429 matches
-
nimic de bucurie", "Doar înghețăm pe drum de bucurie./ Cad scorburi mari de aur peste noi", "Izvorul pururi însă pur/ Și neîncepută pururi bucurie/ Acestea ochiul meu vedea"70. Ceea ce se prefigura discret în Vămile pustiei se dezlănțuie acum drept adorare nemărginită a nevăzutului, vedere extaziată de penuria vizibilului, de sărăcia ființei redusă la limita subzistenței ontologice. "Văd liniștea luminilor dintâi/ Și liniștea luminii de pe urmă", " Văd miezul cum e veșnic miez" - spune ochiul; e însă doar un fel de a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dezvelirii" nu stă însă în datul intrinsec al vederii, ci în "slava chipului ceresc"; Nu poate sta prea mult ascuns/ Chipul făpturilor", "Din toate strigă chipul să se vadă,/ Și nevederea e, văzut / Și adorat se vrea adorator cosmul slăvit". Adorarea, slăvirea cu evlavie nu au ca obiect vreo imagine pe care să o venereze idolatru; ceea ce este adorat cere slăvirea pentru că este slava, cere vederea pentru că este nevăzutul care intră în vedere drept "slava chipului ceresc", nu a luminii fără de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
non-imitativă, nereprezentabilă, la invizibilul întipărit iconic în vizibil 85. Întoarcere a perspectivei deopotrivă, căci pentru a intra în vederea nevăzută a chipului ce ne privește "începem să cădem în sus"86. Ceea ce intră în vedere iese la vedere, cere nu doar adorarea, ci și contemplarea, rostirea care spune vederea. Nevăzutul vorbește, se arată în chipul vizibil al Logosului: "Venit-ai în sfârșit, te-ai arătat/ Sub formă de grai, ai apărut/.../ Vorbește cineva. El grăitorul, spune/ El nopții, grăiește El și mă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vede nu este, iar ceea ce este nu se vede. Doar pulbere, negură și risipire - non-imagini pe un ecran cernit. Apoi, "am atins cu sufletul meu de cenușă/ și scrum și-ntuneric/ harul singur/ din ramuri de lamur/ desăvârșirea durerii/ în adorare până la moarte". Dacă sufletul e numai cenușă, scrum și întuneric, el ajunge în starea nimicului fără rest, a golului predispus primirii altuia. Cum se poate el da altuia, potrivit acestei autodonații paradoxale? Pentru a da, se pune cu necesitate un
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a adâncului ajungerii; a-i atinge imaginea înseamnă a fi imaginea, care se arată în atingere, luminează pe fondul de scrum al sufletului. O imagine de fond, de fundal fără fund. În apariția acestui dar sfințitor, durerea se sublimează, devine adorare, iese din nimic și se deschide totului. Se lămurește în lumina celui ce o dăruiește, adică în lamura adevărului, în quidditatea Celui ce este. În sfârșit, "am atins cu-o pustiire de/ aripi și rugă/ aura bruma de aur/ a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care le‑a lăsat generațiilor ulteriore de artiști. Născut cu o generație înaintea lui Miche‑ langelo și a lui Raffaelo, arta sa a marcat primele realizări ale Renașterii din Flo‑ rența. În lucrările de debut precum Bu‑ na‑vestire și Adorarea Magilor, netermi‑ nată, întâlnim gama completă a preocu‑ părilor ulterioare ale lui Leonardo ca pictor printre care: observarea detaliată a naturii, abilitatea de a reda perspectiva, modul sofisticat de a reda drapaje‑ le26 bazat pe buna înțelegere a clar‑obscurului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
cuprinde o gamă foarte vastă de lucrări sfinte care imprimă sentimentul de admirație. În întreagă cultură impregnată de Evanghelie și acolo unde gândi‑ rea teologică realiza Summa Theologiae a sfântului Toma, arta creștină făcea ca materia să se plece spre adorarea misterului. 52 Paulin de Nola ( cca. 354 Bordeaux ‑ 431 Nola) - poet latin, scriitor, convertit la credința creștină. Împreună cu soția s‑au stabilit la Nola apropiere de Napoli, unde a scris poezii în cinstea sfân tului Felix și a corespondat cu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
două izvoare de lumină. -Măicuță, am văzut pe Dumnezeu! murmură copilul cu însuflețire..." (s. n.) Ușor de remarcat apar aspectul dublu, terifiant și fascinant al sacralității revelate, cum și asocierea infinitei blîndeți cu atributele materne. Revelația crucii, transportul luminos al credinciosului, adorarea vie a divinității, prezența consonantă a mamei fac parte, concomitent și inexprimat, din semnificația identificării timpurii cu simbolurile traseului christic. Judecata sceptică a tatălui, severă și autoritară, se manifestă traumatizant pentru copil, în urma revelației din biserică. Acesta "căuta să le
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
la impunerea modernismului la noi, dar și să devină repede caducă. Poeziile adăugate în cele două ediții ale Inscripțiilor pornesc, ce-i drept, din stări similare sau înrudite, dar acestea sunt transpuse în imagini mai puțin șocante, cu excepția uneia, a adorării „sclipirii putrezitelor organe”, din Poză, cu un contur mai puțin precis, lăsând câmp mai larg sugestiei. Propensiunea spre miniatură și ornament, vizibilă aici în câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
