456 matches
-
emergentă stării vizionare. Gilchrist este gata să ne răspundă făcând apel la mai multe conversații dintre Blake și John Varley, în care artistul se străduiește să creeze impresia unor explozii spontane de creativitate. Personajele supranaturale implicate îl laudă sau îl admonestează pe artist,106 iar procesul de elaborare a unei opere poartă sigiliul voinței acestora: "Uneori, Blake trebuia să aștepte că viziunea să se manifeste; uneori, aceasta venea la comandă. Alteori, în mijlocul lucrului la un portret, părăsea brusc locul și, pe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cumpere liniștea necesară; în plus, prin contrast, chiar și oferta indigestă poate fi considerate acceptabilă: Materialul lecției poate fi făcut interesant dacă nu în sine, cel puțin în contrast cu o altă experiență. Să înveți lecția este mai interesant decât să fii admonestat, să fii dat ca exemplu negativ, să rămâi după ore la școală, să primești note proaste sau să nu fii promovat. Și foarte mult din ceea ce trece ca "disciplină" și se mândrește că se opune doctrinelor de pedagogie indulgentă și
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de ani, Paulin de Nola la 35 de ani etc. Deși avuseseră mame eminamente pioase, nu au fost botezați decât în momentul convertirii lor din perioada adultă. Dar, ulterior au regretat și au dezaprobat această atitudine de amânare a Botezului, admonestând pe contemporanii lor pentru această amânare nejustificată. Amintind de botezul lor la vârsta maturității, au scris mărturisiri deosebit de emoționante. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare, într-o cuvântare întreagă purtând titlul Îndemn la Sfântul Botez<footnote P. G. XXXI, col. 424-444
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Nu lăsa ca răutatea să prindă cumva ocazia: să fie sfințit din copilărie, de la această vârstă să fie sfințit de Duhul”<footnote Cuvântarea a XL-a despre Sfântul Botez, P. G. XXXVI, col. 380. footnote>. Același Sfânt al Bisericii noastre admonestează o mamă când îi spune: „Să nu lași păcatul să stăpânească în copilul tău; consacră-l încă din fașă. Ți-e frică de pecetea divină din cauza slăbiciunii naturii, ce slăbiciune a credinței! Ana Și-a dedicat fiul, pe Samuel, Domnului
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Tu ești, și nu-ți dai seama, bârfa întregului oraș, când, trecând peste orice pudoare, îți povestești cuceririle". De aici rezultă faptul că sensibilitatea comună era ofensată: Augustus, însă, încă mai tolerează! Se prea poate ca Ovidiu să fi fost admonestat, deoarece, la un moment dat, recunoaște că nocivitatea versurilor sale se reflectă direct asupra sa: "Dacă mi-au fost de folos, e îndoielnic; mie, versurile mi-au dăunat dintotdeauna: au atras asupra mea invidia pentru harul meu"447. Și cu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îi declarăm război. Mai mult decât atât, a permis administrației Bush să-i acuze pe cei care aveau îndoieli în legătură cu invadarea Irakului că erau lipsiți de fermitate vizavi de lupta împotriva terorismului. Astfel, țări precum Germania și Franța au fost admonestate de ministrul apărării, Donald Rumsfeld, devenind o țintă a ironiilor pentru unii membrii ai Congresului, care le-au etichetat drept posibili trădători. Am considerat că nu este corect. Soldații francezi au luptat permanent alături de cei americani în Afghanistan, care servea
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
dolofană, harnică, balanța săptămânii, s-o dea mai repede de-a dura. Lucian Vornicu se izolează, imediat după ce apare. Nu vede pe nimeni, oricât de aproape, nici în scurta pauză de la ora unsprezece. Reacționează cu violență la câteva mărunte incidente, admonestează furios colega cu părul alb de lângă cuier, pentru o greșeală de amănunt, și când aceasta ripostează, smulge foaia de calc de pe planșetă și rupe desenul. Țipă apoi la ciufulita din spatele său că și-a tras planșeta prea în mijlocul sălii, împiedicând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
