827 matches
-
este omnipotent 251. Astfel Sfântul Coran ne spune despre existența și a altor ființe inteligente ce se pot distinge între ele după cum urmează: Și către Dumnezeu toate ființele create în ceruri și creaturile de pe pământ se închină în reverență și adorație la fel precum fac îngerii care însă nu-și arată întru totul considerația lor252. El. Ghamrawy 253 explică acest lucru astfel: Și Domnului, care controlează soarta tuturor, toate ființele, lucrurile materiale și imateriale, în ceruri și pe pământ se supun
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aprecia și reflecta grația spirituală a omnipotenței Sale și autorității exclusive, dar voi, necredincioșilor, nu știți să le luați exemplul. Într-adevăr El a fost întotdeauna indulgent și iertător 261. În fața Marelui Arhitect al Universului toate câte sunt stau în adorație, rugăciune și venerație, la fel și soarele, luna, stelele și munții, copacii și animalele și toate cele. Cel ce le cunoaște pe toate este ascultat, venerat și glorificat de toate câte le-a creat. Și dacă vorbirea și limbajul a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ai lumii, au primit învățătura în legile eterne ale evoluției spirituale. Ei și-au dezvoltat abilitățile gradual și încetul au atins culmile înalte pe care le-au transmis în Asia, America și Atlantida. Forța lor a fost venerată cu profundă adorație de generațiile ce le-au urmat. Chiar dacă în această carte nu putem descrie multele informații ținute secrete, nu din alt motiv, decât din același pentru care nici alte organizații religioase oficiale nu pot dezvălui adevăruri ce ar afecta evoluția psihică
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-mă când o merit cel mai puțin, pentru că atunci am nevoie 796. În cadrul interferențelor vitale ale omului cu universul, cu divinitatea, adeseori simțim existența unor reflexe inconfundabile dar și greu detectabile spiritului nostru. Acolo unde ajungem doar prin rugăciune, prin adorație profundă și tăcută, întâlnim pe Dumnezeu, un Dumnezeu al reflexelor, vastul reflex al Luminii. E incompatibil cu capacitatea gândirii de a închipui și al limbii de a reda acest ou primordial, cosmică matrice a genezei, lumina reflectată. Umbrele înseși sunt
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Arhitect al Universului a construit la început forme în materia hiperfizică. Apoi, Lumina a zămislit planul tuturor regnurilor. În etapa următoare, după chipul și asemănarea Lui, s-a conceput omul trecând pe spirele universului, treaptă cu treaptă întru cunoaștere și adorație, din clopot în clopot, umilul vierme străduindu-se să devină mai aproape de nemurire 801 o ființă cosmică, un diamant al naturii 802. Așa cum am subliniat într-o prelegere anterioară, ansamblul universului este impregnat de Conștiența cosmică. Aerul pe care îl
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sacru, tabu între naștere și moarte. Iar moartea e o naștere, sfârșitul în haos devine o nouă ordine, așteptată, o înviere ce redă armonia. Haosul nu înseamnă disarmonie ci matricea imensei armonii divine. Acolo unde ajungem doar prin rugăciune, prin adorație profundă și tăcută, întâlnim pe Dumnezeu, un Dumnezeu al reflexelor, vastul reflex al Luminii. E incompatibil cu capacitatea gândirii de a închipui și al limbii de a reda acest ou primordial, cosmologic matrice a genezei, lumina reflectată. Umbrele sunt reflexe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
permanent cuvântul amintește de timpurile străvechi: "Cuvintele se roteau între noi,/ înainte și înapoi/ și cu cât te iubeam mai mult, cu atât/ repetau, într-un vârtej aproape văzut,/ structura materiei, de la-nceput898". Acolo unde ajungem doar prin rugăciune, prin adorație profundă și tăcută, întâlnim pe Dumnezeu, un Dumnezeu al reflexelor, vastul reflex al Luminii. E incompatibil cu capacitatea gândirii de a închipui și al limbii de a reda acest ou primordial, cosmologic matrice a genezei, lumina reflectată. Și lumina ne
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și scenelor biblice abundă, pentru că Biblia reprezintă sursa valorilor și mai ales calea spre descoperirea adevărului. După Milton, poesia ar putea reprezenta și o cădere în păcatele lumești, cei care o scriu putând să se piardă în labirintul infernului, dar adorația temelor religioase poate fi un contrabalans necesar și util, de cele mai multe ori această poesie fiind un remediu, adică un medicament obligatoriu, pierzând harul liric și faptele istorice reale sau închipuite depășește simbolul, alegoria, exprimarea onirică. John Dryden și Alexander Pope
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
