426 matches
-
Fusese doar o zi? Poate fusese mai mult.) Petrecuse acele săptămâni de vară În cimitir. Apoi apăruse În Zamoșt, chiar În oraș, sălbatic, sleit, putred, ochiul mort holbat - ca un melc de mare. Unul dintre cei cu soarta pecetluită ce adăstase prin toate. Prea puțin a meritat efortul, poate. Sunt momente când a te da bătut e mai rezonabil și mai decent, iar a rezista este o dizgrație. A nu merge dincolo de un anumit punct cu rezistența. A nu Întinde materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nimeni nu „urmărea pe nimeni”, toți cu bunăvoință și înțelegere, nu se întocmeau „caracterizări”, erau și bogați și săraci, e adevărat, dar nimănui nu-i era teamă de nimeni, și nici unul nu murea de foame, chiolhanuri fără sfârșit, la care adăstau și drumeții în calea ce taie câmpia spre nord; acum toți duc numai grija zilei de mâine, pâine nu mai e în comună de mult, grânele se predau la stat, nici porcii nu mai au ce mânca, se pleca o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Gării de Nord, ușor intimidată, se urca în expresul de Paris, dar când trenul își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorâtă, și în după-amiaza aceea, când mă întorceam de la tribunal, în timp ce adăstam în fața vitrinei unei librării, închise la ora aceea, un bărbat în vârstă, cu părul alb, corect îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu îngrijire studiată ce-i contrazicea vârsta ce părea s-o aibă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deschise și nu mă mai doare. Aș zice că e aproape vindecată. —O, ești și ortoped acum, mai nou? — Nu, sunt PR pentru produse cosmetice și n-or să-mi țină postul o veșnicie. Am lăsat gândul acesta să-i adaste în minte, apoi am șoptit diabolic: S-a terminat cu produsele de machiaj gratuite. Dar nici măcar asta n-a funcționat. Nu pleci nicăieri, domnișoară. Totuși, îmi alesesem bine momentul: chiar în acea după-amiază trebuia să merg la spital pentru controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
negru și ale frumoasei Abla, s-a întrerupt ca să întrebe dacă printre cei de față se aflau copii sau femei. Toți, copii și femei, s-au îndepărtat cu părere de rău, cu capul plecat. În ce mă privește, am mai adăstat câteva clipe, cât să-mi cruț amorul-propriu. O sută de priviri dojenitoare s-au întors atunci în direcția mea. Nefiind în stare să le țin piept, mă pregăteam s-o iau din loc, dar, făcându-mi cu ochiul, Harun îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cum făcea și porcării. Pentru Elfrida prezența lui întuneca încăperea și strica frumusețea vieții. O’Toole își imagina că e un paratrăsnet, un conductor de electricitate, un Prometeu dezlănțuit, frust, un om carnal, în floarea vârstei, vitalitatea vieții însăși. Mai adăsta în el un puternic sentiment religios. în diminețile de după dezmăț, putea fi văzut chinuindu-și trupul cu o nuia sau putea fi auzit plângând disperat dincolo de ușile odăilor lui mademoiselle de Sade din Casa Fiului Răsare. A fost unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
seară, mă trezesc cu mândra vară. Radu: Aerul mirose-a flori, fructe coapte-ți dau fiori. Alina: Soarele-n călăuzește tare, toată lumea vrea la mare. Prezentator: Așa-i vara veselie, cântece și bucurie. Rândunica: Toată vara am lucrat, lângă pui am adăstat Pregătindu-i de zburat Cuibul să și-l părăsească Departe să poposească. Prezentator: Soarele a obosit de atâta strălucit ; Fructele s-au pârguit, strugurii s-au înnegrit, florile își pier pe cale; Hainele lor de petale. Alina: Oare ce s-o
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Fii tu durul. O s-o scot pe De Haven din drum și după aia o să-l lucrăm pe individ. Ajunseră la ușă și sunară. Claire De Haven le deschise. Mal îi spuse: — Pleciundeva două ore. Claire se uită la Buzz, adăstând pe lângă haina lui jerpelită de șagrin. — Nu cumva să-l atingeți! Mal arătă cu degetul mare peste umăr: — Du-te pe undeva. Nici un mulțumesc pentru ce-am făcut? Mal îl apucă pe Buzz, care o apucase pe femeie. — Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Zăpezi își argintau spre tine cale Și norii îmi ningeau pe frunte drame. Era durere multă-n noaptea ta