720 matches
-
cu apă și oxigen. O parte semnificativă a coroziunilor are loc la "lipsa totală a oxigenului". Pe suprafața țevilor astfel corodate se pot observa puncte negre - "fier(II)sulfid". Dacă se îndepărtează fier(II)sulfid-ul,se poate vedea o adâncitură anodică a cărei suprafață este fier gol. Pentru "biocoroziune" pe suprafețe de fier acoperite cu apă și/sau depuneri biologice sunt responsabile în primul rând "bacteriile ce reduc sulfat". Astfel de medii conțin ioni de sulfat dar nu și oxigen
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
tuaregii. Agricultura: creșterea ovinelor, a caprinelor și a cămilelor; culturi în oaze. Regiunea este populată de nomazi. Orașele In-Amguel, Tazrouk, Tahifet și Ideles numără numai 10.000 de locuitori. Oamenii care trăiesc în zonele deșertice folosesc rezervoare specifice de apă: adâncituri naturale în rocă, în care apa de ploaie se păstrează un timp mai îndelungat, în așteptarea călătorului însetat. Călătoria prin Munții Ahaggar începe din orașul Tamanghasset (fostul Tamanrasset). Numai mașinile de teren sunt capabile să îi poarte pe călători la
Ahaggar () [Corola-website/Science/304590_a_305919]
-
vieții sale, derutând uneori critica de specialitate, derutând publicul și pe toți cei care nu l-au putut urma. Vedem că ceea ce se vehiculează în publicul larg nu este decât pojghița, imaginea ștearsă, epiderma goală de carne, fără esențe, fără adânciturile care conțin total și iremediabil sensul și motivația existențială a operei. Alexandru Țipoia este ultimul ""clasic modern"" al generației sale, legând doua lumi contrare, una apusă și alta în devenire cu tot zbuciumul și angoasa nașterii acestor vremuri. Atmosfera din
Alexandru Țipoia () [Corola-website/Science/311144_a_312473]
-
denumiri "Peștera Minunată" sau "Ghețarul de la Casa de Piatră" și este locul în care s-a găsit cea mai veche urmă a omului de Neanderthal din România. Denumirea peșterii vine de la platoul sub care se află, platoul Vârtop, vârtoapele fiind adânciturile (doline ) care se formează în zonele carstice. Ghețarul de la Vârtop este situat pe teritoriul comunei Arieșeni, județul Alba, în Munții Bihorului. Se ajunge urmând șoseaua de pe Valea Gârda Seacă aproape 12 km din comuna Gârda de Sus, până în cătunul Casa
Peștera Ghețarul de la Vârtop () [Corola-website/Science/316116_a_317445]
-
mai vechi mănăstiri din Țara Românească, precum și un monument arhitectonic medieval de o rară frumusețe. Numele "„Govora“" provine, probabil, din derivarea slavului "găvariti", "a vorbi, a spune" și prin extensie "izvor, murmur de izvor", sau din dialectul traco-dac care înseamnă "„adâncitură“", vale cu multe izvoare. Complexul mănăstirii Govora a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Vâlcea din anul 2015, având codul de clasificare . Mănăstirea este situată la poalele dealului Coșul Mare pe raza comunei Mihăești, pe fosta moșie "Hința
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
fereastra decorată, dau un caracter aparte acestei bisericuțe de lemn. În interiorul navei, în dreptul soleei, se poate observa un lemn prins cu cuie de lemn pe peretele sudic, la înălțimea uni stat de om. Acestuia îi corespunde pe peretele nordic o adâncitură în perete. Între acestea, biserica a avut se pare o grindă orizontală care accentua inițial trecerea dintre sacru și profan în dreptul soleei. Această grindă a fost un element local arhaic pe cale de dispariție, surprins numai în câteva biserici de lemn
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
în urma lucrărilor a fost recuperat un mâner de bronz al unui pumnal de tip „akinakai” cu miez de fier, de la care se păstrează și începutul lamei de fier. Mânerul prevăzut cu bară și gardă cordiformă are pe fețele late o adâncitură longitudinală. (Din păcate nu se mai află la muzeul din Aiud.) În partea de nord a vetrei satului Geoagiu de Sus, pe culmea „Cuciu”, se află urmele unei așezări aparținând culturii Coțofeni și un mic cimitir tumular numărând 4 tumuli
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