spre miniatură și ornament, vizibilă aici în câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În cele 122 de catrene duble, simbolismul de suprafață este părăsit pentru un lirism mai decantat, în care adorarea eternului feminin se împletește cu o simțire mai intimă a naturii. Cizelarea poeziilor atinge de multe ori perfecțiunea, dar constanța atitudinilor dă impresia de repetiție, de saturație și chiar de registru minor. Această atracție spre arabesc coexistă încă din anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
le dai cu tine. Numai cine s-a învins pe sine îi poate învinge pe dușmani. Răbdarea este un lucru foarte important pentru că răbdare înseamnă să te stăpânești, să nu te lași în voia celor șapte emoții: bucuria, mânia, neliniștea, adorarea, mâhnirea, teama, ura. Se spune că singurul lucru de care trebuie să ne temem este însăși teama. Frica este pretutindeni de disprețuit și peste tot ea are urmări rele. Frica este suferința ce te cuprinde pe neașteptate la gândul că
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Moldova și în Banat pătrunderea Vicleimului a fost, probabil, impulsionată de ruteni, polonezi și, respectiv, de sârbi. Tributară, din punct de vedere tematic, în foarte mare măsură, textului evanghelic, piesa Irozii cuprinde câteva episoade: nașterea lui Iisus Hristos, călătoria magilor, adorarea pruncului și uciderea pruncilor de către Irod. În varianta moldovenească a Vicleimului apare un personaj neîntâlnit în celelalte, harapul, a cărui tentativă de a-l ucide pe Irod sporește dramatismul acțiunii. Intervențiile pline de umor ale personajelor laice (ciobanii), precum și numărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
sistem receptor, specia umană beneficiază și de un sistem simbolic, întrucât sistemul senzorial și sistemul nervos al omului sunt îndreptate și spre alte elemente decât cele legate direct de supraviețuire. În termenii lui Piotr Sadowski, "este greu de înțeles cum adorarea religioasă, pasiunea pentru artă, muzica, poveștile, sportul, curiozitatea științifică, speculațiile filosofice sau introspecțiile individului pot servi aceleiași funcții biologice primitive precum lupta pentru asigurarea hranei, apărarea teritoriului sau fuga din fața invadatorilor"32. Practic, omul interpune între el și lumea exterioară
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
știu din experiențele mele anterioare că marile pelerinaje atrag irezistibil numeroși „activiști” neoprotestanți, aflați în preajma acestora într-o dublă ipostază : fie se folosesc de prezența numeroșilor pelerini pentru a face noi prozeliți, fie pentru a „lupta” împotriva cultului sfinților și adorării idolatre a moaștelor. În această logică se încadrau, de exemplu, două tinere adepte ale mișcării Martorii lui Iehova. Blonde, filiforme, extrem de timide, nu știau până la ce distanță să se apropie de locul de pelerinaj, așa că preferau să stea departe de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și restaurarea zeului solar în rangul întâi. Căci Soarele era Zeul Universal accesibil 51. Cele mai frumoase imnuri închinate lui Amon-Ra, exaltându-1 ca pe un creator universal și cosmocrat, au fost compuse la începutul epocii "imperiale". Pe de altă parte, adorarea zeului solar ca Zeu Suprem prin excelență, pregătea o anumită unitate religioasă: supremația unuia și aceluiași principiu divin se impunea progresiv, din valea Nilului, până în Siria și în Anatolia. În Egipt, această teologie solară de tendință universalistă se găsea fatal
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ilustrează admirabil continuitatea anumitor idei religioase și scenarii inițiatice, din preistorie și până în vremile moderne (§ 42). Figurinele feminine se multiplică în timpul neoliticului: ele au specific fusta în formă de clopot, lăsând sânii goi, și brațele ridicate într-un gest de adorare. Fie că reprezintă ex-voto-un ori "idoli", aceste figurine indică preeminența religioasă a femeii și, mai ales, primatul Zeiței. Documentele ulterioare confirmă și precizează acest primat. Dacă judecăm după reprezentările de procesiuni, de sărbători de palat și scene de sacrificii, personalul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Axei Persson a încercat să reconstituie, pe baza reprezentărilor iconografice, scenariul ritual al morții și resurecției periodice a vegetației. Savantul suedez a crezut că poate să situeze diferitele scene de cult în anotimpurile ciclului agrar: primăvara (epifania zeiței Naturii și adorarea ei de către oficianți etc.), vara (epifania Zeului vegetației etc.), iarna (bocete