332 matches
-
Casei scriitorilor" se plimbă, să treacă timpul, sau se trântesc pe fotoliile de plastic de pe terasă, de-a lungul zidului, sub copertină și stau la taclale. Ideile mele despre antici și despre clasicitate suferă, probabil, de toate metehnele romantice. Pe Acropole, am plătit din plin tributul, specific romantic, de a da mai multă importanță ruinelor decât construcției din care provin. La Delfi, ruinele sanctuarului lui Apolo (cel mai clasic dintre zei) mi s-au părut mai romantice decât suspinele lui Lamartine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
probabil, grăbiți, am vizitat un muzeu pe care ghidurile nu-l consemnau. O fotografie uriașă, acoperind aproape un perete întreg, înfățișa acolo Pentelicul, celebrul munte al carierelor antice, de unde s-a extras marmura pentru Parthenon și pentru celelalte monumente de pe Acropole. Pe peretele opus, se afla o fotografie a Parnasului. Un vultur negru dădea ocol înălțimilor unde au sălășluit, cândva, muzele și unde ochiul aparatului fotografic n-a mai surprins decât o priveliște banală. M-am întors spre imaginea Pentelicului. Lipsit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nimic nu-i împiedică să-l plaseze în urmă. Parthenonul a ajuns, astfel, un loc de pelerinaje romantice. Acum, pot să spun că, după părerea mea, romantismul e părintele nelegitim al opticii noastre despre clasicism. Cele mai frumoase "rugăciuni pe Acropole" le-au murmurat romanticii. Și, sincer să fiu, chiar mă mir că această revanșă a romantismului, care a reușit să facă din Elada clasică aproape o colonie romantică, a trecut neobservată. Mai ales că romanticii și-au schimbat, vizibil, strategia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
romane care devenea, pentru el, un "timp paralel", tot atât de adevărat sau chiar mai adevărat decât cel din Cinquecento. În felul său, și Machiavelli era un romantic. De ce n-aș crede, în definitiv, că depinde cum privești lucrurile? De departe, pe Acropole, nu-ți vine să crezi că Parthenonul e construit, cum zic specialiștii, din drepte false și în planuri fals orizontale. Faci un pas, doi, trei, te apropii și constați, însă, că realitatea e chiar aceasta. Coloanele sunt bombate la mijloc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
profanată. Iar prin "păgîn" nu înțeleg "ne-creștin". (Mă și sperie ideea de a renega credința în care m-am născut.) E vorba de altceva. Dilema "Atena sau Ierusalim" mie mi se pare falsă. De ce ar trebui să alegem între Acropole și Golgota? Ele nu se exclud. Dimpotrivă, se completează. Grecii ne-au dezvăluit frumusețea trupului și "posibilul". Creștinismul, rănile sufletului și împărăția de apoi. Patetismul unui trup de martir nu anulează armonia unui efeb grec, cu mușchii admirabil sculptați. Viața
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ajuns la groapa de gunoi. Nici timpul, nici prostia omenească nu l-au putut anula. Porniți în lume pe șoselele romane, filosofii greci au pătruns până la urmă, fie și numai cu o parte a operei lor, în marile biblioteci. Pe Acropole, corul de deasupra Parthenonului ține loc de acoperiș, completează golurile, colaborează cu marmura îngălbenită, și sunt ore când golurile fac parte, ele însele, din arhitectură. Nu un rest din Atena lui Pericle e de văzut pe Acropole, ci o dovadă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
marile biblioteci. Pe Acropole, corul de deasupra Parthenonului ține loc de acoperiș, completează golurile, colaborează cu marmura îngălbenită, și sunt ore când golurile fac parte, ele însele, din arhitectură. Nu un rest din Atena lui Pericle e de văzut pe Acropole, ci o dovadă că există valori care pot fi distruse, nu și degradate. Frumoase vorbe. Dar incomplete. Aceiași specialiști au stabilit că primii greci care s-au aflat în fața Afroditei din Cnid, departe de a fi fost încîntați, ca turiștii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gol, pe atât de inoportun riscă să devină unul urât, dacă nu e discret. Mă revăd la Atena, în holul unui hotel. E după-amiază. Afară, căldura și lumina albesc zidurile. Aș vrea să ies din oraș, să mă învîrt în jurul Acropolei, dar, așezat într-un fotoliu și cu o sticlă de Coca-Cola în față, ascult ce-mi spune N.: "Dintre cei ce vin să vadă Grecia, aproape nimeni nu se uită la chipul de azi al grecilor. Îi caută pe Socrate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