yahoo.com • http://www.euroinst.ro 1 dintr-un manuscris al bibliotecilor continentului Mu preluat din arhiva atlantă 2 cine știe?... eu știu și scriu doar pentru cei de-un leat cu mine 3 Alături de riturile în care se formula adorația cotidiană a zeilor, templele egiptene cunoșteau ceremonii cu un character special, rezervate elitei preoților, celebrate la date și ore diferite de cultul obișnuit. Numit mister de greci, ritualul capabil de a transfigura în suflet sacru iahou, trebuia să îndeplinească mai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
al nuvelei este dragostea ce reprezintă un izvor de fericire și de creativitate astfel încât „dulcea povara” a iubitei îl face pe Dan să împletească faustian iubirea cu setea de frumos („Și ce frumos facuse ei în luna”) sau ca toata adorația sa să se concentreaze ,într-o contopire deplină, iar drumul pănă la lună pe care îl parcurg, îl măsoară nu în elemente temporale ci într-un mod abstract: „o sărutare lungă”. MENȚIUNE Poetica elementelor anorganice în opera eminesciană Laura Cozma
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
2001), Premiul pentru Poezie religioasă la Festivalul Internațional de Poezie (Deva, 2001). Poezia lui D. e un dialog smerit cu Logosul și mărturisirea, prin cuvinte, a Cuvântului neprimit în lume. Tensiunea ei stă în multiplicarea nostalgică a unei stări de adorație, însoțită oniric de fiorul comuniunii mistice și de sugestia deschiderii extatice spre divinitatea uitată a ființei. În volumul de debut, The Liturgy of the Word - Liturghia Cuvântului (1989), relația cu transcendentul e literaturizată, construită livresc din paradigmele sacrului (citatul evanghelic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
o masă imaginară, sau pe care le procură cu greu. - Ideea perfectă de mamă. Cât privește declarațiile de dragoste, acestea pot înmuia inima oricui, sunt coborâte parcă direct din forma platonică a Mamei, cu un maximum de participare la Formă. Adorație, iubire năvalnică, nostalgie, dor, admirație dar și îngrijorare, grijă, teamă: „Draga mea, poate că asta e una din ultimele scrisori pe care ți le pot scrie. Draga mea, fii vitează și puternică. Am să te iubesc toată viața, am să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
dintre șefi și subordonați. Ghidându‑se după Redl, Mucchielli caracterizează următoarele cupluri de patologie relațională: 1. suveranul patriarhal, pe de o parte, și nevoia de „tată” sau de „mamă” a subordonaților, pe de altă parte (șeful paternal‑maternal, protector, căutând adorație filială și dependență, răspunde subordonaților dependenți într‑o manieră infantilă, aceștia din urmă căutând exclusivitatea grațiilor șefului); 2. liderul‑model incarnând idealul de sine al subordonaților și subordonații care văd în lider realizarea a ceea ce ei înșiși aspiră să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
freamătă valurile de argint, în carul tras de lebede, Apolon cu pletele în vânt vine în strălucire hiperboreeană. Revine în sanctuar la Pytia aducând suflare diafană, scoțând în lumină sufletele victorioase, din întunecosul labirint. Cu strunele de liră, inspiră cu adorație muzele. Întrupând frumusețea în spirit, coboară aducând glasul luminii călăuze. Trimite pacea, iubirea, lumina, speranța spre plaiul pământean. -Pace și lumină-de la Apolon hiperboreeanul. TELEPORTARE Prințul Mihail-arhanghelul, comandantul oștilor cerești de îngeri îmi vorbi: -Vrei să faci o incursiune în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
luminiș unde încă ardeau focuri pe cale să se stingă. Tracii dormitau. Cu liniște mergea Orfeu prin tabără ieșind din hățiș. O santinelă care veghea, somă pe dată: -Sunt trimis al templului, renunțați la lupta cu cerul. Orfeu le vorbi cu adorație de-i fascină pe dată. Tracii cu toții îl ascultau să-i afle misterul. Dar Agloanice, care pândea cu alți traci zeloși, strigă: -Orfeu om este ca voi, un impostor tiran. De este zeu pontif și are-n cer strămoși, să
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
eterne și seculare, de la geneza cosmosului la moartea universală, de la specificitatea, derutantă, a naturii umane la măștile disimulative ale dezumanizării, de la Dumnezeu și Iisus la absurdul istoriei contemporane, discursul poetic transmite mișcări și atitudini sufletești [...] reductibile, în ultimă analiză, la adorația omenescului autentic și respingerea numeroaselor forme de pervertire a eului”. În proza din Drumul, simbolul Golgotei (1997) și Singurătatea măștilor (2001) S. întreprinde, pe de o parte, comentarii politice, dovedindu-se un atent observator al vieții sociale, iar pe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
la el dragostea nu atrage după sine culpabilitatea, ci constituie un temei al ființei; iubirea nu e, deci, o degradare demnă de oprobriu moral, ci reprezintă o stare de grație și fervoare față de care atitudinea umană corespunzătoare e cea de adorație contemplativă” (Radu Enescu). Principiu cosmic, instituitor de armonie, erosul tinde, platonian, la refacerea unului originar (androgin), deci la transgresarea contrariilor, dar și a corporalității, spre spiritual: „Iubirea-i axul cerurilor toate / În mari nuntiri cu muzici peste poate / Un semn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