piciorul în restaurant”. „Un elev practicant, aspirant la calitatea de ospătar, primise sarcina să numere în fiecare zi sticlele cu vin din depozitul restaurantului. Responsabilul localului observă de câteva ori că practicantul său numără până la 500, apoi renunță. Contrariat, îl admonestează: Ce înseamnă asta, tinere? De ce nu termini de numărat? Simplu, tovarășe responsabil! Dacă până la 500 nu lipsește nici una, credeți că există motive să lipsească tocmai din celelalte?!... „Ospătar! Două sticle cu vin. Alb sau negru? Dar... ce te privește pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de altele total opuse; secretul misivei este divulgat publicului larg; nimic nu-l determină pe expeditor să se adreseze pe picior de egalitate sau de intimitate destinatarului (adesea, această intimitate la care el recurge pentru a-l critica, a-l admonesta, a-l ironiza este pura provocare: uzanțele, distanța socială ar trebui, dimpotrivă, să impună expeditorului o rezervă de care el nu ține seama; în aceasta consta esențialul funcției de provocare pe care o are scrisoarea deschisă"151. În arhitectonica discursului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
grijă să rămână prieten cu Cranach (care-i ilustrează traducerea Noului Testament) și Dürer. Confruntându-se cu papalitatea, el știe prea bine că puterea se cucerește prin stânga, dar se exercită la centru, prin medierea gravurilor pioase. Obosit să-i admonesteze, în propria tabără, pe iluminați, pe puriști, pe fanaticii distrugători de imagini, el ordonă autorităților stabilite să-i elimine fără discuții. Deși mai riguros pe fond, Calvin păstrează o prudentă ambiguitate: în afara imaginilor de sfinți și a locurilor de cult
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ea! FABULA URSULUI Primăvara mai devreme, Ursu-abia ieșit din iarnă, Face-n sat o mare larmă, Că de nimeni nu se teme! Leneș și foarte flămând, (N-a mâncat de patru luni!) A fost prins un porc furând, Și-l admonestau doi câini: -Suntem puși să apărăm ! Ai tupeu venind să furi! Noi legal te acuzăm, Că ești hoț și că înjuri ! De ce nu furi din păduri? Și-ți mai spunem doar atât: Amândoi am hotărât, Iute să te arestăm, Cinstit
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
roche, Edith, ci ro-chi-e“, „Nu mda, ci da“ - și chicotind Împreună până la lacrimi. În prezența lui, Însă, se prefăceau afectate de critici - „Vai, vere Henry, cât ești de nendurător!“, „Ne-În-durător, Rosina“ - și resimțea o oarecare plăcere subtilă În a le admonesta. Găsi peisajul din Suffolk, cu satele sale adormite și estuarele pline de păsăret, atrăgător În felul său liniștit, lipsit de ostentație și, categoric, foarte potrivit pentru mersul cu bicicleta pe vreme uscată. Un timp, cochetă cu ideea de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
satisfacțiea fost de ordin psihologic. În fața cordialelor căni de la micul dejun, părintele Brown ne-a demonstrat fără drept de apel că crucea nu e În conflict cu spada: cu autoritatea și prestigiul pe care i le conferea tonsura, l-a admonestat pe colonelul Harrap, pe care l-a făcut (foarte oportun, după mintea mea) măgar și animal. I-a mai zis și că era bun doar să intre În conflict cu nenorociții, dar că dinaintea unui bărbat curajos știa să păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dar al doilea nume o să fie Nora, am promis jenată. În nici un caz! ne-a întrerupt Helen. Pune-i un nume drăguț. Știu! Ce zici de Elena? Elena e varianta grecească a lui Helen, știi? —Taci din gură, Helen, a admonestat-o mama. E copilul lui Claire. Întotdeauna ne-ai spus că trebuie să ne împărțim toate jucăriile, i-a răspuns Helen bosumflată. —Kate nu e o jucărie, a oftat mama. Pe bune, Helen te epuiza. Cu toate astea, nefiind deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
timpul ăsta, se culca cu bărbatul meu, îl făcea să se îndrăgostească de ea. Îmi doream să pot călători înapoi în timp, să mă iau de ceafă și să mă târăsc, printre proteste, departe de conversațiile cu Denise, să mă admonestez, așa cum mamele își admonestează copiii neascultători: „Nu mai vorbi cu femeia aia îngrozitoare“. După care am vrut să pun mâna pe Denise și s-o bat până-i sună apa-n cap. Eram teribil de umilită și de jenată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu bărbatul meu, îl făcea să se îndrăgostească de ea. Îmi doream să pot călători înapoi în timp, să mă iau de ceafă și să mă târăsc, printre proteste, departe de conversațiile cu Denise, să mă admonestez, așa cum mamele își admonestează copiii neascultători: „Nu mai vorbi cu femeia aia îngrozitoare“. După care am vrut să pun mâna pe Denise și s-o bat până-i sună apa-n cap. Eram teribil de umilită și de jenată la gândul că toată lumea știuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eram eu ca să reușești să manevrezi bucata de cașcaval și