659 matches
-
Gesticulează violent: — Chiar și guvernator de provincie... Se oprește scurt și scuipă disprețuitor la picioarele flaminului. Un gest care nu-l caracterizează. — A preferat în schimb să fie un versificator mărunt. Se strâmbă: — Un poetaș la modă. Împunge un deget acuzator în pieptul lui Publius Maximus: — Și pentru asta a plătit. Marcia Medullina s-a abținut până acum. Izbucnește acră: — Nu pentru asta a plătit. Știi prea bine, nu te mai preface. Scoate-ți masca ipocriziei de pe față, dacă din cauza ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
investigațiilor. Să le fie rușine! În același articol, reporterul menționa „o coincidență bizară“, mai precis faptul că „Bibi Chen organizase excursia de-a lungul Drumului Birmaniei, unde 11 persoane plecaseră ca să vadă artă budistă și dispăruseră“. Vedeți cum mă arătau acuzator cu degetul? Era clar că asta insinuau, printr-o asociere discutabilă cu niște Întâmplări inexplicabile, ca și când eu aș fi pus la cale o excursie blestemată de la bun Început. Ce aberație. Partea cea mai proastă este că nu-mi amintesc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
paginilor zburătoare. Mai târziu se Înconjurase de tineri care-i Îndeplineau ordinele, de la jefuit bănci la Înjunghierea mortală a unui bărbat care-l amenințase că-l va demasca drept impostor. Când prietenii bărbatului mort au Început să facă investigații, degetul acuzator al sorții a arătat către Seraphineas Andrews determinându-l să fugă În jungla birmaneză. Seraphineas Andrews știa de mitul Fratelui Alb Mai Mic. Ce noroc pe capul lui că era alb. Într-o zi de târg, Andrews și-a improvizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lumii. Roxanne Încerca să fie extraordinară și infailibilă ca mamă. Dar eșua din nou și din nou sau cel puțin așa i se părea ei. I se părea că plânsetele de nemulțumire și furie ale copilului erau un deget Îndreptat acuzator spre ea. Datorită prezenței calme și Încrezătoare a lui Dwight, anxietatea ei s-a diminuat. Nu a devenit mai puternică, ci mai conștientă de cât de puțin Îi oferise. Nu era atât de egoist cum Îl acuzase ea. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În căptușeala hainei lui. (Ți-am scris despre asta, Îți amintești?) Spunea Încontinuu că Armata Roșie Îl luase pe el și aurul lui și nu l-a mai văzut decât Într-o ricșă În drum spre stadion, cu niște cuvinte acuzatoare scrise pe tăblița atârnată de spate și o legătoare la ochi care alunecase așa că-i puteai vedea ochii Îngroziți. După ce a fost Împușcat, familia Îngropase celelalte obiecte de valoare. Unul câte unul, membrii familiei ei muriseră pentru că dețineau acele obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din sala de recurs fu cuprinsă de o tăcere stânjenitoare În timp ce unele persoane se auzeau plângând. La rândul lor gardienii de pază a deținuților, priveau chiorâși la acest individ ce Îndrăznise să acuze sacrosanta persoană a procurolului devenind din inculpat acuzator...!! Judecătoarea instanței de recurs, privi insistent la Tony Pavone silabisind cu voce sonoră: „Ne vom pronunța asupra recursului declarat de procuratură și inculpat peste două zile adică, 23 Aprilie 1981 În ședință publică”. Dădu o lovitură cu ciocanul În masă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ținea Miercurea Cenușii, și adeseori doar cu un punct de cenușă Între ochi se Înfățișa clar dinaintea privirii bătrânului domn. Cu micuții zulufi evreiești de păr creț coborând din perucă pe lângă urechi și buzele florale de un roșu Închis, sceptice, acuzatoare, afirmând ceva substanțial despre revendicarea vieții ei, dreptul ei de a fi fiece - la fiece s-ar ajunge. Plină de comentarii Întotdeauna, gura completând premisele declarate dintr-un unghi bezmetic de ochii Întunecați, convergenți. Nu Întru totul nebună, poate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doi pregăteau injecția, mi-am amintit ceva ce mi-a povestit odată Sheba despre cum se ducea ea cu copiii la vaccin. Totdeauna erau neatenți până în ultimul moment, iar apoi, când acul le perfora pielea, o privire teribilă de surpriză acuzatoare le apărea pe față. — Era acolo ceva foarte matur. Ca și cum ar fi zis: „Ești tu, mami?“. Portia nu era în stare de o asemenea acuzație. De-abia a tresărit când i-au înfipt acul. Și când am luat-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
