1,910 matches
-
pori ca o rouă în zorii de zi. Am vărsat, iată, pământ, - n-a mai rămas din mine decât o carcasă, o aură speriată. Iar acum, dintr-odată, Atâta seninătate! Tu, animal, tu, durere împinsă brusc de sub nume printre resturile acre ale zilei fără de nume.
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină cu purici din copilărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată. Cu ochi umezi,/ Cu inima făcînd trans-tara bum!//Sutienul tău mototolit și acru,/ Ham pentru țâța grea de arpacaș,/ Îl sărutam, mi-l potriveam cu cârpe/ În magazii obscure de la Iași.// Oh, părul gras, cu rădăcina tare,/ Dat la culcare cu petrol lampant,/ Înfierbânta în el orice agrafă./ Iar curul tău gigantic și
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
Barbu, patronul acestui modern și ospitalier complex oltenesc, ajutat îndeaproape de fiul său Ionuț Barbu, i-au onorat cu un meniu de zile mari: cârnați vânătorești, salam de mistreț, pastramă de cerb, brânză de burduf, sărmăluțe în foi de varză acră fierte în tuci pe pirostrii, sub foc de lemne, ca pe vremuri (o bunătate de mâncare a casei, consumată cu mămăliguță, smântână de casă și ardei iute!), tocăniță de carne de mistreț (o altă delicatesă, specialitate a Casei Oltenești!), friptură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
muritori persoane eroice care să poarte șosete la prețul operelor complete ale lui Shakespeare, cravate la prețul sumei de conștiințe al unei întregi instituții, cămăși, cât greutatea lor în aur. Ele fac viața mai frumoasă, furnizează visătorilor material pentru speranțe, acrilor cenzori motivul de a-și lua câmpii - tot nu-i iubeam! Un nou multimilionar în cursă scade la 999.999 gloata de nemâncați din rândurile cărora se înalță, este prin urmare un factor de progres, menit să achiziționeze solul, apa
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
vreo zece ani Mother Night al lui Kurt Vonnegut Jr. Scenaristul e inițialul Dennis Potter, ba chiar e ultimul proiect la care a lucrat înainte să decedeze. Producător și actor în lungmetraj, un Mel Gibson de nerecunoscut. Cinismul și gustul acru trec și în acest film hibrid, care trăiește în primul rând prin aciditatea replicilor sale. Mai are o victorie la activ: trece de la o situație abominabilă la un happy end greu de imaginat cu succes și într-un mod plauzibil
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
Pământ brăzdat de sutele de șine.// Maidanul ca un hoit stă-n soare:/ Rahitici prunci, conserve desfundate,/ În case-i fum, tăcere și strâmtoare,/ Femei în uși, privind desfigurate.// Prin curți sunt sute de drapele:/ Cămăși, batiste, largi tricouri,/ Sudoarea acră suie către stele,/ Trecu un tren, rămân ecouri.// Din fabrici ies tendoane salariate,/ Duhnind a benzolină și bitum,/ Ca inima din veac, motorul bate,/ Furnale scuipă zgomote și fum.// Iar ei privesc. Departe fuge viața,/ E-o barieră-n drum
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
ansamblul volumului, Psalmii apar ca o sincopă: „ Această stare de rău, gol de cuvinte, o sete neclară, ca o jenă în trup, un inconfort prin cotloanele sinelui, ca și cum ai fi uitat ceva, ceva vital, capital, însă ce? e o grijă acră, o neliniște insidioasă, neclară ca un fel de greșeală o eroare față de ceva important, prețios, venind de departe, uitat de multă vreme și totuși aici și totuși prezent, dar cum? cum? aici, acum însă când însă unde” (p. 29). Le
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
diferențele de substanță sunt totuși cruciale, iar autorul insistă asupra lor. De pildă, argumentează el într-un rând, cutare întâlnire neplăcută cu un poet ieșean ar fi fost, întrun ipotetic jurnal, consemnată abia în treacăt, într-o propoziție chinuită și acră, de vreme ce, rămas singur cu sine, scriitorul nu ținea cu tot dinadinsul să și-o mai amintească. Așa însă, de dragul împărtășirii, de dragul colocviului anecdotic, parcă și cuvintele îi sunt înlesnite. Și totuși, senzația de jurnal persistă. Mai ales dacă ținem seama
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
viața mea cum stă în sită apa grea Nici gustul ei nu sătura nici corpul ei mai rumenea lumina mea pierduta mea. Bodegă de cartier Uneori intri și te așezi pe scaunul din colțul bodegii miroase a Biblie arsă e acru și fum și asta plătești Pe geamul zoios vezi orașul care te-a împins înăuntru Zornăie pe masă mărunțișul ca și cum în urma ta s-ar închide hubloul unui veac adânc submarin Și iarăși pleci ca să intri.
