516 matches
-
Își cunoștea clienții și meseria. Într-un timp relativ scurt, fu nevoit să mai aducă una! Inginerul Lakner se cam cherchelise și drept urmare a acestui fapt porni un asalt asupra fetei Încercând s-o atragă de partea lui, folosind cuvinte ademenitoare pe care Însă, Atena le respingea cu delicatețe. Însfârșit, la a treia sticlă patronul făcu o plecăciune. „De mâncare... Am niște vrăbioare de vacă, o minunăție...” „Sunt proaspete...?” „Acum o jumătate de oră au fost aduse...!” - protestă patronul.” Aveți toată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unor bune intenții de colaborare ce se vor transforma Într’o adevărată prietenie. La Mulți Ani...!” Momentele de Înaltă tensiune atinse punctul culminant. Tony Pavone hipnotizat, nu reușea să-și dezlipească privirea din ochii cărora se revărsau raze de lumină ademenitoare. Gândurile i se Învălmățeau În cap Într-un vîrtej amețitor, căutând cuvintele cele mai potrivite pentru a-și exprima simțămintele În care era Învolburat!! Ar fi dorit să-i vorbească despre planuri de viitor, despre suprema iubire ce-l Învăluise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu atenție orice mișcare a excrocilor ce lucrau fără teamă, aproape de Miliția Capitalei. Dădu târcoale locului timp de două ore dar, omul lui nu era de găsit ba mai mult. În câteva rânduri fu acostat făcândui-se propuneri dintre cele mai ademenitoare... Perfect resemnat de excrocheria suportată și de faptul inutil pentru a face o reclamație miliției, socoti banii iremediabil pierduți. Mulțumi totuși norocului, lecția primită nu-l costase prea mult. Mai făcu unele hazardate investigații iar În cele din urmă cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone o banknotă de o sută lei, pe care o introduse fetei În sutien, cotrobăind, Încercând să beneficieze de tot ce putea fi găsit. Satisfăcut, Îi sărută o mână În timp ce cu cealaltă mână Îi proba dimensiunea mijlocului, facându-i promisiuni ademenitoare... Dacă se lasă sărutată, de mâine În mod sigur,o va angaja secretară la biroul care-i aparținea și unde el era șeful tuturor persoanelor auxiliare și productive... În scurt timp, goliră nenumărate sticle de vin de cea mai bună
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lungul râului Hudson. Iată apa - cât de frumoasă, de impură, de insidioasă! Și iată și tufele și copacii, adăpost pentru violențe sexuale, jafuri sub amenințarea cuțitului, Încăierări și crime. Pe apă luminile podului și lumina lunii se așterneau blânde, strălucind ademenitor. Și când aveam să părăsim toate astea și să ducem viața umană În spațiu? Domnul Sammler era gata să creadă că ar putea avea un efect de dezmeticire asupra speciei, În acel moment extrem de tulburată. Violența putea să scadă, ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mare, sub care se întindea o umbră care mă ademenea să mă odihnesc. Și, pe lângă faptul că cireșul era înconjurat de floricele multicolore care formau un covoraș parfumat, în jurul cireșului se plimba o adiere de vânt ce aducea la mine ademenitorul miros al cireșelor, care păreau atât de cărnoase și gustoase, încât m-am oprit din plimbarea mea și am început să mănânc cu poftă din acele cireșe delicioase, zemoase, cărnoase și roșii ca focul. Apoi m-am așezat la umbra
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
să lipsească de la această operațiune sensibilă. Fericit, cu pătura trasă peste cap, visa și sforăia. Preț de un minut, livada fu pustie. — Aha, spuse spionul, încă ascunzându-se în tufișul pe lângă care trecuse Kulfi cu puțin timp înainte. Ceaunul boloborosea ademenitor când țâșni către el și, cu inima la gură, se cățără în copacul sub care se afla acesta. Urma să se așeze deasupra ceaunului astfel încât să poată vedea exact ce se petrecea. În buzunar avea colecția lui de eprubete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