malul lacului, spre nordul provinciei Omi. El, unul, se deplasa călare. Briza primăvăratică îi juca pe chip, în timp ce călărea sub stindardul de comandant cu tidvele aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și adâncituri. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era încă destul de rece ca să înroșească nasurile războinicilor. În asfințit, armata se împărți pentru a-și ocupa pozițiile. Soldații aproape că puteau vedea inamicul. Și totuși, nu se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și a micilor pâraie arăta că zorii erau aproape, dar peste tot se întindeau umbre negre, iar norii întunecați pluteau la mică înălțime deasupra pământului. — Hei! Uite-i! — Jos! Culcat! Pe orezării, în desișurile de boscheți, la umbra copacilor, în adânciturile solului, siluetele oamenilor din armata urmăritoare se culcară repede la pământ. Ciulind urechile, puteau auzi armata din apus deplasându-se într-o coloană lungă și neagră pe singurul drum care dispărea într-o pădure din depărtare. Trupele de urmărire se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Unitate geografică aparte este așezată la est de cumpănă apelor , cam la mijlocul uriașei adâncituri ce separă grupa de nord a Carpaților Orientali de cea centrală, adâncitura urmărită de un drum transversal mult bătătorit ce leagă Podișul Someșan al Transilvaniei de cel al Sucevei și Fălticenilor din Moldova de Nord. În literatura geografică românească depresiunea
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
Unitate geografică aparte este așezată la est de cumpănă apelor , cam la mijlocul uriașei adâncituri ce separă grupa de nord a Carpaților Orientali de cea centrală, adâncitura urmărită de un drum transversal mult bătătorit ce leagă Podișul Someșan al Transilvaniei de cel al Sucevei și Fălticenilor din Moldova de Nord. În literatura geografică românească depresiunea este numită și Țara Dornelor, înțelegând prin această vatra depresiunii și râma
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
plecare, obișnuia să se învârtă prin cameră dezbrăcat, încă ud după duș, cu instrumentul atârnându-i, și eu treceam în grabă pe lângă el, căutând un deodorant sau o perie de păr sau orice altceva, și îi întrezăream fundul micuț și adânciturile de o parte și de alta a coapselor și îmi spuneam, „Doamne, e splendid“. Dar de îndată îmi ziceam ceva de genul „Încă nu mi-am pus flecuri la cizme, va trebui să port alte încălțări și asta îmi strică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
L-am stins, o anunță el epuizat. Marlena aprinse lumina. Bucățile carbonizate de plasă pluteau În aer ca niște fantome făcute scrum. În lumina albastră fluorescentă și printre rămășițele incendiului, Harry și Marlena fură nevoiți să se confrunte cu diferitele adâncituri și rotunjimi ale goliciunii celuilalt. De data aceasta fără lumina iertătoare a lumânărilor și a dorinței sexuale, iar În curând și fără nici un pic de intimitate. Ce se auzea? Strigăte de bărbați, pași tropăind pe podețul de lemn! Harry și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
uitară Înăuntrul camionului. Marginile camionului erau din scânduri late, iar deasupra era o prelată Închisă la culoare, cauciucată, care, și-au imaginat ei, proteja de soare și ploaie. Pe ambele laturi ale camionului erau aliniate băncuțe din nuiele, cu multe adâncituri, iar În mijloc erau două baterii imense de doisprezece volți, una dintre ele fiind așezată Într-o drăcovenie lungă, și În jur se vedeau coșuri și genți Împletite din sfori Înnodate cu provizii de mâncare. Nu sunt centuri de siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fi terminat la numai un metru În fața lor. Tot acest ocean de verde Îi amețea. Trunchiurile copacilor erau acoperite cu mușchi și căptușite cu epifite: ferigi, bromelia și orhidee micuțe În culori pale Își aveau rădăcinile Înfipte În scorburile și adânciturile pline cu pământ ale copacilor. Păsările țipau Încercând parcă să-i avertizeze. Undeva În depărtare, se auzi cum se rupe o creangă sub greutatea unei viețuitoare nevăzute, poate o maimuță. Ținându-și respirația, prietenii mei se lăsau copleșiți de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și noroc și ghinion. El trăiește acum, dar soție, soră, frate, morți. Soldații Împușcat În cap și corp. Dar el nu murit. Fata, nici ea nu murit. Roxanne Îndreptă camera spre nefericitul bărbat. Într-o parte a feței avea o adâncitură Întunecată de mărimea unei monede, iar umerii Îi era brăzdați de cicatrice mari, palide. Unul dintre brațele fetiței era Îndoit Într-un unghi nefiresc, iar pe umăr avea o excrescență de țesut cicatrizat care semăna cu o tumoare roșie. