KorAP: Find »[drukola/base=adaptativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...60 >

1,484 matches

Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692

un stil emoțional evitant. 5.2.3. Tulburarea de personalitate schizotipală Este caracterizată printr-un comportament excentric, dominat de bizarerii și percepții distorsionate ale propriei persoane și ale ambianței - din spectrul depersonalizării și derealizării -, care întrețin un deficit relațional și adaptativ cvasiconstant. În plan perceptual, sunt definitorii experiențele insolite, adeseori de tipul iluziilor corporale, a pseudohalucinațiilor și a fenomenelor de percepție delirantă. Sunt patognomonice fadingul mintal, episoadele de ambivalență, tendințele ruminative și ideile insolite, acontextuale. Gândirea este dominată de raționamente magice

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de personalitate schizotipală este descrisă de McGlashan (1986Ă în 17% din cazuri. 5.3. Tulburările de personalitate de cluster B 5.3.1. Tulburarea de personalitate antisocială Aceasta se diagnostichează după vârsta de 18 ani și este precedată de dificultăți adaptative semnificative cu o durată de minimum trei ani, ele fiind descriptibile din primele faze ale socializării, cu mult înaintea vârstei de 15 ani. Detașarea emoțională - spre deosebire de TP de tip borderline și TP narcisică - este patognomonică cu minime abilități de atașament

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
teama de singurătate și stilul resentimentar permit conexiuni cu stările de stres posttraumatic cronicizate, deci cu o variabilă de o gravitate aparte a caracteriopatiilor secundare. În ansamblu, TP de tip borderline se detașează prin gravitatea manifestărilor psihopatologice și a deficitului adaptativ, din cauza ratei înalte de comorbiditate cu celelalte tulburări de personalitate (Gunderson, Zanarini, Kisiel, 1991; Zanarini, 2005Ă. 5.3.3. Tulburarea de personalitate histrionică Principalele criterii diagnostice includ: un stil hiperexpresiv, teatral, seducător, erotizant și manipulativ, care invocă atenția celor din

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
succesului, puterii și farmecului personal, care îi conferă statutul unei personalități cu totul speciale, chiar unice. Cu cât sentimentul grandorii personale e mai stabil, narcisicul e mai adaptabil; în situația opusă, se asociază trăsături de tip borderline care agravează deficitul adaptativ. Tendințele manipulativ-dominatorii din relațiile interpersonale nu pot fi altfel orientate decât spre satisfacerea propriilor dorințe. Comportamentul arogant invocă admirația celor din jur, în contrast cu faptul că narcisicul este el însuși invidios, dar se consideră invidiat pentru calitățile sale. El caută și

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
o serie de atribute care însoțesc etapele vieții. Astfel, copilăria are ca repere iritabilitatea, atașamentul viciat și refuzul școlar. În adolescență sunt evidente tristețea, izolarea și stilul pasiv-agresiv. În perioada de adult tânăr, se accentuează comportamentul evitant cu un deficit adaptativ crescut, iar la adultul matur are loc stabilizarea statutului evitant (Bornstein, 1999Ă. Se conturează un cerc vicios în cadrul căruia: teama de respingere → hipervigilitate → sociabilitate scăzută cu viziuni catastrofice → creșterea vigilității → creșterea autocompătimirii → intensificarea comportamentului evitant. Atributele dominante ale tulburării de

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
personalității ce constă în trei aspecte distincte, dar intercorelate: - sistemul sinelul: eșecul în a stabili reprezentări stabile și integrate (coerenteă privitor la sine (selfă și alții; - disfuncție interpersonală indicată prin eșecul în a dezvolta relații de intimanță, de a funcționa adaptativ ca o figură de atașament și de a stabili relații afiliative; - eșecul de a funcționa adaptativ în grupe sociale, de a dezvolta comportamente prosociale sau cooperative. Patologia sinelui observată în tulburările de personalitate constă din aspecte disfuncționale ale funcționării sinelui