avut inițiativa acestei comedii". Sunt gata să-l întreb de ce crede că așa ceva e o comedie, dar nu-mi lasă timp. Se lansează într-o filipică. După părerea lui, barbarii nu mai bat, acum, marea cu vergile. Se urcă pe Acropole, admiră ruinele, fac fotografii și, cu ele în buzunar, își continuă "barbaria civilizată". Căci barbaria ridică azi capul din interiorul civilizației. "Romantică teorie" zic, dar el nu sesizează ironia și îmi spune că romantismul s-a demodat. Romanticii, câți mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici o remarcă specială. Ne urcăm în autobuze și pornim. În timp ce autocarul se strecoară pe străzi sinuoase și înguste, ghidul ne lămurește că aproape un sfert din populația Greciei locuiește la Atena, la Pireu și în împrejurimi. Undeva, în stânga, zăresc stânca Acropolei, luminată de reflectoare. Ne afundăm, apoi, într-o zonă comercială. Multe vitrine elegante, ademenitoare (dacă ai bani!), reclame strălucitoare, de bun gust, ceea ce mă face să mă gândesc la două lucruri. Unul simpatic. Calitatea de "popor estet" de care se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ora 11,30, deoarece există intenția de a pleca la 12. E soare, frumos. Trecem prin mai multe localități al căror nume nu-l rețin. Multe plantații de măslini. Pe alocuri, se văd și culegători. La Pergam, urcăm pe o Acropole mai înaltă decât cea ateniană. Șoseaua îngustă se răsucește în spirale violente. Am tot timpul senzația că autobuzul se poate răsturna. Sus, pe culme, e exact ceea ce am presupus. Ziduri ruinate, din piatră ordinară și câteva coloane de marmură, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rămas numai noi "esticii", îmi car bagajele în cameră și mănânc ce mi-am cumpărat pe drum, la un popas. Nu mai vreau să ies în oraș. Ceilalți pleacă. Ultima zi. Joi 24 noiembrie Vara, lumina secetoasă a Greciei dă Acropolei o atracție aproape hipnotică pe care, cu siguranță, ploile reci ale toamnei o demistifică. Dar avem noroc, nu plouă azi. Mă pregătesc să intru, sufletește, într-un fel de "protocol" de care nimeni nu scapă pe Acropole. Căci vizitatorii se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a Greciei dă Acropolei o atracție aproape hipnotică pe care, cu siguranță, ploile reci ale toamnei o demistifică. Dar avem noroc, nu plouă azi. Mă pregătesc să intru, sufletește, într-un fel de "protocol" de care nimeni nu scapă pe Acropole. Căci vizitatorii se transformă aici, fără excepție, în pelerini. Apropiindu-se de Propilee, sunt pregătiți să admire ceea ce vor vedea. Mai mult: sunt convinși că e normal să fie entuziasmați când vor zări Parthenonul. Entuziasmul lor e, cumva, dinainte stabilit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de la distanță, Parthenonul nu mai e același (de la baza coloanelor pare masiv, lipsit de eleganță, cu cicatrice oribile, ca o citadelă ce a fost îndelung asediată, în timp ce, dacă te depărtezi, redevine senin, olimpian). Cobor, apoi, obosit, în muzeul din pântecele Acropolei, unde, de la primii pași, poți să constați că fantezia greacă se pricepea să plăsmuiască nu numai zei. Se pricepea, la fel de bine, să plăsmuiască și monștri. Trec pe lângă șerpi uriași, fără coadă sau fără cap, și sfincși mutilați (cumplită trebuie să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să plăsmuiască nu numai zei. Se pricepea, la fel de bine, să plăsmuiască și monștri. Trec pe lângă șerpi uriași, fără coadă sau fără cap, și sfincși mutilați (cumplită trebuie să fi fost furia perșilor când au zdrobit tot ce au găsit pe Acropole, înainte de Salamina). Vreau să ajung la vestitele kore, ce o înconjoară pe zeița Athena, de parcă ar lua parte și azi la un colocviu de taină. N-am reușit niciodată să înțeleg cum se naște surâsul iradiat pe fețele acestor zece
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai regăsim la "amiază", la Fidias, după aceea mă ridic de pe bancheta de piatră, unde m-am așezat să mă odihnesc, și mă îndrept spre încăperea unde au fost adăpostite cariatidele Erehteionului pentru a fi ferite de ploi. Plecând de pe Acropole, mai am timp să dau, împreună cu Ion Mureșan, o raită pe la muzeul național de arheologie. Din păcate, am ajuns la o stare de intoxicație estetică și merg prin săli fără prea mare folos. Mă opresc mai îndelung la niște vase
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