s-o și razi cu succes pe drăcia aia. Mâinile îmi alunecau de zor, așa că mi-am ras și niște hălci generoase din degete odată cu brânza. Mama m-a tot admonestat în timp ce înjuram, apoi a început să inhaleze alarmată aroma caracteristică de parmezan care invadase bucătăria. În hol s-a stârnit agitație. Se auzeau voci și râsete. Mama s-a uitat la ceasul de pe peretele bucătăriei. A făcut asta în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de toate șansele care ni se oferă. Asta aveam să fac și eu cu Adam. Da, da, m-ați auzit foarte bine, sugestia a existat într-adevăr în conținut - aveam să profit din plin de Adam. —Doamne, Claire, m-a admonestat mama când am schimbat din nou canalul la televizor. Ce ai? N-ai stare? Parcă ai mâncărimi. —Iartă-mă, mamă. Tocmai atunci a sunat telefonul. —Doamne, Claire, piciorul meu! a urlat tata, ca un câine cu coada prinsă în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și tu cum ești? Se pare că sunt într-o condiție excelentă, am zis. Sunt cât se poate de bine. Am un vagin de expoziție. Mama mi-a aruncat o privire dezgustată. —Nu-i nevoie să fii vulgară, m-a admonestat ea. N-am fost vulgară, am protestat. Doamne, păi dac-aș fi fost vulgară, și-ar fi dat seama. — Hai să bei un ceai cu mine, până începe Neighbours, a zis mama. —Ăăăă, m-a sunat cineva cât am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Era clar că Adam știa destul de bine cum trebuie să lucrezi cu Helen. Presupun că putem să ne apucăm de familiile disfuncționale, a zis Helen. De vreme ce tu știi atâtea despre asta. La care Helen a răs cu răutate. —Helen, a admonestat-o Anna șocată. —Ce-i? a sărit Helen pusă pe harță. A fost o glumă. Și oricum, Adam chiar știe. Nu-i așa? l-a întrebat ea pe Adam. Presupun că da, a răspuns el politicos. Îmi ajungea. Am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de personal ale lui White din perioada 1948-1951, pentru referințe la plîngerile anterioare Împotriva lui, toate retrase ulterior). Se știe că În anii aceia, pînă În primăvara lui 1953, White a vizitat bătăușii de neveste eliberați condiționat și i-a admonestat verbal și/ sau fizic. Dovezile arată că aceste fapte ilegale nu s-au repetat de aproape patru ani. White rămîne un om cu un temperament exploziv (după cum știți, a primit o mustrare la nivel de departament pentru că a spart geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-l asculte, ca și cum n-ar fi fost suficient că se deșirase în spatele mesei învelite în pluș roșu, nu impunător, ci atrăgând pur și simplu privirea cu hainele lui portocalii și cravata țipătoare, a ridicat din prima clipă glasul să ne admonesteze și să ne înspăimânte, probabil, dând din mâini fără oprire, iar la răstimpuri aplecându-se ușor de spate, pentru că era prea lung, ca să poată bate cu pumnul în masă: însă spiritul deschis, revoluționar, muncitoresc de a dezvălui lipsurile indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ajutat la timp. Pentru un comunist care trebuie să aplice normele de partid, nu există scuză, tovarăși! Ajutorul trebuie să-l găsiți în dumneavoastră. Nu este permisă, tovarăși, abdicarea de la norme! Și a continuat încă multă vreme, pe același ton, admonestându-ne când părintește, când aspru-moale, cu unduiri, suișuri și coborâșuri ale vocii exact în ritmul în care-și bălăbănea mâinile lungi, mijindu-și ochii mici, dar bulbucați, cu pleoape înroșite și umflate, străduindu-se să-și îmbrace gândurile în vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prefect. Lily a zâmbit și Christian a zâmbit și am pornit‑o cu tustrei spre Au Bar. Christian Collinsworth și cu mine mergeam să bem un pahar Împreună. Însemna asta o Întâlnire? Bineînțeles că nu, nu fi ridicolă, m‑am admonestat eu. Alex, Alex, Alex, mi‑am fredonat În gând, hotărâtă să nu uit că am un prieten foarte iubitor și decepționată de faptul că trebuia să mă oblig să nu uit că am un prieten foarte iubitor. Deși era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Profesorul renunță la alte detalii despre escapada sa din banala contemporaneitate și, răsucindu-și pipa stinsă în direcția luminișului unde poposeau ceilalți și unde toți se plictisiseră de moarte, porni să înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele surescitării unanime. În vatra stinsă a pipei, Profesorul păru să geamă de deziluzie, pentru primirea iritată pe care i-o rezervase ignoranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]