1,639 matches
-
Acasa > Strofe > Timp > EI SI CE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ei, și ce dacă nu-mi vorbești curând, o să mă fac hangiță s-ademenesc vreun trecător să crapi de ciudă, măi bădiță. Stai după colț și mă pândești!? degeaba stai că nu-mi mai pasă s-au dus și florile din ram și iarba s-a făcut de coasă iar luna doarme-acum pe-un
EI SI CE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370235_a_371564]
-
o văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau doar norii și-adormi sfârșită-n pat de nelumine *** de-
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
după care și pe cele ale IEFS (Institutul de educație fizică și sport, n.n.). După absolvire, în 1968, mi s-au dat tresele de locotenent, tot în urma unor cursuri urmate de examene”. Antrenorii federali nu v-au dat târcoale?, îl ademenesc eu pe interlocutorul de 1,89 metri, acum cu o mustață haiducească de toată frumusețea, chiar dacă este puțin grizonată. “Păi, se putea?! Am fost chemat la echipa națională de tineret antrenată pe atunci de regretații Puiu Mihăilescu, Tică Tănase, Florin
De la Odaia Bursucani, la Alma Ata și Torino () [Corola-blog/BlogPost/339916_a_341245]
-
nu e de mirare știind creșterea economică și investițiile americane constante încă din anii ’80. În plus, mulți dintre refugiați speră să lucreze la uzinele Mercedes sau Boeing de la noi. Sau la marile ferme din Bărăgan și Balta Brăilei, fiind ademeniți de vestea că România are cea mai performantă agricultură din Europa. Camere de luat vederi sunt și în fața Înaltei Curți de Casație. Un ultim termen în dosarul fostului premier Păsescu. Parchetul Anticorupție este deja în al treilea deceniu de funcționare
Regele Mihai împlinește azi 95 de ani. Ce-ar fi fost dacă...? () [Corola-blog/BlogPost/338461_a_339790]
-
o sinceritate nevindecabilă, aș fi îndurat rătăcirile inimii tale prin mărăcinii micilor trădări, supravețuind. Confuz chemărilor mele ai decis să pleci spre o casă a iluziilor de tot felul. Cu ferestrele sparte, luminată ca un brad de Crăciun te-a ademenit cu beteala multicoloră a promisiunilor. Universul meu, prea strâmt pentru deșertăciunile tale. Tu, călător cladestin, ai trecut doar că să tulburi poezia inimii mele, transformând-o în urlet. Am crezut, că undeva se va rupe veriga slabă din acest lanț
LANŢUL DEZAMĂGIRILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377467_a_378796]
-
să se așeze pe un pom. Apoi trebuia să luăm roinița, o cutie de scânduri cu o ramă de fagure înăuntru, unsă cu miere și polen, pe care trebuia s-o puneam pe o prăjină în dreptul roiului din copac. Albinele, ademenite de miros de miere, urmau să intre în roiniță împreună cu matca lor. Apoi trebuia pus capacul, roinița se punea la umbră, iar seara urma să fie turnat roiul într-un stup nou de albine. Deci, tata era plecat în sat
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > LA CAPĂTUL LUMII Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului la capătul lumii Prin ochii viselor se cerneau seară de seară clipele cu aripi albastre, iar cântecul sirenelor ademenea marinarii plecați să descopere vechiul și noul continent al iubirii. La polul, dintre Marea de Sus și Marea de Jos, renii cuvintelor trăgeau poemele pe banchizele albe și tu le primeai cu un sărut. Aș fi vrut să devin un
LA CAPĂTUL LUMII de LEONID IACOB în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361704_a_363033]
-
privind pe sub falduri dantelate de nori, în valurile pline de energie!... și împotrivirea țărmului, cu slabe puteri... scoici amețite de-atâta pasiune, zăcând pe nisipul netezit într-o eternă adorație... Încremenire de vise. Negru sau albastru marin. Culoarea nopții mă ademenește în dulci amintiri, în căutări existențiale... Bunăoară, adun acum momentele de tristețe, le împletesc cu cele de tandrețe și cu cele în care mintea mea era plină de zgomot și de aromele băuturilor, nopți de distracție, de dans nebun, de
CULOAREA NOPȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377459_a_378788]
-