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
stabile și integrate (coerenteă privitor la sine (selfă și alții; - disfuncție interpersonală indicată prin eșecul în a dezvolta relații de intimanță, de a funcționa adaptativ ca o figură de atașament și de a stabili relații afiliative; - eșecul de a funcționa adaptativ în grupe sociale, de a dezvolta comportamente prosociale sau cooperative. Patologia sinelui observată în tulburările de personalitate constă din aspecte disfuncționale ale funcționării sinelui, cogniții maladaptative, deficit de integrare a diferitelor componente ale sinelui într-o structură coerentă. Se vorbește

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
muncă, în întâlniri conjuncturale. Oricum, ele sunt prezente în viața de zi cu zi și exprimă disfuncțiile nocive ale tulburărilor de personalitate. În planul relațiilor interpersonale se evidențiază deficiența capacității de intimanță, prietenie, dragoste, generozitate, precum și cea de a funcționa adaptativ ca o figură de atașament și, de asemenea, atitudini de dominanță și supunere exagerate, agresivitate, impulsivitate, suspiciune, manipulare, indiferență, toate intense și disfuncționale. Acestea perturbă și fac dificilă capacitatea de afiliere - care constituie una dintre cele două axe ale circumplexului

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
persoanei în cauză, scoțând-o de sub o simplă etichetă caracterizantă. Din acest punct de vedere, diverse sisteme de evaluare dimensională au, de obicei, un limbaj diferit. Modelele dimensionale au avantajul de a prezenta, la fiecare persoană în parte și trăsăturile adaptative, și cele dezadaptative. Faptul are importanță pentru proiectarea tratamentului și o mai adecvată înțelegere a prognosticului. De asemenea, se depășește dilema ce apare în cazul prezenței la o persoană cu tulburări de personalitate a trăsăturilor din mai multe categorii, cea

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
răspândită, acceptată și testată doctrină caracteriologică a trăsăturilor de personalitate în lumea anglo-saxonă, dar și cu validări în alte arii lingvistice (John, 1999Ă; - permite evidențierea concomitentă a trăsăturilor anormale, deviante, maladaptative ale tulburărilor de personalitate și a celor normale, firești, adaptative, scoțând în relief zona „sănătoasă” a persoanei, pe care se poate conta în proiectul terapeutic și de management (Widiger, 1991Ă; - permite clasificarea diferențelor dintre tulburările de personalitate cu același diagnostic categorial (Widiger, 2001Ă; - permite evaluarea nuanțată a personalității, în cazul

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
în aria tulburărilor de personalitate a mers în paralel cu cel a lui Clark cu care a și colaborat apoi într-un fel de reunire a forțelor, pentru aceeași idee. Clark a elaborat un instrument - „The Schedule for Nonadaptative and Adaptative Personality” (SNAPĂ - care cuprinde 370 de întrebări de tipul „Adevărat/Fals”. Alături de 12 scale componente cu diagnosticele de pe Axa II a DSM, SNAP evidențiază și scala pentru temperament, IT. Sunt și itemi care se referă la tulburările de personalitate în

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
în FFM (nevroticism și extroversieă. Agresivitatea, constrângerea și psihoticismul reflectă o combinare a marilor factori din FFM. La fel ca MMPI, instrumentul se aplică invitând subiectul să plaseze la „Adevărat” sau „Fals” o suită de aserțiuni. • Schedule for Nonadaptative and Adaptative Personality (SNAP; Clark, 1993Ă conține 375 de întrebări cu răspuns „Adevărat/fals”. Se evidențiază 15 trăsături patologice de personalitate. Deși e construită dimensional, e compatibilă cu categoriile Axei II, inclusiv cu DSM-IV-TR. Sunt însă și itemi care se bazează pe

