1,273 matches
-
rezolvarea conflictului;de aceea, subliniem importanța exercițiilor de corelare a capacităților acestor parteneri în special prin consolidarea unor obișnuințe de interacțiune la elevii/studenții noștri. În virtutea acestor argumente, putem identifica în practică trei motive principale ale eficacității conflictului sociocognitiv: informația, activismul și creativitatea: 1) Informația. Suportul informațional oferit de către celălalt este deosebit de util în elaborarea propriului model de evoluție; astfel, latura socială a conflictului prezintă suport motivațional și câmp cognitiv lărgit; 2) Activismul. Conflictul sociocognitiv instituie un tip de comportament activ
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
trei motive principale ale eficacității conflictului sociocognitiv: informația, activismul și creativitatea: 1) Informația. Suportul informațional oferit de către celălalt este deosebit de util în elaborarea propriului model de evoluție; astfel, latura socială a conflictului prezintă suport motivațional și câmp cognitiv lărgit; 2) Activismul. Conflictul sociocognitiv instituie un tip de comportament activ social și cognitiv (bazat pe sesizarea și rezolvarea „dilemelor”); 3) Creativitatea. Rezolvarea conflictului presupune apariția celei de-a treia soluții, care conține elemente din primele etape, dar le depășește ca nivel de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
metodologic, pornind de la metodele active spre metodele interactive. Am preferat o astfel de dezvoltare, fiind cunoscută dezbaterea conform căreia nu există în mod practic metode „active” și metode „pasive”, toate metodele posedând deopotrivă un grad de pasivism și unul de activism; acesta din urmă variază de la metodă la metodă sau, câteodată, de la un mod de aplicare/utilizare la altul al aceleiași metode. Mai mult decât atât, în relația didactică în care există cel puțin doi actori: cadrul didactic și cursantul, cel
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
la altul al aceleiași metode. Mai mult decât atât, în relația didactică în care există cel puțin doi actori: cadrul didactic și cursantul, cel puțin unul dintre partenerii actului educațional mai sus amintiți este în măsură să dea dovadă de „activism”; de pildă în cadrul unei metode de tip expozitiv (cum ar fi o prelegere) cunoscută drept o metodă „pasivă” putem vorbi despre pasivitatea cursanților, dar nu și a cadrului didactic. De aceea, un pol al continuumului este reprezentat de dimensiunea activă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
înglobează ca un element decisiv în legea generală a sincronismului sub imperiul căruia se dezvoltă viața civilizațiilor moderne”, Sincronism și diferențiere, 10/1927), este exprimată răspicat neaderența lui Lovinescu și a publicației pe care o conduce la formele xenofobe de activism cultural, cu atât mai mult la cele rasist-violente, de extremă dreaptă („Etnicul poate fi un determinant estetic în sensul limitării virtualităților estetice ale unei rase la anumite forme sau moduri de expresie, dar nu se confundă cu însuși esteticul și
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
noi într-o situație data spre rezolvare. Invățarea prin cooperare este o modalitate de organizare a activității prin care se realizează schimburile interrelaționale între participanții la activitate prin procese interumane de cooperare și competiție constructivă: (elevi-elevi, elevi profesor; elevigrup), stimulând activismul elevului în interacțiunea sa cu materialul de studiu, cu ceilalți, prin procese de acțiune și transformare a informației. Munca în echipă constituie un stimulent intelectual și declanșator al schimbului de opinii și de informații, favorizează schimbul de idei și comunicarea
Metodologia aplicării metodelor moderne de predare, învăţare şi evaluare în învăţământul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Asăvoae Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1134]
-
încerca să transfere conținutul predat în mod atractiv, nuanțat, argumentat și inteligibil, apelând la întregul arsenal metodic și logistic de care dispune, depășind simplul și plictisitorul monolog într-o expunere elevată și argumentată care va schimba conformismul în participare și activism. Prin intermediul feed-back-ului influențarea devine bilaterală pentru că așa cum spunea Leon Bloy , nu se știe “cine dă și cine primește”. Astfel, cadrele didactice trebuie să învețe deopotrivă cu elevii și chiar de la aceștia. În acest mod profesorul și elevii/studenții trebuie să
Comunicarea didactică. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rotenstain Solo, Ursachi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1174]
-
pe care o servește cu pasiune” etc. Vin la rând „dislocarea” unității spirituale a Europei prin naționalism exacerbat și imperialism, nimicirea „regionalismului” și a ceea ce azi se numește subsidiaritate, „izolarea morală a națiunilor”, înregimentarea politică a intelectualilor, materializată într-un activism conformist, ancilar. La acest ultim punct Ț. se desparte și de Julien Benda, și de Hermann Keyserling (izolarea „nu e o armă de luptă pentru apărarea spiritului”, ea face din intelectuali niște „birocrați ai spiritului”), de modelul platonician al guvernului
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