Cioran.38 Elenă Afrăsinei 39 crede că există la Cioran ceva din psihologia celui respins în iubire: atât de mare îi va fi fost iubirea de Dumnezeu, încât, din furia de a nu fi fost acceptat, se întoarce împotriva obiectului adorației sale. În fond, spune autoarea citată, Cioran practică o literatura religioasă de înaltă clasa, ar fi greșit să-l scoatem din rândul marilor iluminați, doar că îl particularizează revoltă, "demonul din fruntea să", cum el însuși spune. Traseul spiritual al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la el, dar și Cioran pare să fugă de posibila cunoaștere a lui Dumnezeu 26, spune Livius Ciocârlie, în Caietele lui Cioran, citându-l pe filosof: "Doamne, dă-mi tăria să nu mă rog niciodată, cruță-mă de nebunia oricărei adorații, depărtează de mine ispita unei iubiri ce m-ar dărui Ție pe veci (...). Dăruiește-mi miracolul recules dinaintea primei clipe, rană pe care n-ai putut s-o înduri și te-a stârnit să faci o spărtura în neant și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
adeziune, fiecare aderent aparține cercului sacru al „Partidului”, unei „contrasocietăți” comuniste (A. Kriegel) net distinctă de societatea profană. Această sacralitate este ancorată pe anumite suporturi specifice. Primul dintre acestea este clasa muncitoare*, considerată a fi o clasă revoluționară, obiect al adorației „muncitorului”; acest sentiment duce, pe de o parte, la ura față de ceea ce este „burghez” și, pe de altă parte, la exaltarea „caracterului muncitoresc”. Cel de-al doilea este partidul revoluționar, a cărui sacralitate, proclamată de Lenin încă din anii 1902-1903
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exaltarea „caracterului muncitoresc”. Cel de-al doilea este partidul revoluționar, a cărui sacralitate, proclamată de Lenin încă din anii 1902-1903, este confirmată în mod strălucit de luarea puterii în 1917. Cel de-al treilea este șeful partidului, obiect al unei adorații inaugurate în 1924 prin cultul liderului mort: la îndemnul lui Stalin, Lenin este îmbălsămat și prezentat adorației mulțimilor într-un mausoleu construit în acest scop în Piața Roșie; acest exemplu va fi urmat și la moartea lui Stalin, a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din anii 1902-1903, este confirmată în mod strălucit de luarea puterii în 1917. Cel de-al treilea este șeful partidului, obiect al unei adorații inaugurate în 1924 prin cultul liderului mort: la îndemnul lui Stalin, Lenin este îmbălsămat și prezentat adorației mulțimilor într-un mausoleu construit în acest scop în Piața Roșie; acest exemplu va fi urmat și la moartea lui Stalin, a lui Dimitrov* în Bulgaria, a lui Mao*, a lui Ho și Min* și a lui Kim Ir Sen
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
religioasă obișnuită, manifestație/procesiune, congres/conciliu etc. Acestea corespund unui calendar sacru - 1 mai (sărbătoarea muncii, 1 august (ziua contra războiului), 7 noiembrie (aniversarea Revoluției din Octombrie) -, și sunt momente de comuniune caracterizate prin unanimitatea comunității și întrunirea ei întru adorația unui om - secretarul general al partidului. De aici până la a prezenta comunismul ca o religie seculară, pasul a fost făcut în nenumărate rânduri și observatorilor le-a fost ușor să facă apropierea dintre ceremoniile, formulele sacre, cultul adus conducătorului - deus
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în culise, fără știrea nimănui - începând cu colegii săi din Politbiuro -, grație geniului său de intrigant, dar și manierei lui de a se prezenta, la funeraliile lui Lenin, ca depozitar al comandamentelor Maestrului, a cărui îmbălsămare a rămășițelor, oferite spre adorație mulțimilor, o impune. Fostul seminarist grefează ideologia marxistă pe substratul religios al maselor ruse și purifică astfel bolșevismul de originea sa străină. Se prezintă, implicit, drept liderul facțiunii rusești a partidului-stat*, drept creatorul unei armate ruse - cea a lui Voroșilov
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la lungi dezbateri și controverse aprinse, între care merită menționată reacția bisericii catolice, care, în ciuda aprecierilor lui Toma din Aquino 6, îl acuză de erezie. În ciuda controverselor, interpretarea filosofiei aristotelice de către Maimonide are o puternică influență asupra teologiei în general. Adorația lui Dumnezeu, pe care o întâlnim și la Maimonide și la Toma din Aquino, este redată poetic, multe secole mai târziu, de filosoful catolic Angelus Silesius 7, în cuvintele: Dumnezeu este un nimic străveziu, pe care acum și aici nu
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]