secunde să-mi caut cheile în geantă, cineva a zbierat: —Dulceață. Așteaptă. Era Ornesto, vecinul de sus, mergând pe stradă într-un costum fistichiu roșu aprins. La naiba. M-a prins din urmă și mi-a spus pe un ton acuzator: —Te tot sun. Ți-am lăsat cam opt trilioane de mesaje. —Știu, Ornesto, îmi pare rău, nu prea sunt în apele mele... —Auuu! Uită-te la fața ei! Ooo, dulceață, asta e nasol. Literalmente și-a plimbat nasul peste cicatricea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Asta înseamnă c-o să fie greu s-o ținem „sub observație“ pe bătrână, dar având în vedere ce privire nesuferită mi-a aruncat, probabil că e mai bine așa. În celălalt colț al camerei, beculețul de la robot continua să licărească acuzator. Dispari, dispari, de ce mă chinui? Îmi doream să pot șterge blestematele de mesaje fără a le fi ascultat, dar mașinăria nu-mi dădea voie, așa că am apăsat butonul de pornire, și apoi am tulit-o în baie, auzind în timp ce plecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care nici nu vor să devină membri ai Uniunii Scriitorilor, sunt fol osiți ca motiv de luptă împotriva mai vârstnicilor care, totuși, vor în... Uniune. „Sunt ieșeni care la 60 de ani au scris trei cărți într‐un an”, declară acuzator Ziarul de Iași, preluând și redând spusele lui Valeriu Stancu, președintele Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor, într‐un text pe trei coloane, cu dureroase și inacceptabile greșeli ortografice și de exprimare, scăpate la corectură, semnat Claudia Craiu. Dar, a scrie
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
că nici nu-și va aduce aminte despre ce era vorba. Niște chestii prostești la care se gândea înainte să aibă atacul. Știu că e un clișeu, dar mintea chiar îți poate juca feste. Părea că se uită la cineva. Acuzator. Sebastian se holbă la mine. — La cine? Nu știu. Nu mi-am dat seama. La cineva din cameră. — Dar nu e posibil. Trebuie că avea halucinații. Poate că avea dreptate, dar eu nu credeam asta. Totuși, nu avea nici un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
simplei narări. Scriu din uitare și minciună. Falsificând a doua oară o realitate denaturată. Cei care într-adevăr au suferit sunt iertători, au tonul acesta firesc al povestirii pentru că, neuitând, au iertat. Când încep să facă și ei „memorialistică“ vindicativă, acuzatoare, se ghicește imediat nota falsă. Amuzantă, adeseori, când confrunți mai multe relatări, de la persoane diferite, despre aceleași fapte. Constat, pe zi ce trece, cum Biblioteca amorțește. O lâncezeală întinsă ca o pată de mucigai lățită peste tot. Începând cu programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
statui, efigia unui Înger purificator, fusese abandonată În interiorul unei fîntîni ce Împodobea grădina. Silueta de marmură Înnegrită strălucea ca un spectru sub stratul de apă ce se revărsa În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit ca o baionetă, arăta spre intrarea principală a locuinței. Poarta din stejar sculptat era Întredeschisă. Am Împins ușa și m-am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acoperite cu giulgiuri de gheață. Suprafața fîntînii era Înghețată Într-o oglindă neagră și lucioasă din care se ridica doar brațul de piatră al Îngerului scufundat, ca o sabie din obsidian. Lacrimi de gheață Îi atîrnau de degetul arătător. MÎna acuzatoare a Îngerului arăta direct spre ușa principală, care era Întredeschisă. Am urcat treptele cu speranța că nu era prea tîrziu. Nu m-am mai ostenit să-mi amortizez ecoul pașilor. Am Împins poarta și am intrat În vestibul. O procesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fapt. O femeie mai În vârstă Își ține mâinile Împreunate și privește cu necruțare Într-un punct din stânga imaginii, În off. Are o față rotundă și tristă, iar părul, negru, Îi este ascuns În parte de un fel de căciulă. ACUZATOR PUBLIC SĂRACU: Cât timp Înainte de 23 August s-a Întâmplat aceasta? ACUZAT CRISTESCU: Cu 10-15 zile Înainte. D. Maniu a continuat: „Dragule, acest act trebuie făcut de un militar. Numai el poate să-l facă. Spune și d-ta, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ridicat privirea spre Penelope și m-am Întrebat când anume ne Îndepărtaserăm atât de mult. — Cred că a fost bine. Speram să stau mai mult cu tine... M-am oprit brusc când mi-am dat seama că tonul meu părea acuzator. Își ridică privirea și mă privi dur. Îmi pare rău, nu mă așteptam la problema cu Avery. În plus, mi-ar fi plăcut să fim numai noi și să ieșim În oraș, ca pe vremuri, dar tu ai ținut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în ochi. O dată, din impuls copilăresc, i-a furat monedele și a fugit. I s-a părut amuzant pe atunci. Acum, însă, încearcă să se eschiveze și nu-și ridică privirile din pământ și de la perechea de cioturi grotești, lăsate acuzator la vederea lumii. Îmi amintesc cum mi-ai furat vasul și mi-ai strigat să fug după tine, ca să mi-l iau înapoi. Pran vrea să spună ceva. — Cum am mai râs atunci, continuă cerșetorul. Pran încuviințează. I se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