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Axei I. • Shedler-Western Assessment Procedure (SWAP 200; 1998Ă e compus din 200 de itemi, reprezentând cele 94 de criterii de diagnostic al tulburărilor de personalitate din DSM-IV-TR, dar și alte simptome ale tulburărilor de personalitate, mecanisme de apărare și trăsături adaptative de personalitate. Clinicianul evaluează itemii ce vizează cazuri prototipice după o scală cu opt puncte. • Structural Analysis of Social Behavior Index Questionnaire (SASB; Benjamin, 1996Ă e focalizată nu pe tulburările de personalitate, ci pe tranzacțiile interpersonale ale persoanei care sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
genere diversele metode psihoterapeutice vizează remedierea disconfortului subiectiv, a comportamentului maladaptativ, a raporturilor interpersonale și stimularea tonusului și motilității psihismului (GUNDERSON, GABBARD, 1999, GABBARD și colab., 2002Ă. Astfel manifestările paroxismale și situațiile de criză sunt abordate în instituții spitalicești, tulburările adaptative și relaționale în unități semiambulatorii iar psihoterapiile suportiv-stimulative beneficiază de rețeaua psihiatrică ambulatorie și de unitățile cu programe reabilitative pe termen lung (GUNDERSON, 2001Ă. Orice intervenție psihoterapeutică în cazul tulburărilor de personalitate reprezintă un demers complex și dificil datorită deficitului

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
această cale reacțiile autodestructive care perturbă structura Eului dar și calitatea și durata relației terapeutice. Psihoterapiile cognitive - sunt fundamentate pe modelul cognitiv al tulburărilor de personalitate elaborat de BECK și colab. (1990Ă. Conform acestuia trăsăturile personalității reprezintă expresia unor strategii adaptative care se adresează nevoilor de supraviețuire și reproducere și sunt condiționate genetic și ambiental. Prin procesul selecției naturale se realizează în timp un raport coerent între aceste strategii și condițiile mediului. Atunci când acestea din urmă sunt nefavorabile în sensul instabilității

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
afective sau cognitive trăite într-un mod repetat uneori - în copilărie și adolescență care sub influențele mediului ce sunt percepute ca similare celor anterioare favorizează emoții negative intense precum frica, furia, rușinea sau ura. Acestea afectează constant abilitățile relaționale și adaptative datorită efectului lor cumulativ în timp și corespunzător faptului că au valoarea unor adevăruri indubitabile, de necontestat pentru individ. Terapiile cognitive care asociază și tehnici comportamentale presupun existența unei complianțe terapeutice semnificative și în mod tradițional apelează la ședințe de

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
au valoarea unor adevăruri indubitabile, de necontestat pentru individ. Terapiile cognitive care asociază și tehnici comportamentale presupun existența unei complianțe terapeutice semnificative și în mod tradițional apelează la ședințe de scurtă durată orientate spre diminuarea intensității manifestărilor și cultivarea abilităților adaptative în principalele roluri existențiale. Ele sunt aplicate și în diverse condiții maladive de Axa I precum tulburările afective, cele de control al impulsurilor, tulburările somatoforme și în abuzul de substanțe psihoactive. Eficiența lor este inconstantă și parțială, astfel că în

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
constă în identificarea și modificarea structurilor maladaptative precoce și a devianțelor comportamentale persistente aferente lor. Și în acest caz stabilirea unei complexe alianțe terapeutice este decisivă. Ea se bazează pe o confruntare empatică în care terapeutul acceptă și comentează abilitățile adaptative ale pacientului și pe o atitudine de factură parentală a terapeutului care se substituie parțial unui părinte absent atunci când este cazul. Pornind de la trei dintre modalitățile adaptative ale copilului care este copleșit de intensitatea evenimentului existențial, îl evită sau reacționează

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
se bazează pe o confruntare empatică în care terapeutul acceptă și comentează abilitățile adaptative ale pacientului și pe o atitudine de factură parentală a terapeutului care se substituie parțial unui părinte absent atunci când este cazul. Pornind de la trei dintre modalitățile adaptative ale copilului care este copleșit de intensitatea evenimentului existențial, îl evită sau reacționează supracompensator, terapeutul va încerca să le conecteze la nivelul de extroversiune și activism personal, deci la dominantele personologice. Se vizează modificarea acestora din urmă astfel încât pacientul să

