568 matches
-
să facă parte din acea specie intangibilă care Îndeamnă doar la un “jaf imposibil”. Motiv pentru care, poezia fiind, fără doar și poate, și o sublimă răzbunare a soartei, poetul Încearcă să-și ia revanșa prin procură asupra imaginii ființei adorate “răsfrîntă-n iezerul de munte” și spartă brusc de zborul razant al unei rîndunele. Intenția compensatoare este limpede exprimată În ultima strofă: “Dacă eu nu, atuncea cel puțin această apă să te frîngă, această undă să te sfarme, să te stîngă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
curios care ține cu stânga extraparlamentară...”; despre Furio Colombo 3: „Pe scurt, un pic ca Eco4...”. Valcarenghi o ține tot așa până când depășește orice limită imaginabilă, până la delir. Darea sa de seamă de servitor umil care vorbește despre stăpânii săi adorați mimându-le limbajul, demnă de Jurnalul lui Gian Burrasca sau de un buletin al părinților misionari (un nivel atins pe deplin în revista Re nudo), are ceva inoportun și irezistibil. O citești aproape într-o stare de raptus, necrezându-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de mama sa. Venirea pe lume, când nimeni nu se mai aștepta, a ultimului copil al familiei, a fost o lovitură aproape de nesuportat pentru Ernesto. De fapt, a și încercat, în furia să împotriva celui ce i-o răpea pe adorata mama, să-l strângă de gât. Mai tarziu l-a acceptat pe nevinovatul Arturo, insă urmele acelor evenimente au însemnat nenumărate nopți de insomnii, halucinații și coșmaruri. Mama a însemnat pentru Sábato o "fărâma de absolut", de aceea i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
autenticitatea filosofului, a gânditorului, nici ritmul ființei umane. Filosofia că neliniște impersonala este soluția tuturor celor care fug și se ascund de exuberanta vieții, viața nu se poate evita prin explicații, prin filosofări; viață trebuie trăită, indurată, iubita sau urâtă, adorata sau temută, într-un amestec alternant de fericire sau oroare dat de însuși ritmul ființei, de toate oscilațiile și disonantele acesteia. Filosoful nu riscă nimic, rostul lui este să exprime gânduri, rod al rațiunii, care însă nu egalează măreția vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
luptă cu foștii lui dascăli, iar când a luat conducerea evreilor, amenința cu moartea părăsirea zeului lor unic și nevăzut. Deasemenea, când poporul - după primirea tăblițelor de pe munte - adora vițelul de aur (în amintirea boului Apis) și se închina zeităților adorate în captivitate: Belphegor și Astarot, trecu la pedepse dure. Lupta inițiată de Moise împotriva credinței în zeii planetari va dura pîna la dispariția statului evreu, când credința în astrologie- eliberată de constrângerile clerului habotnic, va triumfa și va face din
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
și antinomie tipologică; este vorba de Ioana d'Arc, fecioara care i-a biruit pe vrăjmașii Franței la Orléans în 1429, și de Gilles de Rais, camarad de campanii militare al Ioanei, convertit ulterior în căpcăun pedofil și executat, asemeni adoratei inimii sale, prin ardere pe rug. Subiectul însuși rămâne unul senzațional, în ciuda miilor de cărți și documente despre viața, destinul și epoca celor doi eroi pe care hazardul îi pune față-n față. Tonalitatea în care narează Tournier este cea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
litigioase ce nu ezită să dezbată locuri comune obsedante de istorie și literatură națională, persiflate în cheie erotică. Eroul, acest Don Juan intramilenar, în timp ce explorează catalogul de eșantioane feminine, se vindecă de incontinență înălțând imnuri și epitalamuri pe adresa femeii adorate, ca alternativă la episoade de depravare, violență și deznădejde. Departe de a fi doar simple exerciții de stil, fișele lui Esterházy, o galerie de portrete-robot, recompun personalitatea femeii din tușe fizice și biologice, din nuanțe psihice și culturale. Ea, iubita
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
paradox: fragilă și dominatoare („voce de bronz și argint”), natura de „cuceritoare” (Elenă Văcărescu), iradiind inextricabil aroganță și simplicitate, prodigios locvace, cu o gestica vehemență, subtil afectată, intransigent justițiara, stăpânește elanul de a convinge și „reflexul de a decretă” seducător. Adorata de contemporani, multi iluștri, si întreținând frenetic „climatul geniului” (Léon Blum, Maurice Barrès o vedeau că întruchipare a condiției geniale), a trăit adulata, cu tot cortegiul simbolurilor excelentei: e lider informal de opinie, conduce în topurile revistelor culturale și ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Ivănescu (ar mai putea fi adăugați George Almosnino și Constantin Abăluță), față de care însă, după cum a remarcat judicios Alex. Ștefănescu, diferă totuși sensibil. Că lirica lui Emil Brumaru are un caracter panerotic, e o propoziție inatacabilă. Lascivitatea, jocul amoros, așteptarea adoratei, dilemele sentimentale alcătuiesc hrana sa cea de toate zilele, ca și viziunea corespunzătoare unor asemenea trăiri, conținând extrapolarea erosului asupra obiectelor „îndrăgostite”, asupra iatacului, asupra peisajului de provincie și a mirabilelor „bucătării de vară”, asupra grădinilor de zarzavat, magaziilor, cișmelelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