otrăvuri și strangulări. Zi-mi și mie o perioadă În care mîndria civică și artele au Înflorit laolaltă fără să fie În același timp și criminalitate pe scară largă. — Atena antică? Matematici, arhitectură și statul ca filozofie politică. Ce, pe Acropole colcăiau peștii și hoții de buzunare? — Nu, dar grecii aveau sclavi și pederastie. — Iar noi avem televiziune prin satelit. Dacă ai lăsa În pace Estrella de Mar, criminalitatea ar apărea spontan. Țărmul ăsta e un focar de găinari și politicieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gogoașa unui mit. Păcatele i-au umanizat pe zei. Se tot vorbește despre oul lui Columb deși marele navigator nu a fost pasăre. Mitul este esențializarea pândită de scleroză. Întotdeauna Apollo „ a fost în serviciul lui Dionysos”. Chiar și seninul Acropole este o însumare de golgote. Nu Prometeu a așezat focul sub rugul lui Giordano Bruno. Spectaculosul din istorie este promovat în mitologie. Diavolii africanilor sunt probabil albi. Mitul ne ajută să ne tragem de curea cu absolutul. Popoarele care nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rugăciunea. Creștinismul a eradicat, în primul rând, desfrâul din Olimp. Ereticii grăbesc primenirea religiilor. Prima icoană cu chipul lui Iisus a fost bobul de grâu. Unii cred în Dumnezeu doar când mănâncă ciuperci, ori zboară cu avionul. Chiar și seninul Acropole e o însumare de golgote. Nu pot lega mirosul de rai decât cu cel al fânului proaspăt cosit. Dacă te are trecut pe listă, Diavolul te pescuiește și din mănăstire. Iisus ne-a promis iubire, nu belșug. Să fie relația
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Nu-mi trebuie statuie. Mă mulțumesc cu un bust. Ca să nu mă poată lovi posteritatea sub centură. Geniile își migălesc singuri statuia. Eternitatea selectează esențe. Restul este destinat putrefacției. Eroic este și curajul autenticității trăirii, nu doar cel al gloriei. Acropole, Capitoliu și Golgota - trei mari coline ale spiritualității umane. Celebritatea este tot o bârfă, dar... post-mortem. Gloria este o povară. Trebuie să zâmbești scremut tuturor. Se pare că numai chinul este teascul care poate scoate genialitatea din om. Geniile știu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
O să ai parte de spectacolul a două ruine care încearcă să scuture de pe ele praful unor amintiri rănite. Atât. Peste o mie de ani, cu tehnologia ultramodernă, după toate mărturiile care vor fi găsite prin bibliotecile timpului, pe ruinele din Acropole oamenii vor putea înălța, probabil, un Acropole aidoma celui din antichitate. Dacă ar învia, Pericle s-ar simți, cu siguranță, acasă, între zidurile sale. Ar putea reface atunci oamenii chiar și stânca din apropiere de pe care le-a vorbit atenienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ruine care încearcă să scuture de pe ele praful unor amintiri rănite. Atât. Peste o mie de ani, cu tehnologia ultramodernă, după toate mărturiile care vor fi găsite prin bibliotecile timpului, pe ruinele din Acropole oamenii vor putea înălța, probabil, un Acropole aidoma celui din antichitate. Dacă ar învia, Pericle s-ar simți, cu siguranță, acasă, între zidurile sale. Ar putea reface atunci oamenii chiar și stânca din apropiere de pe care le-a vorbit atenienilor Sfântul Apostol Pavel, iar Pericle, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se oferă, zi ca ei și pînă la urmă... crezi că Niki nu — Merci, m-am săturat de resturile de la masa bogatului. M-am săturat să fiu trimis prin Uniune În Bulgaria, cînd alții ca mine au văzut Parisul și Acropole și Florența. Mi-e lehamite să-i tot văd cîntărindu-mi tablourile În cei 20 m2 ai garsonierei mele, să le ascult tiradele de experți care știu să-și tempereze entuziasmul din necesități conjuncturale. Refuz să fiu ca ei. Totuși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Basarab Nicolescu, "Ștefan Lupașcu și geneza realității fizice", Cuvântul Românesc, iulie 1982. * Alexandra Roșu (L. M. Arcade), "Colocviul Ștefan Lupașcu", Cuvântul Românesc, iulie 1982. * Basarab Nicolescu, "Actualitatea filosofiei lui Ștefan Lupașcu", Cuvântul Românesc, iunie 1983. * Brigitte Ludwig, "S. Lupasco", Nouvelle Acropole, nr. 72, 1983. * Jacqueline Barbin, "Journées d'études sur la logique antagoniste de Lupasco", 3e Millénaire, nr. 19, 1983. * Basarab Nicolescu, "Trialectique et structure absolue", 3e Millénaire, nr. 12, 1984. * L. M. Arcade, "Le refus et l'acceptation de l
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
destin care ne leagă înainte de a întrevedea o comunitate de țeluri. * De cînd există Europa, a devenit dificil să percepi Europa. Fără îndoială, privit din Statele Unite, micul continent apare ca un soi de mare Disneyland înțesat de biserici, palate, conace, acropole, sate îmbătrînite, restaurante cu specific, berete basce, pălării tiroleze, olandeze cu saboți, sirtaki, valsuri vieneze. Astfel, în filmul Fantôme à vendre (1935) al lui René Clair, un american înstărit pune să i se clădească un castel scoțian înconjurat, în chip
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]