rituale; scene figurând plecarea divinităților etc.)51. Anumite interpretări sunt destul de seducătoare, dar reconstituirea scenariului integral este controversată. Sigur apare faptul că majoritatea documentelor iconografice aveau o semnificație religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dar el constituia probabil o ceremonie autonomă, având drept scop întărirea soarelui, slăbit în urma anotimpului ploios. Interesul ritului pravargya constă mai ales în caracterul său de "mister" și în faptul că reprezintă cea mai veche ilustrare de pâjă, i.e. de adorarea unei divinități simbolizate într-o icoană. Cf. J. A. van Buitenen, The Pravargya, pp. 25 sq., 38, și passim. India înainte de Gautama Buddha cu alți o sută de cai. Patru sute de tineri veghează asupra lui ca sa nu se atingă de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
personaj istoric, reformator al religiei etnice tradiționale, adică aceea care era împărtășită de către indo-iranieni în mileniul II î. Hr.; în cea de a doua perspectivă, religia lui Zarathustra reprezintă numai un aspect al religiei iraniene, i.e. mazdeismul, având în centrul său adorarea lui Ahură Măzdă; după autorii împărtășind această poziție metodologică nu numai că n-a existat o "reformă" efectuată de către "profetul" Zarathustra, dar chiar istoricitatea acestui personaj este pusă la îndoială. După cum vom vedea imediat, problema istoricității lui Zarathustra nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional; orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei 19. fetișism = formă timpurie a religiei în comuna primitivă de adorarea fetișurilor prin deificarea diferitelor obiecte și lucruri, printr-o reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, atribuindu-le însușiri misterioase inaccesibile înțelegerii omenești (supranaturale) 20. gnoseologie = învățătură filozofică despre capacitatea omului de a cunoaște realitatea, de a ajunge la adevăr, precum și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ale altor sfinți (exemplificați în această carte), ne oferă tot atâtea îndemnuri la prețuirea cultului Preasfintei Inimi a lui Isus și la adâncirea noastră interioară la prezența Sa, pentru a ne simți însetați și a ne îndrăgosti de Isus, prin adorarea Sa euharistică. În capitolul XII, autorul ne spune că preotul, asemenea Sf. Ștefan - primul martir, trebuie să știe ce vrea: să fie însetat de suflete, să fie dispus pentru o nouă misiune, aceea de a nu mai trăi pentru sine
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
EMINESCIAN (Răzvan Codrescu) Temperament polemic prin excelență, Răzvan Codrescu pare a se afla (nu de azi, de ieri) în răspăr cu mulți dintre eminescologii actuali, mai ales cu "caracuda papagalilor de serviciu", cum îi numește pe aceia care practică o "adorare sterilă și lozincardă a lui Eminescu", dar și cu cei care se exersează în "contestarea curentă", ambele atitudini considerându-le a fi la fel de păguboase: "expresia grotescă a unei neînțelegeri generalizate, îndărătul căreia stă o criză a spiritului receptor, generată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cultelor altor popoare caracterizându-se prin altare de jertfă, personal cultic asemănător, aceleași sacrificii de animale, dar specific pentru evrei este religia monoteista precum și sensul pe care l-au primit formele de cult. Astfel în general cultul iudaic este expresia adorării unui Dumnezeu sfânt, care spre deosebire de celelalte culte păgâne se adresează unui Dumnezeu personal care s-a revelat omului și a încheiat un legământ cu el. În plus o caracteristică importantă este și acea conform căreia ei au respectat atât în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu neputință de exprimat. Muzica promovează adorația și meditația spirituală și trezește dorința de a preamări și înălța pe Dumnezeu. Multe comunități sunt ridicate dintr-o viață searbădă și plictisitoare, din durerile și necazurile ei, de către o muzică plină de adorare.” (Benoni Catană) Iar Psalmul 33, în versetele 1-4 se spune: „Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le șade bine cântarea de laudă. Lăudați pe Domnul cu arfa, lăudați-L cu alăuta cu zece coarde. Cântați-I o cântare
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
facut,/ Ca soarili pi sanin,/ Amin!” (Sabasa - Neamț). Stereotipia acestui final de descântec a fost explicată de Ovidiu Bârlea drept o alegere atentă a descântătoarelor, căci „supremul stadiu de neprihană și de sănătate se poate asemui numai cu metalul prețios”. Adorarea astrelor - ca principiu ce include atât binele, cât și frumosul fără fisură - este reperabilă și în credința legată de obiceiurile de naștere, conform căreia dacă femeia gravidă vede ceva urât trebuie să-și amintească de starea ei specială și să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]