de experiență, autenticitatea, primatul spiritului și, în genere, spiritualitatea (nevoia de absolut, „cerința de veșnicie”), apoi tensiunea dramatică (conștiința tragică, sentimentul unei crize profunde) din care s-ar putea naște „pesimismul eroic”. Mai sunt menționate în acest tablou de generație „activismul prin disperare”, „misticismul ortodox”, „agonia”, umanismul neoclasic, negativismul, naționalismul integral și chiar „comunismul marxist”. În fine, cum este un constructor spiritual, un pedagog, autorul Dimensiunii românești a existenței stabilește și rosturile generației tinere în istoria românească, în număr de patru
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
românească, în număr de patru: „să asigure unitatea sufletească a românilor”, „să exprime în forme universale acest suflet românesc”, să se pregătească „pentru ceasurile grele care vor veni” și să pregătească „ivirea omului nou”. Cât privește semnificația acestor formule oximoronice („activismul prin disperare” și „istorismul prin resemnare”), prima s-ar traduce prin setea de absolut și dorința de a înfăptui ceva, indiferent ce. Un fanatism al acțiunii, o voință irepresibilă de afirmare a personalității. Este filosofia de existență a personajelor din
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
exprimat astăzi și în opțiunile politice, ca și istoria totalitară relativ recentă (vezi, în acest sens, și Torcal și Montero, 1999), conduce însă la o importanță relativă mai accentuată a familiei în raport cu prietenii. Sudul marchează față de Centru o scădere a activismului social, mai ales sub impactul implicării și al întreținerii unor relații în cadrul asociațiilor de orice tip. În schimb, apare o importanță mai mare a relațiilor cu colegii, practic o „informalizare” a asociaționismului. Estul Europei diferă în mod vizibil. Experiența totalitară
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
familiilor beneficiare, sporirea caracterului democratic al guvernării prin participarea cetățenilor la aceasta și o evidentă economie de resurse publice. Literatura internațională dedicată participării în diversele ei fațete a stabilit ca un fapt evident handicapul fostelor țări comuniste în ceea ce privește resursele de activism. Din acest punct de vedere, perspectivele dezvoltării comunitare participative în România sunt considerate a fi slabe, ceea ce poate justifica apelul preponderent la programe administrate central sau la un apel excesiv la experți din afara comunităților pentru planificarea acțiunilor de dezvoltare. Îmi
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
însă căutată în alte sfere ale existenței sociale decât cele propuse în literatura convențională și valorificată prin măsuri instituționale specifice. Studiul meu va începe prin conceptualizarea participării ca implicare în acțiunea colectivă și prin sublinierea importanței distincției dintre leadership și activism. Incluzând problema participării în câmpul conceptual al acțiunii colective, am realizat o sinteză a rezultatelor teoretice care reflectă rezultate din domenii aparent eterogene, precum participarea politică, mișcările sociale sau participarea voluntară. Pentru a căuta factorii culturali și factuali asociați participării
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bunului public, admițând că motivațiile pentru defecțiune (free riding) sunt serioase. Cu alte cuvinte, problema constă în a motiva un număr suficient de mare de indivizi să contribuie la bunul comun, în ciuda interesului lor de a nu participa. Leadership vs activism În concepțiile utopice ale acțiunii comunitare, acțiunea colectivă este rezultatul investițiilor unor resurse similare ca formă și cantitate din partea membrilor. Chiar și lucrări mai recente, cum sunt cele ale lui Ostrom (1990, Ostrom, Ahn, 2001), despre instituțiile de acțiune colectivă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt legate direct de implicarea individuală în acțiunea colectivă: condițiile psihologice, factorii culturali, caracteristicile microstructurale ale colectivităților și resursele disponibile pentru participare, pe care le voi dezvolta pe scurt. Teorii psihologice Unele abordări ale mișcărilor sociale au propus explicații ale activismului care sunt reductibile la stări psihologice sau la trăsături de personalitate ale individului. McCarthy, McAdam și Zald (1988) enumeră autoritarismul, dorința de consistență cognitivă și deprivarea relativă. A fost utilizat pentru explicarea mișcărilor studențești chiar și un conflict oedipian dintre
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt teoriile care explică implicarea în mișcările sociale prin nemulțumirea de status (Lipset, Raab, 1978) și inconsistența de status (Lenski, 1956). Evidențele empirice care ar susține aceste teorii sunt fragile (Wood, Hughes, 1984), cu toată constanța încercărilor de a explica activismul din diferite domenii, mai ales în domeniul politic și în mișcări sociale, prin variabile legate de status. Un alt factor psihologic mai puțin studiat, dar la fel de semnificativ este orientarea latentă către activismul social, la care fac trimitere totuși unele lucrări