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
duc la Carul cu Bere. Local frecventat și de strania soție a lui Gogu Nicolau din "Sub pecetea tainei". Personajele lui Mateiu beau trist, mai ales Pașadia, iar Gore Pirgu își arată declasarea preferînd vinului bun cîte o poșircă infamă, acră și trezită, de prin cîrciumi periferice. Cînd Povestitorul întîrzie puțin, îi găsește pe amici la a doua - a treia țuică. Memorabila vorbă "Crai de Curtea-veche" îi iese Penei Corcodușa tot într-un acces etilic care o preface într-o "fiară
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
aragaz, o să fie reparați peștișorii. Veselă, relaxată, spirituală, creativă, hazlie înseamnă că, în timp ce e frumoasă, pasională, sexy, inteligentă, eficientă, organizată și descurcăreață, ar fi recomandabil să nu cedeze presiunii de a fi în toate felurile enumerate, devenind - Doamne ferește! - o scorpie acră, mereu grăbită, mereu în criză de timp și fără chef de conversație sau de glume. E bine ca femeia să fie oricând gata de-o glumă, de-o poveste tihnită a aventurilor din armată, la un pahar de vin, de-
Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18559_a_19884]
-
lucrez de aproape o lună, dar pe fiul dumneavoastră nu l-am văzut decât acum câteva minute în urmă. Ce se întâmplă de ce nu trimiteți copilul la școală? Femeia, amabilă și dornică să servească cafeaua, se schimbă la față. Deveni acră și rea. Ce să fac și eu, am rămas fără bărbat și cu cine să mă ajut dacă nu cu el? Se pregătea să verse lacrimi, dar Doina, supărată se ridică și-i spuse. Trimite-ți băiatul de mâine la
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
pînă la un taxi. Îmi aminteam acum destul de precis că lăsasem procesul verbal pe o poliță, undeva mai sus, ca și cum apa ar fi putut să ajungă pînă la el. O prostie, bineînțeles. La biserică i-am spus taximetristului, un tip acru, să mă aștepte că mergem mai departe, la gară: doar să iau o hîrtie. Mda, bine, a zis și-a dat radioul mai tare. Curtea era pustie, parastasele se terminaseră. Se înserase bine și cimitirul se lumina de candele. Am
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
Simona Tache Patiseria proastă, aia de-o cumperi de la chioșcurile de la metrou. Nu, nu e bună, e o cocă clisoasă și acră, iar brânza pe care o conține numai brânză nu e. Nu știu de ce îmi place, probabil îmi amintește de tinerețe, când o mâncam la birou, împreună cu un iaurt sau un lapte bătut. Plăcerea voastră vinovată care e?
My guilty pleasure by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19240_a_20565]
-
-ul arată foarte românește, în sensul prost al cuvântului. E anost, ponosit, trist, gri. 8. Nu în ultimul rând, nu am crezut că există ceva mai rău decât Mihai Morar exuberant. Ei bine, se pare că există: Mihai Morar serios, acru, ciufut. La Vocea României lucrurile stau exact invers: 1. E plin de viață, de poveste și de emoție. 2. Juriul e foarte simpatic (până și Moga reușește asta și, sincer, nu aș fi crezut că poate nici dacă-i pui
De ce îmi place Vocea României, iar la X Factor am adormit by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19275_a_20600]
-
ce, frumos nu putem să ne vorbim? Trebuie să ne certăm? Ador vânzătoarele care zâmbesc, iar când îmi zâmbește o funcționară a statului, un sentiment ciudat și nefiresc mă copleșește. Un sentiment de recunoștință. În definitiv, ar putea să fie acră, să mă privească cu scârbă și plictis... Atât de rare sunt zâmbetele la ghișeele statului, încât, de fiecare dată când mi se adresează unul, mă întreb cum aș putea să-l răscumpăr. Să mă ofer să-i duc doamnei gunoiul
Dau un regat de cenuşiu pentru un zâmbet rozaliu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19344_a_20669]
-
țip și să mă-nvârt, Amețită în cădere Vreau pământul să-l sărut. Și jupită prin genunchi Să nu-mi pese de durere, Sub rostogoliri să mângâi Dealul visurilor mele. Să ajung și prin livadă Să fur poame verzi și acre, Și în sân să mi le-ndes, Dacă aș putea, pe toate. Vreau să fug să nu fiu prinsă Și așa în goana mare, Să culeg cu pași desculț Spinii toți ce-mi stau în cale. Să miros a iarbă