zise nimic. Asta era! A doua zi avea să pornească la drum! Și până una, alta, fata scosese în bătătură o masă mică pe care mămăliga răsturnată și-mpodobită cu ață de tăiat se-nvecina cu două blide. Dintr-unul te ademenea mirosul peștelui fript scufundat în moare usturoiată, din celălalt te pofteau la masă ardei copți stâmpărați în oțet slăbit cu apă. Așezați pe câte-o buturugă, mâncară pe-ndelete. Drept e, ea cam fără tragere de inimă, el cu mare poftă
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
amare s-a cosit - Iubite, doar tu ești al primăverii vis! Se aude acum un cântec de vioară Cântat de o inimă în depărtare, Ce ar vrea să spună bunăoară: - Vino, să-ți dau o dulce sărutare! Luna ne va ademeni cu poezia Născută din dorința unei stele, Ne vom lăsa scăldați de ploaia, Ce va spăla ale dragostei, păcate grele. - Rămâi cu mine, măcar un anotimp! Să adunăm norocul din florile de liliac Iubirea să nu ne mai afle în
MĂCAR UN ANOTIMP de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347983_a_349312]
-
toate timpurile au fost căutați oamenii de treabă, dar niciodată n-am avut mai mare nevoie ca acum de luptători hotărâți, de oameni vrednici și de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
sufletul și inima până în cele mai tainice unghere ale ființei tale . Repede am zbucnit-o spre poartă la drum să văd ce se întâmplă , de unde se revărsa melodia aceea , ușor legănându-se dintr-o parte în alta , pe fereastra timpului , ademenindu-ne cu o gingășie nefirească până în dunga auzului strict ardelean . Și iată dinspre Roiba , venea un grup de ficiori holtei , unii îmbrăcați în mod obișnuit și cu trâmbițe la gură și revărsând melodia aceea ce punea satul pe foc, să
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
căutam nedumerită, pe înserat Te ghiceam în mirările sângelui În pâcla dimineții, zborul îngerului În pajiștea nădejdii mele, adorare A cerului, implorare-nălțată spre zare In mâinile a ruga pioasă-mpreunate Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate În dezmierd ca un copil ademenit De aleanul cântecului, de adormit. Erai atât de aproape, Tu! învolburare și flaut În tainița făpturii acum știu să te caut! FLUID TAINIC Sunt prezența acestei dimineți Ce-și naște lumina din aburi și ceți Sunt pasărea ce scăldată-n
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
Peste o clipă, iar spera... Și tot așa... Banchiza parcă se mai strâmtase. Ochiuri de apă îi impugeau trăinicia. În adânc, scrâșnete de gheață ruptă îi făceau urechile ursoaicei să vâjâie. Încălziți de zbeng și nu numai, puii se lăsau ademeniți de clipocitul vesel al rotocoalelor de apă ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă, profitau de grija slăbită a mamei aflate la păcătoasa de pândă și sturlubatici se fugăreau încolo și-ncoace. Minune li se părea jocul pe gheață, de-ar ține
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
a sânge! Și dacă era sânge, era hrană! Oprirea ei sperie cumva puiul. Dar nu se-ascunse lipindu-se de ea ca alteori. Nu. Își săltă și el trupșorul împuținat de răbdare și drum trăgând pe nas aerul. Ceva-ceva îl ademenea. Luă seama la mama ursoaică. O văzu lăsându-se pe toate labele mormăind. Saltul făcut de-aceasta îl încredință că totul e bine. Și o urmă. Alergă și o prinse din urmă. Îi lipsea grozav umbra-frate. Și-l căuta din
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
vintrele, își luă avânt și... Un trosnet de oase...o hârșâială de colți sfâșiind carnea... o țâșnire prelungă de sânge... spintecarea trupului îngreunată oarecum de rezistența pieilor ce alcătuiau veșmântul... fură singure semne ce tulburară pentru o vreme liniștea călduță. Ademenit de freamătul mamei, ursulețul își părăsi tovarășul, năvălind la ospăț. Dură ceva mai mult până-și aminti de camaradul găsit. Se-ndreptă către Uki ducând între fălci o ciozvârtă de carne zmulsă, caldă încă și-o lepăda îmbietor lângă băiat
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Domnul meu, mă văd în urmă cu mulți ani, copil la o casă mare, cu părinți care mă adorau, răsfățau și-mi dăruiau tot ce visăm. Într-o zi, ieșind în stradă după o minge aruncată peste gard, am fost ademenită de o țigancă aflată în apropiere, să merg cu ea la un magazin de unde să-mi cumpere o rochie frumoasă. Am urmat-o și de atunci, m-am pricopsit cu alți părinți, mulți, murdari și care mă băteau zilnic nedându
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
