrie 1949, Țurcanu a sosit în cameră și le-a adus aminte acoliților săi că a doua zi vor începe bătăile, fapt care l-a șocat profund pe Sobolevschi, cu toate că era în tabăra agresorilor: s-a desfășurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuți de la orele 7 dimșineațaț până la 15 încontinuu cu pari, ciomege
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
gardienii devenind mai înțelegători în privința ieșirilor la baie. Un eveniment destul de important are loc pe 9 februarie, când Țurcanu l-a acuzat pe Pătrășcanu că a omis informații importante și l-a trecut din nou prin torturi. Asemenea pedepsiri ale acoliților care erau dovediți ca nesinceri aveau rolul de a-i înspăimânta pe ceilalți (cu atât mai mult cu cât bătăile erau și mai crunte în aceste cazuri), arătându-le că nu era suficient să treci de partea lui Țurcanu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Voin și Grigore Romanescu 2. Dintre aceștia, doar Pușcașu făcea parte din lotul inițial de la Suceava, restul fiind cu toții torturați la Pitești. De asemenea, în închisoare se primeau pachete cu alimente de acasă, dar ele erau repartizate de Popa doar acoliților săi. Ioan Cerbu amintește că Popa l-a ajutat pe Viorel Negrilă cu pachete și cu streptomicină 3. La începutul lui septembrie 1950, Matei i-a cerut lui Popa „Țanu” o listă cu 30 de piteșteni care pot fi folosiți
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a introduce deținuții în camerele în care urmau să fie torturați, stătea de vorbă cu oamenii lui din celule, dându-le indicații despre cei care vor veni acolo și cu privire la materialul pe care îl dețineau. De asemenea, îi amenința pe acoliți că, dacă vor deconspira acțiunea, vor fi omorâți și le indica ce fel de atmosferă să întrețină, cum să îi bată pe deținuți și să le facă un consult medical înainte pentru a vedea dacă nu suferă vreunul de inimă
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în iunie 1949 pentru că aparținea organizației „Pentru Patrie și Rege”. Pe 1 august 1949 a fost trimis la Gherla și recrutat, după o lună, ca informator al lui Alexandru Matei. Capetele sale de acuzare sunt sprijinirea lui Popa prin plasarea acoliților acestuia la munci administrative și prin aprobarea pachetelor pentru aceștia 2. De asemenea, ar fi ascuns cauza morții a patru victime și ar fi ținut ședințe legionare. Constantin P. Ionescu, judecat în 1949 de către Tribunalul Militar Iași pentru uneltire împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în favoarea ei, în seara lui 25 decembrie 1949 a fost atacat de Pătrășcanu, Pușcașu, Roșca și Virgil Bordeianu. Derutat, l-a întrebat pe Țurcanu ce se întâmplă, dar a fost expediat de acesta, cu toate că el era cel care își instigase acoliții să îl tortureze. După ce primul lot mare a fost torturat în camera 4-spital, deținuții au fost răspândiți în alte camere ale închisorii, iar Bogdanovici s-a numărat printre cei mutați. A fost adus imediat înapoi în camera 4-spital, Țurcanu amenințându
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pentru care a acționat în acest fel, susține că urmărea condiții mai bune în închisoare și eliberarea înainte de termen. Anchetarea lui Juberian este una dintre cele mai tragice. La un moment dat, a afirmat că Țurcanu a dat ordin unor acoliți de-ai săi (Mărtinuș, Gheorghieș, Stănescu, Leonida, Juberian și Mătase) să obțină informații compromițătoare de la victime despre organele de partid și persoane din aparatul de stat, însă Juberian a dat acest răspuns la trei săptămâni distanță față de momentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fi folosiți ca agresori. Dintre aceștia, i-a indicat pe Ioan Cerbu și Ion Voin (pentru camera 102), Aristotel Popescu, Mihai Nițulescu, Nichifor Vereșmorteanu, Adrian Lupescu (pentru 103), dar și Pușcașu, Aristotel Popescu, Murărescu, Gheorghe Popescu și Grigore Romanescu. Rândurile acoliților săi s-au îngroșat odată cu sosirea în Gherla a lotului din Târgșor, Popa văzând în Ion Stoian un entuziast al acțiunii. Pentru că din Târgșor au sosit și alți deținuți care trebuiau bătuți, au fost înființate alte camere de tortură (80
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Popa recunoaște că obținerea informațiilor se făcea prin bătaie și că, înainte de începerea torturilor, stătea de vorbă cu oamenii lui din camere, dându-le indicații despre cei care vor veni acolo și ce material dețin. De asemenea, îi amenința pe acoliți că, dacă vor deconspira acțiunea, vor fi omorâți, după care le indica ce fel de atmosferă să întrețină, cum să îi bată pe deținuți și să le facă un consult medical înainte, pentru a vedea dacă nu suferă vreunul de
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
construirea curriculumului. Apple (1990)32 și Giroux (1981)33 au dezvoltat teorii critice ale curriculumului centrat pe cultura clasei dominante, insistând pe marota marxistă și neomarxistă a „falsificării conștiinței celor care învață” în capitalism. Școala de la Frankfurt și-a găsit acoliți și printre teoreticienii curriculumului, dintre care cel mai proeminent a fost Philip Wexler (1987)34. Teoria curriculumului centrat pe „analiza frankfurtiană a culturii”, propusă de el, prezintă un interes aparte. De altfel, personalitățile asociate Școlii de la Frankfurt - Theodor Adorno, Walter
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
toată lumea trăiește ca-n rai. La construirea imaginii negative a comunismului vor fi contribuit, desigur, și foștii militari-țărani care văzuseră „pe viu” în campania din est ce înseamnă sărăcia adusă la rang de politică de stat, promovată de Stalin și acoliții săi. Oricum, uteciștii vasluieni grupați în mincinoasa organizație „tineretul progresist”, acordau o atenție deosebită plugarilor pe care-i considerau de-ai lor, chiar dacă oficial nu fusese realizată vreo fuziune la nivel local. c. „Instructorii Tineretului Plugăresc s-au dovedit a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]