GUST DE COPILARIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385266_a_386595]
-
fusese sprijinit de decan. Orișicât erai de bine pregătit și talentat, pentru el erai un tâmpit limitat care abia puteai face față într-o orchestră de cartier. Când am intrat la decanat s-a uitat la noi cu o mutră acră și a zis: -Spunți repede ce aveți de spus că am multă treabă! Îndrumătorul i-a spus scopul vizitei și l-a rugat sa-mi dea o vioară mai bună pentru a participa la concurs. Decanul a strâmbat din nas
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385244_a_386573]
-
o cadână, văduvioară, Ce nu o văd nici printre picături, De-i toamnă, vară, iarnă, primăvară, Pe-acasă vine când nu e-n călduri, Apoi la cinci, e alta muncitoare, Care trăgând pe brânci la doi stăpâni, De-atâtea zile acre și amare S-a dus să se-ndulcească la căpșuni ; Mai sus, băgată-n chesti' dubioase, Stă una cu-o profesie ciudată, Ținu și ea ca fraiera de șase Și-a luat vreo patru coți și jumătate ; La șapte și
POVESTE DE LA ETAJUL ZECE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360254_a_361583]
-
că mergi tiptil pe lângă gard, seara pe negură, ca nu cumva să te vadă careva și intri în ograda vrăjitoarei. De ani de zile îți face de măritiș și degeaba! Nici prostul satului nu se uită la tine că ești acră la mațe cu vecinii. - Făăă, te dau în judecată pentru calomnie! - Vom depune tot satul mărturie împotriva ta! - Și ce-o să-mi faceți? Na! - și-și ridică poalele deasupra genunchilor arătându-și mândră coapsele. - Ptiu! Nu-ți e rușine că
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
de cafea, îmi anunțasem consoarta că ies: -Am plecat! Nu știu când revin. -O iei de luni cu hoinăreala?! Vrei ca toată săptămâna să-ți meargă așa?! Iar cu motorul, fir-ar să fie de râs?! mă tachinase Mela între acru și dulce, așa, ca să-mi aleg eu tonul. Și, când fu să-și continue tirada, îi luai vorbă din gură: -Stai! Așteptă! îi poruncii zâmbind în timp ce mă-ndreptam către mobil. Îl atinsei ușor eliberând un recital de-al ei pentru
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
regulă generală a pușcăriilor românești, ne dădeau să mâncăm cane iar noi refuzam, le dădeam gamelele înapoi, neatinse, pline. Ei, acesta era un moment foarte frumos pentru noi. În noaptea Paștelui și în ziua de Sfintele Paști, ne dădeau varză acră cu apă, că așa erau foarte cinici, doreau să-și bată joc de noi și de credința noastră. Când te băga la carceră vreo trei zile pentru că ai cântat vreo colindă, te simțeai fericit. Momentele acestea frumoase noi nu le-
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
de „deja vu”- uri ! Reîncarnarea nu este o poveste. ESTE O REALITATE. ***************************** - Tovarășu’ Prodan ! Încăperea era ticsită de indivizi transpirați, cu fețe care emanau suprasaturație și nerăbdare. - Da, eu sunt ! Aici ... Cea care îmi strigă numele era genul de secretară acră, regăsită undeva între două vârste, puțin bondoacă, accesibilă numai pentru șeful ei, firește. - Tovarășu’ redactor-șef vă așteaptă. Vă rog să intrați ! scârțâi cu vocea-i dură, lăsând să i se întrevadă un dinte lipsă, pe lângă ceilalți îngălbeniți de un
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
Ca să aduc un cofăiel De vin, să bem mai înainte / De a mânca aste plăcinte!” Ele-au băut și au mâncat / Și le-a venit chef de cântat, Precum îi vine rusului / Cari stă-n gura gârliciului: „Soacră, soacră, poamă acră, / De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De te-ai coace toată toamna, Ești mai acră decât coarna; De te-ai coace-un an ș-o vară, Tot ești acră și amară
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
venit chef de cântat, Precum îi vine rusului / Cari stă-n gura gârliciului: „Soacră, soacră, poamă acră, / De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De te-ai coace toată toamna, Ești mai acră decât coarna; De te-ai coace-un an ș-o vară, Tot ești acră și amară; / Ieși afară ca o pară; Intri-n casă ca o coasă; / Șezi în unghi ca și un junghi.” Cântul și-ospățul s-au sfârșit
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]