1,137 matches
-
timpul rămâne în urmă. Pleoapele ridicate-n nori în sunet de clopoțel arcuri pe retină pun. Citește mai mult Toamna...în asfaltul răcit binese aud tocuri.În pantofi de lac, negriiflecurile cântă rapsodiiîn re-major și re-minor.Vântul frunza-n foșneto adie și părul mi-l despică.Pământul ca un magnetatrage covor multicolor de frunze.• Toamna...ciorile creionează cerulîn puncte negre.Sinistru se audeo rapsodie în re-major.Vibrează frunza de frică,suflată de vânt în culori.Pământul îmbracă haină arămie,timpul rămâne
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PĂDURE, COVOR DE VIE Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PĂDURE, COVOR DE VIE Pădure, covor de vie, Tot mai veselă-mi apari, Când vântul frunza adie Prin tufani și prin lăstari. Te privesc de dimineață, Soarele când îl primești, Holdă-ntinsă de verdeață - Cu rouă te răcorești. Liniștea-n suflet mi-aduci, Tinerețea mi-o găsesc... Rătăcesc pe văi și lunci, Sufletul mi-l potolesc: Și
PĂDURE, COVOR DE VIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362882_a_364211]
-
fost o să rămână-n creier. Cu ce-amintiri prin cosmos atunci am să cutreier? Sulfetu-i oare propriul nostru gând? Ar fi superb să aibă alături Cel Divin doar gândurile noastre-n veșnicie, pentru că-atunci e sigur că or să mai adie în primăvara unui alt destin. Meduza Privesc în ochi Meduza, trufaș, cutezător și nu simt nicio teamă în ființă. Am reușit să-i birui oribila dorință și-o văd gemând, străpunsă de-un fior. Athena îmi arată egida, însă râd
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]
-
și când fi-va-mi o oră, Septembrie, scrisoarea ce ți-o scriu... Și-așa plecată, unde să mă cauți?! Și-așa venită unde să mă știi...? În locul care numele tău poartă, Ca-n ram de nuc, subțire, să-ți adii; Duc Soarele de toamnă prin vesminte, Mi-e portativ de stele dimineață M-oi așeza ca-n palmă Să, Iubite, Cănd fi-va către Luna să-mi duc viața, Iar tu, cu-amurgul zilelor din mine Scăparătoare, încă, din amnar
SEPTEMBRIE, SCRISOAREA CE ȚI-O SCRIU de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362955_a_364284]
-
negru catifea. Fericirea mea...e cerul înstelat în nopțile de vară, scăldatul nostru în marea iubire spirituală. Fericirea mea...e cafeaua-n doi din fiecare dimineață, când razele dinspre răsărit ne trezesc la viață. Fericirea mea...e briza mării ce adie pe umerii dezgoliți, alaiuri de primăvară apar, de discul galben ceresc încălziți. Fericirea mea...e să fiu fericită chiar dacă sunt tristă, căci tu ai puterea de-a mă ridica și a-mi oferi o batistă. Fericirea mea...e să înot
FERICIREA ÎN LUCRURI MĂRUNTE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363002_a_364331]
-
In memoriam Adrian Păunescu, Ștefan Hrusca - Ruga pentru părinți : Pagina realizată de MM (Spania) http://mihaimarin.wordpress.com De ce nu puneți și pe râs impozit Și birul progresiv pe sărăcie? De ce nu puneți taxe pe-ntuneric? Impozitați și vântul ce adie! Ar fi păcat să ezitați în crimă De-a confiscă și sângele din vine, Continuați prăpădul cu ardoare Și răul ce vă face-atât de bine! Taxați iubirea, somnul, nostalgia, Penumbra, deznădejdea și oftatul Și unghiile care cresc într-una
CINE IESE ULTIMUL DIN ŢARĂ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363330_a_364659]
-
Acasa > Literatura > Proza > ADIA A PRIMĂVARĂ ... Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Adia a primăvară. Flori albe și roz dominau micul părculeț de lângă clădirea teatrului. A ajuns mai devreme decât ar fi trebuit așa că s-
ADIA A PRIMĂVARĂ ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363411_a_364740]
-
Acasa > Literatura > Proza > ADIA A PRIMĂVARĂ ... Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Adia a primăvară. Flori albe și roz dominau micul părculeț de lângă clădirea teatrului. A ajuns mai devreme decât ar fi trebuit așa că s-a așezat pe o bancă așteptând. În fața ei o fântână arteziană se bucura de soare. Picuri mărunți de
ADIA A PRIMĂVARĂ ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363411_a_364740]
-
ce-ți poate alina suferința. De m-ai fi lăsat ți-aș fi desenat cu flori de cireș chipul. Fluture aș fi fost mângâindu-ți lin pleoapele ... De m-ai fi iubit ................ Cine știe, poate în altă viață! Referință Bibliografică: ADIA A PRIMĂVARĂ ... Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ADIA A PRIMĂVARĂ ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363411_a_364740]