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de personalitate ședințele trebuie să fie de durată mai mare și mai frecvente. Pornind de la sintagma anunțată direct sau sugerată de personalitățile patologice „acesta sunt eu” este necesară o implicare intensă a terapeutului în vederea întăririi prin repetare susținută a abilităților adaptative. Este vizată diversitatea componentelor cognitive, afective și comportamentale care trebuiesc mobilizate (DAVIDSON, TYRER 1996Ă. Ocupă de asemenea o poziție aparte necesitatea cunoașterii evenimentelor marcante și/sau vulnerabilizante din copilărie și ca urmare și inventivitatea terapeutului care să faciliteze veridicitatea descrierilor

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
scădere a autocontrolului. Ședințele sunt subîmpărțite în 3 etape: de abordare și estompare a psihotraumelor, a evenimentelor și comportamentelor care perturbă relația terapeutică și a condițiilor care afectează calitatea vieții pacientului. Abordarea aptitudinală vizează structurarea unor abilități noi, cu efecte adaptative și se desfășoară sub forma unor întâlniri de grup monitorizate de preferință de un al doilea terapeut (LINEHAN, 1993Ă. Abilitățile stimulate sunt de natură rațional-cognitivă, emoțională, de control a stresului și interpersonală. Abordarea primei categorii se face apelând la principii

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
asupra comportamentului individual și anume decepțiile, amenințările, trădările, pedepsele fizice. Se știe că atitudinea parentală poate influența direct sau indirect structurarea personalității copiilor sau instalarea unor episoade maladive ale Axei I. Astfel părinții pot contribui direct la modelarea unor comportamente adaptative disfuncționale ale copiilor sau indirect, prin stimularea și promovarea unei comunicări deschise între generații. Pot fi astfel prelucrate și depășite împreună eșecuri, frustrări, abuzuri pe care le suferă conjunctural copiii și care altfel ar putea condiționa negativ echilibrul psiho-comportamental. RUTTER

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
hiperprotector parental coabitează cu deficitul moral al unei personalități patologice. TP paranoic și TP antisocial sunt cele mai potrivite exemple în acest sens. Mecanismul dominant în acest context este cel al identificării proiective care prin repetiție - induce rigiditatea atitudinală, erorile adaptative și nu în ultimul rând estomparea aspirațiilor prosociale ale Eului (ZINNER, 1976Ă. SONNE și SWIRSKY (1986Ă alături de SHOLEVAR și SCHWOERI (2003Ă descriu câteva particularități ale terapiilor familiale. Astfel dinamica grupului, corespunzător varietății de roluri în care interrelaționează membrii familiei favorizează

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
programului include grupuri terapeutice care se întâlnesc zilnic sau de 3 ori pe săptămână, dimineața sau după-amiaza târziu pentru a nu interfera cu psihoterapiile individuale. Este de preferat o cât mai mare diversitate de grupuri care să acopere complexitatea dificultăților adaptative ale perioadei care urmează externării din spitalul psihiatric. Întâlnirile zilnice asigură coeziune și continuitate în împlinirea principalelor scopuri ale programului și anume controlul impulsurilor, reglarea emoțiilor, îmbunătățirea capacităților de control a stresului și de a recultiva și întreține relații interpersonale

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
este teoretic fundamentată de limbajul psihanalitic conform căruia o parte a Eului rămâne accesibilă terapeutului putând fi folosită împotriva celei deja modificată patologic (GUTHER, HAVENS, 1979Ă. Extrapolând cele de mai sus tulburărilor personalității se poate considera că unele din atributele adaptative restante ale acesteia pot fi mobilizate pentru depășirea situațiilor critice și pentru remanierea dimensională de ansamblu. Pornind de la constatarea de către ADLER (1980Ă a apariției tardive a elementelor unei alianțe terapeutice în cazul TP borderline, GUNDERSON (2000Ă sugerează următoarele stadii ale

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]