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Aveam 38 de ani, mașină, o slujbă stabilă, o femeie adevărată lângă mine și tot ce mă fascina era slipul de piele al lui Rahan! Firește, așa cum susțin doctorii, de la Dr. Justice la Arcadie Percek, toate mi se trăgeau din adânciturile copilăriei. Fusesem un puști nervos, singuratic, tăcut, dar cu ochii deschiși la ce se întâmpla în jur. Prea larg deschiși, dacă mă întrebați pe mine. În casa noastră de pe strada Vitejescu, colț cu Lânăriei, pândeau fantasmele plăcute și nocive ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trebuie. Pe unii îi mai găseai prin bibliotecă, uitaseră să copieze ceva. Biblioteca arăta ca o catacombă. Hruba te îmbia mai degrabă la comemorări, decât la învățătură. Cărțile se lipeau de pereți, reci și îmbălsămate. Majoritatea putrezeau prin cotloane și adâncituri întunecoase, unde doar bibliotecarele cu vechime reușeau să se mai descurce; când răsfoiai paginile, n-ar fi mirat pe nimeni să cadă oase din ele. Nu întâlneai nici un calculator prin zonă. Titlurile se fereau de tine, le găseai de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau duminica, îi explicam de pe hol ce se rumenea în cuptor. Cu musafirii mergea și mai simplu, mai ales cu ăia nepoftiți. Nu puteai să mă păcălești: simțeam de la o poștă dacă fusese cineva străin în casă, după aer, haine, adânciturile fotoliilor, mirosul și consistența prosoapelor. Era suficientă o deplasare neprevăzută a moleculelor de aer, ca spațiul să fie iremediabil perturbat; de-abia o așteptam. Întotdeauna când Maria venea de la „Hanul cu Tei“, o sărutam direct pe gură; profitam de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
al transportatorilor. Muzica se revărsa vesel-trist, curgea fără oprire din sintetizator și-acordeon, ca vremea de-afară. Geamurile picurau, pe tavan se formase condens. Podeaua băltea ușor. Până și scaunele păreau înmuiate: placajul se descojise și apa se strecurase prin adâncituri, formând iazuri și heleștee în miniatură. O culoare leneșă, păstoasă, de șuruburi ruginite. Cine știe câte bacterii și spirochete își făceau de cap pe-acolo și de câtă vreme, pândindu-te să-ți scufunzi pantalonii în microclimatul lor. Am coborât direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bucătăriei, ca o moștenire firească și necesară, lăsată din moși-strămoși. Și le mai venise o idee. Baia nu rămăsese baie decât cu numele. Chiuveta lipsea, iar cada nu fusese montată; nici n-ar fi încăput pe ușă. În locul closetului, o adâncitură dreptunghiulară la nivelul picioarelor, decupată în ciment, ca o platformă de lansare. În mijlocul ei, pe drept, o gaură rotundă și două tălpi metalice cu striuri, ca niște pedale. Te așezai pe vine și apăsai când frâna, când accelerația, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi salvat omenirea de la urâțenie și îmbătrânire. Mi-am plimbat lama tacticos, pe toată lungimea obrazului. Apoi m-am mutat pe partea a doua, cu tot cu creme și spume. Imaginea îmi părea nefamiliară, conturul feței arăta străin, golit de ridurile și adânciturile care îi dădeau dimineața volumul și mă făceau să mă recunosc. Lama trecea peste spațiile translucide, descoperind pielea și injectându-i mici pete rozacee în mișcarea ei de du-te-vino. Eram posesorul unei machete transparente, umplute treptat de culoare, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
precedau Întotdeauna Înaintarea Cuceritorilor. Nu, nu de acolo i-a văzut și nu de acolo i-a atacat luptătorul necunoscut pe cei o sută de Cuceritori. I-a așteptat mai degrabă Într-un loc ascuns, În spatele stâncilor sau Într-o adâncitură a nisipului. Praful de pușcă era o dovadă că și-a pregătit cu mult timp Înainte ambuscada. Dar cum ajunsese praful să explodeze sau să se transforme În incendiu, asta Amir nu Înțelegea. Știa doar că În China folosirea prafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
TBC. Era și dânsa bolnavă, dacă era la Văcărești? Dânsa a primit o injecție, s-a infectat șoldul și puteai să bagi două degete În șold, așa i-a putrezit carnea. Și după ce s-a vindecat, i-a rămas o adâncitură În șold, și ea pentru asta a venit la Văcărești. S-a mai Întremat cât de cât acolo? Da, da, că primeam lapte, pâine, nu mămăligă sau turtoi. Era un regim ușor mai suportabil. Era puțin mai bine. Incomparabil, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-Dă-mi mâna, hai să plutim în larg. Am tras amândoi adânc aer în piept și am pornit. Părea să fie o invitație la sex indirectă. Îmi ținea mâna de încheietură și pășea ușor prin nisip. Îi vedeam forma sânilor de la adâncitura decolteului costumului de baie, pielea foarte albă si rotunjimile apetisante. A reușit să-mi sugereze că va urma un joc erotic, acolo printre valuri, unde va fi ca o nimfă, lăsându-se plutind în voia plăcerilor. Și-a încrucișat brațele
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]