de suflet, nu mă ascultă: cu toții se îndepărtează de zidul castelului meu, ajung până aproape de tabăra adversă unde sunt de îndată capturți și răpuși cu cruzime. Rămân aproape singur, într-un câmp primejdios. Căci și regina mea tocmai a fost ademenită într-o capcană și s-a prăpădit! Văd piesele grele adverse zburdând în jurul meu, amenințându-mă de peste tot. Doar turnurile mele mai luptă din răsputeri. De la un timp însă, pier și ele, căzute la datorie. Simt că sfârșitul mi se
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
în două și le stoarse în storcător. Completă cu niște cuburi de gheață și aduse fetei paharul sondă plin cu băutură, în care introduse și un pai din plastic. Când îi întinse paharul, brațul păros, indicând masculinitate și virilitate, o ademeni și mai mult pe fată, care se apropie de Condurache și nelăsându-i acestuia spațiu de manevră, îl sărută, lipinduse de el, după ce-și lăsă să-i alunece de pe umeri cât ai clipi paltonașul gros, dezvăluind bustul golaș de sub
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
Iute cad pe caldarâm Călci pe ei, rămași pe drum. Amintiri, dureri trecute Pagini de român durute, Mi le- aduc salcâmii verii, Chiar de- i vânt, pala- adierii Nu mă tulbură, nu piere Sunt iluzii, chiar himere. Versul meu te- ademenește, Niciun vânt nu ne clintește. Suntem doi pe- un balansoar Eu de vânt nu am habar. Poate secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea. Citește mai mult Iar salcâmii...Secera vântul pustia,Sufletu- mi, melancolia,Secera toamne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Iar salcâmii înflorițiCiucuri albi, înzăpezițiIute cad pe caldarâmCalci pe ei, rămași pe drum.Amintiri, dureri trecutePagini de român durute,Mi le- aduc salcâmii verii,Chiar de- i vânt, pala- adieriiNu mă tulbură, nu piereSunt iluzii, chiar himere.Versul meu te- ademenește,Niciun vânt nu ne clintește.Suntem doi pe- un balansoarEu de vânt nu am habar.Poate secera, de vrea,Sus, în vârf, nu- i creangă mea.... XI. DE DOR..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1969 din 22 mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
suav la clipă Când voi da în floare, tu și cu mine, singuri, Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa, Curgând prin mine, alchimie sfântă. Azi alte uși se dau în lături tumultos, Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinos Iubirii și credinței neclintite într- un vis Ce- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt, Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais. Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ. Te-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
visând suav la clipaCând voi da în floare, tu și cu mine, singuri,Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa,Curgând prin mine, alchimie sfântă.Azi alte uși se dau în lături tumultos,Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinosIubirii și credinței neclintite într- un visCe- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt,Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais.Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ.Te- aștept, azi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
pe lângă el, bărbatul închipuit... fără să-l știu doar o tresărire aș avea privindu-i ochii de sub pleoapa albastră întrezărind pescarul atent la momeală iguane încălzindu-se alături piroga sa e departe ca o epavă. nu mai încerca să mă ademenești mâinile tale sunt ca de gheață prinse în șuruburi ca o marionetă. nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par. alunecând alunecând de pe o altă epavă. מ
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
O copertă lucitoare, neagră, pe care, parcă, norii plumburii se îngrămădesc să o ocupe în întregime. Două siluete, abia vizibile, un bărbat și o femeie ținându-se de mână se îndreptă hotărâți spre ei, iar misterul care îi învăluie te ademenește să îți dorești să le afli povestea cât mai repede. Mi-am acordat însă răgazul să parcurg datele ce întregesc identificarea cărții: Mihai Cotea, Vremea Tornadei, editura Singur, 2015. Mottoul cărții, un citat de C.G.Jung „Când o situație din
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]