-
09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului LA GEAM ,,La geamul tău, ce strălucea’’ ( Mihai Eminescu ) Mi se făcuse iarăși rău Când am zărit, printre perdele, În ochi, luminile acele Ce străluceau la geamul tău. Iar când prin pletele-ți rebele Adie vânt nebun din nou, Îmi vine să m-arunc în hău Și să te regăsesc în stele. Am auzit apoi ș-un glas, Voiam la mine să ajungă, Aș fi făcut un mic popas, O clipă infinit de lungă. Eu
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
tocmai așa de la începutul drumului meu pe acest pământ. În școala am fost un elev mediocru și atunci când îmi făceam temele de casă mereu simțeam nevoia să fiu corectată de părinți. Și pentru că în primii mei ani de școală mai adia (încă) influența comunistă în școli, nu era ușor să ieși în evidență ori să fii ajutat de către învățătoare dacă nu erai suficient de ager ori nu dețineai o imaginație bogată. Și sinceră să ... Citește mai mult Scrisul pentru mine, a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362443_a_363772]
-
tocmai așa de la începutul drumului meu pe acest pământ. În școala am fost un elev mediocru și atunci când îmi făceam temele de casă mereu simțeam nevoia să fiu corectată de părinți. Și pentru că în primii mei ani de școală mai adia (încă) influența comunistă în școli, nu era ușor să ieși în evidență ori să fii ajutat de către învățătoare dacă nu erai suficient de ager ori nu dețineai o imaginație bogată. Și sinceră să ... II. LAVINIA IANCU - JURNAL LONDONEZ (14), de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362443_a_363772]
-
în: Ediția nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului Mă alung printre stele pierdute în ritm de vals osândit la grele încercări care-mi comandă: ”Du-te!” Sclipitoare iluzii, freamăt de timp în scurgeri de soare semnează speranțe, adie-un vis, soarbe trecutul, mușcă și doare. Trist! Capul înclin la tot ce e scris. Albe himere adună culori din aripi de fluturi, seamănă dor, oceane de flori peste câmpuri. Gust infinitul, m-ascund ș-apoi mor. Referință Bibliografică: Gust
GUST INFINITUL, M-ASCUND Ş-APOI MOR... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361089_a_362418]
-
Acasa > Stihuri > Momente > O NOAPTE DE VARĂ Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 915 din 03 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Acum chiar și noaptea este fierbinte; Aerul te sufocă, atât este de cald! Nu adie vântul nici puțin măcar, Din sutele de stele, poți să faci morminte. Aș merge să înot în largul mării Dar mă tem că Luna m-ar vrăji Și luată de val, în apă m-aș risipi Și existența-mi va
O NOAPTE DE VARĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361144_a_362473]
-
Cu lacrimi l-am rugat pe tata să desprindă pădurea de răni din sângele inimii... O floare s-a deschis în mijlocul inimii, a îmbrățișat-o și s-a prefacut în primăvară, stea, zâmbet, lumină. În lumina zorilor în palma mea adia petala unei flori de măr. O nouă primăvară În palma tatălui meu am așezat o inimă greu încercată, trecută prin focul patimilor, plătind crunt vama tristeții. Pulsa rănită, scufundată în frigul sălbatec al tăcerii, în adâncul anilor, crescută cândva în
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
lumină, balsam și alinare ... Cu lacrimi l-am rugat pe tata să desprindă pădurea de răni din sângele inimii... O floare s-a deschis în mijlocul inimii, a îmbrățișat inima devenind primăvară, stea, zâmbet, lumină. În lumina zorilor în palma mea adia petala unei flori de măr. Suntem Ca un vis neîntrerupt vreodată ca un gând ce pulsează la capătul străzii ca un adevăr purtat mereu în inimi ca o furtună peste necuprinse întinderi ca o salbă de stele ce ne înconjoară
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
cuprins disperarea, cărarea râdea, ochii-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau, te iubeam dincolo de viață și moarte. Nu se auzeau nici măcar șoapte, doar foșnetul clipelor și sângele buzelor. Mâna mea îți contura chipul învăluit în ceața timpului, zefir de primăvară îți adia lumina din visul tău reconstruit în secvențe-fragmente repetitive, încă nedeslușit, doar mâna o știai, zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie. Simțea nevoia să-ți mângâie obrazul, ca și cum ți-ar fi alinat sufletul... Cercuri noi se deschid... Timp
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