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1984), cu toată constanța încercărilor de a explica activismul din diferite domenii, mai ales în domeniul politic și în mișcări sociale, prin variabile legate de status. Un alt factor psihologic mai puțin studiat, dar la fel de semnificativ este orientarea latentă către activismul social, la care fac trimitere totuși unele lucrări (de exemplu, Brady, Verba, Shlozmann, 1995). Simțul comun și prudența metodologică sugerează posibilitatea existenței unui factor latent, de natură psihologică, care poate fi identificat ca o predispoziție înaltă pentru implicarea în acțiunea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sau voluntară - e mai puternică printre membri clasei mijlocii. Studii precum cele ale lui McClleland (1976) sau Bourdieu (1984) atribuie clasei mijlocii anumite înzestrări culturale care le stimulează participarea - fie un plus de ambiție, de orientare către realizare, autonomie și activism, fie un subconștient de clasă denumit habitus care descrie conexiunile invizibile dintre pozițiile de clasă și alegerile individuale. Aceste teorii sugerează că resursele pentru participare, fiind însușite prin socializare, sunt dependente de originea socială. Analizând empiric aceste relații, Beck și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rețea. Potrivit aceste logici, densitatea de rețea din scară este dependentă de mobilitatea rezidențială, astfel încât, mă aștept să-i întâlnesc printre locatarii cel mai puțin activi pe cei care au cea mai scurtă istorie comună cu a colectivității. Resurse și activism Încă din anii ’70 și ’80 s-a remarcat faptul că participarea politică este mai intensă pentru persoanele aparținând categoriilor cu un status socioeconomic înalt. Dincolo de impactul direct al disponibilității mai mari de timp și de bani, Brady, Verba și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bisericilor, indiferente la poziția socială a persoanei. Educația formală determină, la rândul ei, competențele civice în mod direct, prin sporirea capacității de înțelegere și de comunicare și indirect, prin asigurarea unei poziții de rețea mai bune (Nie, Junn, Stehlik-Barry, 1996). Activismul transmite un know-how al participării, dar și o identitate de participant (Becker, 1963) pe care persoana caută ulterior să o manifeste (McAdam, McCarthy, Zald, 1988). Unul dintre aspectele puțin studiate ale participării în asociații voluntare în Europa Centrală și Răsăriteană
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
participant (Becker, 1963) pe care persoana caută ulterior să o manifeste (McAdam, McCarthy, Zald, 1988). Unul dintre aspectele puțin studiate ale participării în asociații voluntare în Europa Centrală și Răsăriteană este impactul apartenenței la organizațiile comuniste care gestionau resursele de activism ale societății. Howard (2003) arată că persoanele care s-au abținut să participe în uniuni de comuniști sau de tineri comuniști au rate de participare scăzute și în perioada postcomunistă. Aceasta poate fi urmarea înzestrării diferențiate cu competențe civice sau
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
organizații „voluntare”, asupra competențelor și identităților civice a fost, de asemenea, puțin investigat. În plus, mutațiile sociale majore din perioada respectivă, dar și transformările radicale din ultimii 15 ani au afectat comunitățile în maniere care puteau altera resursele structurale pentru activism. Lipsa unor date longitudinale împiedică formularea unor răspunsuri finale la întrebări de acest fel. Studiul meu va aborda aceste chestiuni recunoscând limitele pe care metodologia le impune generalității rezultatelor. Testarea modelelor participării în acțiune colectivă nu este o sarcină ușoară
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
încurajează sau împiedică oamenii să se angajeze în inițiative comunitare în România sau chiar să le conducă. Absența datelor statistice face interpretarea de aici tentativă. Informația factuală susține totuși unele dintre argumentele modelelor resurselor și rețelelor, furnizează susținere pentru ipoteza „activismului latent”, este indiferentă la modelul culturalist și respinge teoria culturii de clasă. Clasa nu contează O consecință importantă a analizelor este respingerea ipotezei habitusului sau a culturii de clasă. Subiecții din toate cele trei categorii de bază sunt distribuiți omogen
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
consecință importantă a analizelor este respingerea ipotezei habitusului sau a culturii de clasă. Subiecții din toate cele trei categorii de bază sunt distribuiți omogen din punctul de vedere al originii lor sociale, ceea ce face neplauzibilă teza potrivit căreia orientarea către activismul social sau leadership ori, invers, pasivitatea și retragerea sunt specifice ethosului unei clase sau al alteia. Dacă această ipoteză găsește susținere în Occident, cum poate fi explicată respingerea ei în cazul nostru, fără a apela la eventuale erori metodologice? O
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
peisajul organizațional comunist. Așa-zisele organizații voluntare care au funcționat de la începutul anilor ’50 până la sfârșitul anilor ’80, incluzând mase mari de oameni - Organizația Pionierilor, UTC, PCR și sindicatele - au fost principalele canale instituționalizate folosite de administrația comunistă pentru controlul activismului social și a mobilității sociale. Erau singurele organizații în care cineva interesat de activismul social putea face o carieră. Pe de altă parte, avansarea în ierarhia socială era, cel mai adesea, condiționată de aceste mecanisme organizaționale, până la un anumit punct
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]