închipuit al marelui fluture, cu aripile lui larg desfăcute, răvășind spații, răscolind goluri, chemând și adunând grozave taine din nimicuri, care, atunci, sub lenta lui ducere, se întrupau în răspunsuri la întrebări demult puse, demult necercetate, demult părăsite în înălțimile ademenitoare ale fărăderăspunsului. Plutirea marelui fluture mă împăca, pe neștiute, cu Lumea, cu întâmplările și cu darurile ei venite mereu târziu, din ce în ce mai târziu primite. — De ce nu-mi răspundeți la întrebare? Ați întrebat ceva? — Cum m-ați cunoscut? Am izbucnit în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care încă nu am de gând să le scriu. Sau, poate, să le dictez unei asemenea tinere frumoase. Am simțit la timp capcana și m-am ferit de ea. Pânditorul poate aștepta mult și bine. Sunt capcane mult mai ademenitoare, pe care mi le deschide coborârea și în care mă las de bunăvoie prins. Am plecat de la Bibliotecă buimăcit, dezorientat. Am rătăcit pe străzile din jurul Cișmigiului, m-am lăsat jucat de această lumină a dimineții nefirești de blânde pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încă nu scriam, nu simțeam că trebuie să scriu. Rătăceam doar, urmărind cum îmi risipesc zilele, fără să mă doară, fără să simt vreo vină a pierderilor. Un fel de boală, care revenea periodic, târându-mă undeva în mlaștini extrem de ademenitoare. Nu pot spune ce-a fost. Poate doar, gândesc acum, treceam prin astfel de crize spre a-mi descoperi, mai apoi, bucuria revenirii. Stăteam nedumerit lângă fereastra odăiței în care era toboganul, privind acea poșetă, cufundat, iarăși, în toropeala coborârii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În loc de chip ar rezolva multe probleme. Portmoneul, desigur, ar fi mai folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe. Noimann știa fapul acesta pe propria sa piele. Foșnetul bancnotelor Îndulcește trăsăturile, le Înnobilează. Zâmbetele devin tot mai ademenitoare, mișcările mai exaltate, iar ochii prind o strălucire sumbră... Scoate portmoneul plin de bani și vei vedea cum totul Învie și apoi moare-n fața ta. Zâmbetele și speranțele se sting odată cu bancnotele ce se evaporă din portmoneu... Totuși, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu hangița. „Am întrebat-o când se întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o litrădouă de Grasă de Cotnari. Vi le aduc eu”. „Nici chiar așa. Om mai trece noi pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mașinile negre care claxonează nervos, își croiesc drum prin mulțime și prin praf. Mirosul de ceapă prăjită râncedă și cel de ulei de lampă plutește peste tot și, desigur, stelele străzii, fetele de pe treptele și balcoanele de lemn, rostesc cuvinte ademenitoare și insulte, oricărui le apare în față. Dar pe măsură ce lumina scade și căldura zilei se diminuează, structura străzii se modifică. Bărbații se adună în număr tot mai mare prin cafenele, conversațiile lor sunt tot mai încărcate de secrete. Femeile, femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se Învățaseră, după cât de avut se vădea negustorul, să ceară anumite tarife. Chiar și pentru ocuparea unui loc mai cu moț, În mijlocul târgului, percepeau doritorilor taxe. Cine-și dădea marfa pe mâna lor ca să fie potrivită și făcută cât mai ademenitoare pentru mușterii ieșea mai câștigat. Dacă aveau de vândut, să zicem, niște grâu alac (o prăpădenie de grâușor - mai mult o buruiană - care făcea În spiculeț un singur bob; unul singur, mama ei de viață), totul se petrecea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să aflu care-i adevărul...Și gândul mă duce la acea seară ca în povești, când, acolo în poiana luminată de soarele chindiei, m-am despărțit de un bătrân călugăr și de o țigancă...Parcă aud aevea glasul sfătos și ademenitor al bătrânului. „Să mai treci pe la mine, fiule!” Nici bine nu-și iau zborul vorbele călugărului, că aud glasul cântat al țigăncii: „Să știi că am să te mai caut, conașule! Să nu fii supărat pe mine păcătoasa, boierule, pentru că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bărbat șarmant, un jucător de polo cu sânge albastru. Cox avusese cinci prietene de la Vassar în același timp, dar a ales-o pe Lucille drept soție. A fost marea lovitură dată campusului sau, cel puțin, așa m-a informat ea. Ademenitorul soț al lui Lucille, adică viitorul meu socru, s-a dovedit a fi la fel de infidel pe cât a fost de plin de succes (în ambele departamente, s-a descurcat magistral). Dar, din câte știu, pe Lucille n-au deranjat-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