încât, când am aprins tăcută zorii Privirea albă-n lacrimi înota Trudind să șteargă chinul din memorii. Mângâiam acele vise zdrențuite, Adăstând pe margini de durere Atunci când te-am chemat să-mi fii, iubite Toiagul alb prin lumea de tăcere... Am dispărut lăsându-ți semne prin zăpezi Și lacrimi înghețate-n cupe de necaz De vrei, mă vei găsi prin scurtele amiezi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Empireu Și-n jos, din zarzăr, doar balsam. Picătura Ce ropot mă trece în seara tăcută... E ploaia de tine în ritm cadențat, Acustice gânduri, Suava pornire în tainice spații Robite-n oftat. Și gândul, și ploaia în marea-mpăcare Adastă venirea Cu nou început Și suflul, și mâna, Și buze-mpreună Visează unirea Cristal și tăcut. Dar Straniul mă simte Și-mi prinde făptura Cu degete gheare în pori nepătrunși, Sculptură să facă Pe soclu de piatră Și picuri de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vitalitatea. La ceasul la care toți colegii mei se plimbau cu fetele prin parc, eu ieșeam tehui de cap din bibliotecă, împleticindu-mă pe sub pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îl asculta încremenit. Nimeni nu clintea din loc. Năclăită în vopseaua proaspătă, fiecare ușă care dădea pe coridor era însemnată cu o cifră. Nu numai după numărul mic o recunoșteai pe-a șefului, ci și după înfrigurarea cu care mulțimea adăsta în fața ei, ca și după agitația stîrnită ori de cîte ori ieșea dinăuntru un ins ce pescuia cîte un client. De regulă, la ușa șefului se înghesuiau numai solicitanți; uneori însă pica și cîte un control, altminteri anunțat din vreme
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe care unii o numesc: viață. Noaptea senină se prefăcu-n furtună și primul gând porni spre buna-mi mamă, cu ciurul În vecini plecată spre a-mi rostui amara și săraca hrană pentru seară. Dar gându-acel prea mult nu adăstă căci, În vijelie de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca o pasăre moartă. PĂRINȚII Coboară‐n lut părinții, rând pe rând în timp ce‐n noi mai cresc grădinile. Ei vor să fie rădăcinile, prin care ne prelungim pe sub pământ. Se‐ ntind domol părinții pe subt pietre în timp ce în lumini mai adăstăm, în timp ce fericiri ne‐mprumutăm și suferinți, și apă vie pe la vetre. ( Din volumul „Poezii”, ediție îngrijită de Geo rge Ivașcu, Editura pentru literatură). 56 Ana Blandiana (Otilia Doina Rusan, născută Coman, 25 III 1942 , Timișoara) „Tata era din Banat, satul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
El ți‐ a pus un semn pe pleoape și nebun, un benghiu pe sân. Pari zidită din greșeală, Că genunchii prea cuminți Cu îndemnuri și sfială Îi tot tulburi și alinți. Soarele, pe umeri clari, Când s‐ apleacă și te‐adastă, Îți tot pune icusari, Să fii mândră, dar nu castă. Fata mea, bine făcuși, Că te cântă pe arcuși, Că te cântă cântăreți La domnie și‐ n cetăți Că de stai și te gândești, Cărțile filozofești Câte sunt, toate‐ s
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să urmez întocmai sfatul sfinției tale... Am intrat în chilioară, unde mirosea a busuioc. Pe masă, sub un ștergar alb ca helgea, se putea bănui că sunt bucatele. Aburii cu miros de bureți prăjiți ieșeau prin ștergar. Pe prichiciul vetrei, adăsta ulcica alături de ulciorul cu vin. M-am dus întâi să stau de vorbă cu izvorul. Despuiat până la brâu, m-am ghilosit în voie. Când mă îmbrăcam, mi-am îndreptat privirea spre chiler. Tocmai atunci o nălucă se retrăgea în umbra
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lăsând în urmă urarea „Gustați în pace!” Ca de obicei, bătrânul a ridicat primul ulcica și a adulmecat-o, ca și cum ar fi fost în transă...A dus ulcica la gură și a gustat din ea ca din Sfânta Împărtășanie...A adăstat apoi câteva clipe înainte de a înghiți. Privesc uimit de știința călugărului în a se pătrunde de toată puterea și darurile băuturii din ulcică. El a băgat de seamă nedumerirea mea și a pornit să vorbească: Asta-i o licoare ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