ibricul de cafea, îmi place cafeaua, aș vrea să beau, dar o forță interioară îmi spune: nu bea! O sticlă cu vin roșu la care i se alătură o sticlă de lichior preparat de mine din țuică de casă de la adoratele mele surioare: Ileana din Oșești, sora cea mai mare mai în vârstă cu patru ani decât mine, Eva din Dănești, mai mică decât mine cu șapte ani și Via din Tăcuta mai mică cu nouă ani decât mine. Toate sunt
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Mama este o ființă care atunci când vede că sunt numai patru porții de plăcintă pentru cinci persoane, spune că nu i-a plăcut niciodată plăcinta.” Tenneva Jordan „Expresia «mamă muncitoare» este tautologică.” Jane Sellman „Iubirea unei mame simte prezența copilului adorat chiar și înlăuntrul celui mai degradat om.” George Eliot „Femeile știu cum să crească un copil. Ele stăpânesc o îndemânare simplă, fericită, delicată de a pune scutecele, a încălța piciorul unui copil și a îngâna cuvinte dulci fără nici un sens
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
în semn de sfidare la adresa acesteia. Actul ÎI Pe valea unui râu, aproape de Palermo. Giovanni da Procida întors din exil acostează la mal. El intenționează să preia conducerea grupelor de patrioți sicilieni. Procida salută pământul natal (O tu, Palermo, terra adorata) iar în cabaletta care urmeaza își cheamă partizanii la lupta de eliberare a patriei (Nell'ombra e nel silenzio). În continuare el îi trimite pe cei prezenți la treburile lor spre a rămâne singur să-i aștepte pe Elenă și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și eu, precum atâtea tinere femei ale României comuniste să trăiesc consecințele acelui atroce program de inginerie socială. Anii de liceu au avut un rol esențial în formarea mea. Deși eram premianta școlii, îmi amintesc cum profesorii mei, mai ales adorata mea dirigintă, profesoara emerită Elvira Bâtea, încercau să mă determine să nu dau admitere la secția de limba engleză a Facultății de Filologie: nu aveam nicio șansă întrucât printre candidați erau copii care avuseseră guvernantă englezoaică de la 2-3 ani, alții
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
femeile de culoare. Reprezentarea acestor categorii ține de două universuri separate: imaginile acestui secol sunt susceptibile de a transmite integritatea complexității feminine, dramă femeii-statuie sau femeii-păpușă. Mai mult decât oricând, femeia secolului al XIX-lea este în centrul atenției francezilor: adorata sau defăimata, ridicată în slavi sau aruncată într-un bordel. Literatura participa la crearea cultului imaginilor. Imaginea pe care literatura o propune mărturisește despre un adevăr ascuns cu grijă și mascat prin aparente. Femeia este o sclava așezată pe tron
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Nu era lipsit de cultură, e adevărat, mai mult după ureche, și chiar de maniere frumoase, mai mult de salon, dar era complet lipsit de orizont spiritual și de cunoașterea vieții. Era victima mediului familial, a dragostei slăbănoage pentru ființa adorată, ocrotită de orice efort personal, și promovată prin intervenții sau proptele. Domnule Teodorescu, am înțeles că ați avut și o funcție diplomatică (cei din cameră spuneau că atunci când a venit s-a dat drept profesor universitar și diplomat, dar probabil
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
succesul Zarazei lui Cristian Vasile. Chiar dacă una era o carte, iar cealaltă o melodie, ambele despre iubire și femeia fatală care le sucește mințile, îi transformaseră pe cei doi artiști peste noapte în adevărate vedete. Pe Cristi în cel mai adorat cântăreț, pe Mircea Eliade într- un autor îndrăgit de public și chiar vocea din ce în ce mai puternică a generației sale. Și nu doar impactul asemănător al operelor și stima nutrită de admiratori, ci și vârstele apropiate, Eliade fiind doar cu un an
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
leagă o viață întreagă. De neuitat ziua în care neam cunoscut, la Con cursul Internațional George Enescu din 1964, la fel concertele și dis curile făcute împreună prin țară. Am admirat întotdeauna dragostea ce le-o purta părinților, surorilor și adoratei sale fiice, Cătălina! Apoi, cu Viorica m-am întâlnit de multe ori pe sce nele lumii: Covent Garden, Liège, Chicago... O colegă minunată. Îi port o deosebită afecțiune și știu că este reciprocă. Nu voi uita niciodată când, la Chicago