treacăt; însă el nu îndrăzni s-o privească. Era o făptură albă. Se gândi imediat că familia Gavin nu avea cum să nu observe. Dar ei nu spuseră nimic. Copila era mereu presentă, jucându-se în mizerie, bătând din palme. Acuzator. Văzuse sate lângă plantațiile de ceai, unde familii întregi de corcituri se aliniau să vadă cum treceau misionarii. Băieți și fete de vârste și staturi diferite, întinzând mâinile în fața colibelor; unul se trăda prin nasul încovoiat sau urechile clăpăuge ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
însăși esența sistemului politic românesc. Tocmai de aceea, nu e de mirare că în septembrie 1907 este respins de la premiul Academiei Române, pe motiv că n-ar iubi România. Este atacat violent în presa vremii, La Roumanie din București afirma răspicat - acuzator că autorul „e un demolator, un nihilist, un acuzator al fraților săi, un cenzor al întregii societăți românești”, ceea ce îl face pe Caragiale să devină tot mai bătăios și mai sigur că și-a atins ținta finală - demascarea oligarhiei române
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fericiții de atunci”, ne băteam ore în șir pentru asemenea bunătăți pământești oferite cu larghețe și interes pentru sănătatea noastră. Volumul în sine conține 79 de fabule scurte, cu personaje având însușiri caracteristice pentru a fi mai ușor și mai acuzator arătate cu degetul. O bună parte din aceste piese satirice sunt din vremea dictaturii comuniste, cu date exacte când aveau loc evenimente remarcabile: mitinguri, conferințe, rezoluții plenare sau alegerea „conducătorului mult iubit și stimat”, deci e vorba de literatura de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ce e mai bine pentru tine. Am zâmbit. ― Atunci vei avea Încredere În mine și vei ignora tot ce ai văzut azi. Nu voi păți nimic. ― Alisia... ― Te rog! am șoptit. Maria Își Încrucișă brațele și Îmi aruncă o privire acuzatoare. ― Mă mai gândesc, spuse ea supărată. ― Mersi, am zis și am Îmbrățișat-o. Sunt sigură că o să iei decizia corectă. I-am auzit râsul fals În timp ce se ducea pe patul ei. ― Alisia, știm amândouă care e decizia corectă. ― Decizia corectă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
m-a anunțat ea și mi-a întins receptorul. Cu inima bătându-mi să-mi spargă pieptul și transpirația șiroindu-mi prin păr, am luat receptorul. îmi exersasem discursul toată ziua. Hotărâsem să fiu încrezătoare și vorbăreață, nu plângăcioasă și acuzatoare. Dar buzele îmi tremurau așa de tare încât nu eram sigură c-am să pot să le mișc și să spun ceva inteligibil la momentul oportun. Am auzit un declic și inima mi s-a strâns de dezamăgire - îmi răspunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și Wilt se văzu nevoit să admită că femeia nu-și luase prea multe cu ea. — Ce purta când ați văzut-o ultima dată? întrebă inspectorul. — Niște pijamale de plajă limonii. — Ce limonii? — Pijamale, zise Wilt, suplimentând lista de dovezi acuzatoare găsite împotriva lui. Inspectorul își notă detaliul în carnețelul lui. — în pat, nu-i așa? — Nu, răspunse Wilt. Acasă la familia Pringsheim. — Familia Pringsheim? Și cine ar fi, mă rog, acești Pringsheim? Americanii despre care v-am spus, care locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ei, nu-mi pot imagina unde să se fi dus. — Eu pot, zise inspectorul, uitându-se cu un interes îngrețoșat la pata de pe cearșaful pe care îl descoperise unul dintre polițiști în coșul cu lenjerie murdară. Când părăsiră casa, dovezile acuzatoare constau într-un cearșaf, un cordon de la un halat de casă vechi, care se strecurase în mod misterios în pod, un satâr pe care Wilt îl folosise o dată ca să deschidă capacul unei cutii cu miniu de plumb și o seringă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]