deschis ochii, trezit de sfatul gureșelor vrăbii. După o vrme am și auzit pașii călugărului. Bună dimineața, dragule! Dacă tot ai făcut ochi, apoi să guști ceva. Te așteaptă cale lungă... Am urmat îndemnul bătrânului... Pe un colț al măsuței adăsta o legăturică... Văzându-mi privirea curioasă, bătrânul mi-a dezvăluit taina: Acolo ai niște plăcinte. łi-or prinde bine la drum. De sete n-ai să suferi, fiindcă se găsesc câteva fântâni pe cale. Cred să știi că e bine să mergi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vremii curs neiertător; Dar vară ta trăi-va veac de veac, Iar frumusețea ta nu va pieri, Chiar morții hîde ai să-i vii de hac, Prin vers etern ce-n timp va dăinui; Cît duhul vieții-n om va adastă, Prin versu-mi ție viața îți voi da. William Wordsworth Tr\ia-n umbrar de codru des Trăia-n umbrar de codru des Pe rîu în sus, la trecători, Cu-n dor nespus și nențeles, Fecioara fără pețitori: Ca floarea de
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
aia, la Londra, pentru o întâlnire importantă de curtare a unui client. Ceea ce, sincer, era chiar foarte bine - voiam să-mi savurez ultima mea noapte în garsonieră. Mi se părea că e sfârșitul unei ere. Am expirat profund. Aerul a adăstat îndelung în atmosfera înghețată. Dintr-o dată, mi-am adus aminte de ceva - uitasem totalmente să-l sun înapoi pe Luke Mayville. Mă sunase în dimineața aia, dar se scursese toată ziua, iar eu nu-l căutasem înapoi. Mi-am pescuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la trompetă, imediat ce-o să poată sufla. 57 În fiecare al treile copac, pe ambele laturi, era atârnat un felinar, și o minunată fecioară, Îmbrăcată și ea În albastru, le aprinsese pe toate cu o torță strălucitoare, iar eu am adăstat, mai mult decât era nevoie, să admir spectacolul, care era de o frumusețe nespusă. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 2, p. 21) Pe la amiază, Lorenza veni la noi pe terasă, zâmbitoare, și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sala de susținere din care se scoseseră băncile, iar pe mesele dispuse în potcoavă tronau, acoperite cu fețe de masă, platouri cu friptane, ciozvârte, fleici, antricoate, cașcavale, înghețate și torturi cremoase cu glazuri din cele mai îmbietoare. În centrul potcoavei adăstau lăzi de sucuri, vinuri, șampanie. La asemenea agape luau parte cel puțin treizeci de educatori. Festinul se prelungea până seara, după care cei mai bazați chemau un taxi și se prăbușeau în el. Cioflingarii, majoritar tineri, care mâncaseră cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Avocatul. Ușița coliviei-palat este deschisă larg-larg, iar fericitul locatar, numitul Manivelă, un superb ara vorbitor, trecut de opt luștri de viață nicăieri... Doar o pană mirobolantă caudală, de vreo patruzeci de centimetri, roșu-carmin, cu o textură fină, aproape vaporoasă, încovoiată-seceră, adastă stingheră, ca un remember, printre excremente, pe podeaua cuștii. Madam a observat dispariția păsărelului ieri, în jur de prânz, reluă raportul, îndatoritoare, vocea lui Vierme, al cărei emitent continua să rămână invizibil. La prima strigare, a crezut că a tras
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cât de cât, când o fi s-o-ngroape, rostește el. Îngerul merge și deschide atunci ușa capelei, pe toată lărgimea și îi cheamă lângă sine, pe toți cei rămași. În semiîntuneric, spre Septentrion, pe aleea centrală asfaltată a cimitirului, adastă trupurile paznicilor morți, înjunghiați pe furiș de Șobolan, înțoliți în uniformele lor spălăcite, de gardieni publici. Răsfirați unul după altul, ca paiele pe arie, după treieriș! Spre Soare-Răsare, în poala Lunii la perigeu, câlții zăbranicului nopții muribunde se sfâșiaseră și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să fie, o, emirule, adică, onorate domn' doctor! Bursucii au, întotdeauna, ultimul cuvânt! Soarele strălucește pur, incandescent, ca un scarabeu de aur, peste podul norilor trandafirii și peste rotundul molatic și primitor al poieniței. O chemare nebună-nebună, inexplicabilă, de a adăsta și eu acolo, împreună cu aceștia, în iarbă, sub cerul acela vast, tihnit, ca o lacrimă transparentă a Dumnezeirii îndurătoare și de a gusta desăvârșirea acelei beatitudini nemaiîntâlnite ca și cum eu însumi sunt visat, în vis! îmi aduce un plâns mut, icnit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]