Dând cu război năvală... Părul bălai de aur-spic Pe spate-n lungi cosițe, Ochi de safir pe-obrazul mic Cu ștrengărești gropițe, Cu trupu-i ca un fir de stuf Subțire și mlădie, Ușoară ca un puf de puf, Când vântu-abia adie. Ci doar gingașă surâzând Cu buzele-i de fragă, Stârnea ispitele căzând Fără de leac de dragă. Și împăratul din Apus, Să-și capete iubita, Fiică de rege nesupus, Cu Lupii toi pornit-a. Și spre a fi la adăpost Să
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
copac și tot codrul cu fiarele lui flămânde se trezește. Norocul vine din partea zânei care își calmează lighioanele și pământeanul e îmbiat în palat. Ținutul e un topos edenic utopic: florile nu se ofilesc niciodată, frunzele nu cad, zefirul blând adie învigorator, animalele nu se sfâșie între ele etc. Și ce-i mai important aici este că presiunea timpului a fost definitiv învinsă: „Petrecând vreme uitată/ Într-atâta frumusețe,/ Fața lui, înnobilată/ Scânteia de tinerețe,/ Semn că timpului măsură/ îi găsise
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
cu o iubire statornică, o prietenă în a cărei dragoste nu exista prefăcătorie sau fățărnicie, nu există lingușire, ci numai încredere deplină. Noaptea are vocea ei. Greierii cântă, ici-colo se aude câte un lătrat de câine. Și toți dorm. Nu adie nici măcar vântul ce pare adormit și el, trudit parcă, de atâta alergare. Norul a trecut. S-a dus mai departe. Oare unde pleacă el? Este un nor călător având o destinație specială? În trecerea lui, observ o purtare ciudată. Are
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
flacără de lumânare, o bucățică de prescură, un ochi de lumină. Să adăpostești în grădina sufletului o pasăre cântătoare, e un dar. Ea îți va cânta pururi, un psalm cu parfum de iasomie, de gând încolțit, de mireasmă de vânt adiind. Cântul ei e limpede precum privirea după prima ploaie de lacrimi, spune foarte frumos, poeta. Poeta își asumă viața firesc, anotimpurile - după iarna albă, după verdele-verde, între dureri și senin, pe care le va trece senină, depășind încercările, cu gândul
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
alții se odihnesc pe acoperișul restaurantului vecin cu plaja, unul stă pe plajă, mândru de prada lui, un pește pe care îl ține în gură. Pe măsură ce soarele se înalță, stâncile devin din ce în ce mai albe și mai strălucitoare. La ora prânzului, briza adie foarte ușor, marea devine verde cu nuanțe de verde-albastru sau albastru-roșcat. Asfințitul soarelui ne oferă un spectacol de lumini asemănător și totuși opus celui de la răsărit, desfășurându-se în direcție inversă de pe înălțimea boltei cerești înspre stânci, lumina mergând de la
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
glasul nu i se mai aude. O plimbare pe străzile orașului te ajută să îi cunoști aspectul preponderent tradițional din care nu lipsesc însă elementele moderne. Plimbându-te pe străzile lui poți respira aerul curat, blând și binefăcător în care adie ușor briza mării cu vaporii ei sărați, amestecați cu ozonul copacilor. Te poți odihni sub copacii verzi de vârste și specii diferite care cresc din abundență, poți privi stâncile albe sau frânturi de mare care se zăresc printre copaci si
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Câmpul verde, cu iarba proaspăt cosită, întregește priveliștea, ivită ireal parcă pe-un ecran de pânză uriaș. Simt apăsarea miilor de ochi electronici supraveghind atmosfera, să n-o ia cineva aiurea ... nici țipenie de om, nicio mișcare, nici vântul nu adie! Îmi pare un târg arid, fără suflare și fără urme de viață. Trenul șuieră scurt de două ori dar, nu vreau să mai plec de-acolo! Toată oboseala și vânzoleala acelor ani dispăruseră ca prin farmec. Zbuciumul sufletesc în care
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
sfătuise medicul, soarele intens îți dăunează, în timp ce aerosolii marini sunt pentru tine mană cerească. Mă îndoiam însă că în ziua aceea inspiram aerosoli marini lângă plaja mai puțin populată decât de obicei. Briza dinspre larg căzuse și îi luase locul, adiind dinspre uscat, un aer încins, înecăcios. Cucaras! îmi întinsese mâna. Istrate, Cucaras, fost căpitan de vas. Pronunțase astfel cuvintele, încât să le pună în evidență rima. Se ivise pe neașteptate în fața mea și îmi ceruse voie să mi se așeze
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]