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Se pare că și datorită acestui argument, la sinodul de la Niceea iconodulii i-au Învins temporar pe iconaclaști (până la sinodul din 815), astfel că s-a reinstaurat În chip solemn cultul icoanelor, care puteau fi acum venerate (proskynesis), dar nu adorate (latria). Cercetătorii din domeniul istoriei religiilor Încă nu au stabilit cu exactitate influența pe care iudaismul și preceptele sale („Să nu-ți faci ție chip cioplit și nici orice alt chip ; să nu te Închini lor și nici să le
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la care ne referim a reflectat în esența sa sinteza concepțiilor timpului despre etiologia alienării și despre periculozitatea socială a bolnavilor mintali. Cum de cele mai multe ori alienația mintală era condiționată de incubația unor forțe de origine malefică, posedatul era fie adorat, fie mai deseori supus la exorcisme greu de suportat, uneori chiar exterminat; execuția capitală a încheiat existența multora din alienați. Știm că Occidentul, sub dominația unei mai intransigente teocrații, a oferit multe exemple de acest gen. Ortodoxia a fost mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
va încolăci între ramurile naturii, iar noi vom admira începutul unei noi vieți. Cu o rochie din flori, cu pantofi de rândunele, cu o coroniță din bobocei și o caleașcă feerică din iarbă, coboară purtată cu șase perechi de căprioare, adorata primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe magice care atingând pământul plăsmuiesc viață. Copacii înmuguresc, florile îmbobocesc, păsările concertează, vietățile baletează pe muzica brizei primăvăratice. Și încetișor, pe o rază de iarbă, fluturii zglobii, miresmele proaspete și copiii neastâmpărați
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
ei, rămîn anonimi 4. Anafora pronominală poate fi eventual ușor imprecisă, ca în acest anunț al unui articol care va urma, aflat pe prima pagină a unui cotidian: T26 VOCEA MARIEI CALLAS A TĂCUT ACUM DOUĂZECI DE ANI [Ea] era adorată sau detestată. Tehniciană desăvîrșită, tragediană sublimă, divina soprană putea să atingă culmi atunci cînd [Ø] era inspirată. Dar fragilitatea ei funciară o lăsa descumpănită pe o acută ratată. Ce mai contează! Astăzi sărbătorim un mit al artei vocale. (Tribune de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unei angoase a sfârșitului, încrezător fiind, pe de o parte, în supraviețuirea asigurată de poezie, pe de alta, în viața de apoi. Din acest ciclu, reține atenția mai ales Templul cu șapte statui, în care evocarea participativă a înmormântării maestrului adorat, Al. Macedonski, se împletește cu rezumate lirice ale celor mai cunoscute poeme ale sale. Ultimul ciclu, Bisericuța neamului, este organizat, la rându-i, în trei volete: cel dintâi este „liturgic-iconografic” (Nichifor Crainic), procedând la descrierea detaliată a picturii bisericuței din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
văzut, are două sensuri principale: adversar al lui Cristos și uzurpator al titlului și funcției mesianice. Anticristul își începe activitatea printr‑o serie de înșelăciuni, dar este curând obligat să recurgă la violență. Prin intermediul său, diavolul dorește să se facă adorat și slăvit ca Dumnezeu și împărat absolut. Într‑o primă fază, Irineu își caracterizează personajul ca <ϑ∴2γ≅Η și <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Η. La Sfinții Părinți, ambii termeni sunt aproape sinonimi, având un sens strict negativ. Într‑adevăr, într‑o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
realitate. O astfel de narcoză structurată pe efortul acceptării unilaterale a existenței numai în ideal dăruiește îndrăgostitului nu doar orbire metafizică ci și energia creatoare a romantismului visător. Dinspre potențialul unei asemenea imense energii se consolidează posibilitatea dăruirii depline persoanei adorate. Cu acest idol împrumutat de extazele afrodisiace cel îndrăgostit își făurește la marginea inconștienței acel ev atemporal, acel tărâm în care își postulează autodepășirea. Apoi, lăsând uitarea să-l despartă de himera-creație și de propriul statut demiurgic, o redescoperă întru
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu L-ar fi pus în rând cu Tatăl, pentru a nu se faceo Treime eterogenă, prin amestecul unui element străin. Oare îi lipseș-te ceva lui Dumnezeu, pentru ca să-Și adauge o substanță străină dimpreună cu care să i se facă adorat? Blasfemie!”<footnote Către Serapion, I, 16; 25; PG, XXVI, col. 568 C; 588 C 589 AB. Contra arienilor,I, 18 PG, XXVI, col. 48 C 49 AC. footnote>. Același lucru îlsusține Sfântul Atanasie împotriva arienilor: „Nu există în Treimedecât o
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]