timp oarecare între ceea ce a fost viața mea pânè la un moment dat, când m-am despèrțit de Corina, și ceva, necunoscut, situat undeva înaintea mea, ceva ce nu mai vrea sè înceapè, cum sè rezist astfel suspendat deasupra abisului ademenitor dacè nu mi-aș fi construit o lume în care sè supraviețuiesc și-n care sè mè simt în siguranțè, mi-e bine acolo, sunt stèpân pe ea pentru cè eu o fac, o programez dupè nevoile mele și deocamdatè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
argintii de strasuri. Și, în tăcerea deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai ademenitoare și unduitoare decât șarpele din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca o flacără verde, o flacără de vrajă, flacăra irezistibilă a păcatului. Pe ultimele acorduri, însuși Marele Komandir, în ținută de gală, cu toate decorațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înșfăcat de șoimul feminității ei. Intermezzo informativ. Despre cel puțin două lucruri ciudate petrecute la acea vânătoare cu șoimi. 1. Un spin tăie pantalonul prințului puțin deasupra genunchiului stâng și, prin acea despicătură, albeața pielii luă deodată conturul unei guri ademenitoare. În acel moment, Marioritza trăi o surpriză copleșitoare. O sfâșiere învăluitoare. O dorință absurdă, dar irezistibilă de a îngenunchea, de a săruta acea gură albă. Ca să nu alerge spre ea, își strânsese și chiar își petrecuse de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai mare bucurie a lui este să scotocească prin cufărașul meu. Șalurile, vălurile, pomezile, oțetul de toaletă, praful de dinți, parfumul de gardenii, rozul de obraz, carminul de buze, praful pentru strălucirea unghiilor, toate aceste flecuștețe sunt tot atâtea comori ademenitoare pentru el. Se bucură ca un copil. Chiar este un copil... încă. Mai am câteva spectacole în Italia, apoi în Spania, după care te voi putea îmbrățișa, drăgălașa mea amică, în sfârșit, acasă, în vechea cetate a fumului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prin sita frunzelor, lumina soarelui se fragmenta în segmente de raze care se căutau apoi într-o mișcare nesigură, într-un joc nesfârșit al iluziei, al văzutului și nevăzutului. Pădurea trăia într-un timp al ei, un timp blând și ademenitor, frate geamăn cu visul. Deasupra ciorchinilor de căline roșii creșteau deodată coarnele vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară apoi fără urmă. Când și când, puzderii de gâze, șerpi lunecoși, iezi rătăciți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țâțele enorme. Încurajată de ritmul tobelor, de uralele și strigătele din ce în ce mai lăbărțate ale mulțimii, păpușa se dezlănțui deșănțată, nerușinată, hohotind și zvâcnind, aplecându-se și ridicându-se, când pasională și agresivă, cu țâțele repezite peste capetele privitorilor, când lascivă și ademenitoare, unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
anilor 1748, 1726, 1719 și chiar din 1706. Pentru a sărbători evenimentul revenirii nepotului său, domnița Ecaterina pregătise o sticlă de cristal fin lucrat, în care vinul acela vechi de un secol avea să strălucească la masă cu o splendoare ademenitoare. Dar, mai întâi, trebuia să împartă bucuria lor și cu dumnealui, Poetul. Unchiul și nepotul se opriseră undeva, în urma lor. ― Când spun asta, mă gândesc la înțelegerea dintre Napoleon și Alexandru. Acum nu mai este nici un secret. țarul a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să lipsească de la această operațiune sensibilă. Fericit, cu pătura trasă peste cap, visa și sforăia. Preț de un minut, livada fu pustie. — Aha, spuse spionul, încă ascunzându-se în tufișul pe lângă care trecuse Kulfi cu puțin timp înainte. Ceaunul boloborosea ademenitor când țâșni către el și, cu inima la gură, se cățără în copacul sub care se afla acesta. Urma să se așeze deasupra ceaunului astfel încât să poată vedea exact ce se petrecea. În buzunar avea colecția lui de eprubete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lui sunt întotdeauna corecte. Așa că Alison a recurs la o schimbare de tactică. Atunci presupun că o tăvăleală iese din discuție, nu? O clipă, Luca a părut șocat, după care, recunoscător că subiectul conversației se mutase pe un teren mai ademenitor, a început să rânjească. —Ei, nu știu ce să zic. Gândesc c-aș reuși să-mi adun puterile! Alison a fost copleșită de un sentiment de ușurare. Poate că totuși, până la urmă, totul avea să fie bine. Mă bucur să aud asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]