301 matches
-
motive... estetice (e vorba de o estetică a privirii, tributară memoriei voluntare): nefericitul băiat vede o femeie frumoasă culegând flori, fapt ce-i alungă gândul urât și dezlănțuie în sufletul său "o furtună de pasiune". Din nefericire, abia dezlănțuită, pasiunea adoratorului e contrariată de revelația naturii brutale a sexualității: femeia "bălană" urmează temătoare în desiș pe "un om oacheș, păros, cu mâni mari flocoase". "Zdrobit", "descompus", Bizu se întoarce acasă "cu altă moarte în suflet decât cea cu care venise", înțelegând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Cu Lică și Diana se configurează, astfel, raportul triunghiular specific melodramei, în care Bizu e de la bun început veriga slabă, naivul predestinat la încornorare. Ca și Andrei Lerian, cu toată slăbiciunea lui (de... Boubouroche), Bizu se dovedește a fi un adorator rafinat al femeii, un devot al preludiului prelungit, care știe să se bucure din plin de toate mărunțișurile ritualului erotic: glasul iubitei la telefon, fotografiile, scrisorile cu caligrafia și mireasma lor parfumată, zâmbetul și privirea, căldura ori răceala mâinii, atingerea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
De vină e, se înțelege, bărbatul... Înduioșată, Diana își cere iertare pentru sinceritatea ei brutală, exprimându-și totodată convingerea că "iubirea trece peste rațiune și peste simțuri", fiind "ceva insesizabil, inexplicabil" cuvinte ce rănesc o dată mai mult orgoliul lui Bizu, adoratorul misterului feminin, despicătorul firului în patru. Or, cum "enigma lor nu mai era o enigmă, nici pentru unul, nici pentru celălalt", agronomul iese din scenă umilit și îndurerat, repetând mecanic, la rugămintea Dianei, cu lacrimi în glas (nici nu se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tot veni vorba, se cuvine menționat faptul că "idealizarea" pe care o presupune orice formă de amor curtenesc are la bază, după cum arăta Norbert Elias în Procesul civilizării, un sentiment de frustrare generat de conștiința inferiorității sociale și economice a adoratorului (a bărbatului, așadar)120. Idealizarea femeii generează, apoi, pe lângă propensiunea (masochistă) către servitutea voluntară, și fenomenul "dorinței triunghiulare", analizat de René Girard într-un studiu cândva celebru 121 (să nu uităm că triunghiul amoros este prezent în orice melodramă). Eseistul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
obligă pe cutezătorul amant să deschidă cartea taman la episodul cu pricina semn că, pentru Eminescu, "realitatea" nu-i decât un "prilej" de reverie, ce reclamă refugiul în imaginar, în bibliotecă, în "carte" 146. Total opacă la starea sufletească a adoratorului ei, și totuși conștientă că ireparabilul s-a produs ("între noi totul se schimbase dintr-o dată"), Mite "citește" greșit scena sărutului și în romanul lovinescian, și în "amintirile" ei de femeie vanitoasă, cu o excelentă părere despre sine ("Fericirea lui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
suflet, fără s-o fi cunoscut înainte. Cele două femei nu practică, prin urmare, același tip de lectură. Motivele invocate de Lovinescu sunt, în primul rând, rasiale: Mite ("năsoasa", cum o alinta Veronica) e un lector suspicios și își evaluează adoratorul cu o măsură nepotrivită, raportându-l mereu la imaginea standard a geniului romantic vehiculată în cultura occidentală. Cealaltă femeie (tipul lectorului naiv) e însă "din rasa moldovenească" ("argilă românească arsă de soarele românesc și zbicită de vântul nostru"), și abia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
literatura românească, ca junimiștii, "de la nivelul secolului al XIX-lea", cum am văzut că se exprimă însuși el despre atitudinea disprețuitoare a dlui Maiorescu. În această vreme, Eminescu - reacționarul de mai târziu - recomandă cu entuziasm pe Victor Hugo, pe acel "adorator al poporului și al libertății": " Pe acest bard al libertății îl recomandăm cu multă seriozitate junimii ce va vrea să se încerce în drame naționale-romîne" 2. O altă idee esențială a lui Eminescu din această epocă e preocuparea - antijunimistă - de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
destul de fragilă, cum aveau s-o demonstreze și tulburările provocate de afacerea Dreyfus începînd din 1894. Dar, în preajma verii din 1914, aceste întîmplări nu vor putea împiedica o conciliere relativă între utopia națiunii ideologice de la 1789 și conceptul fundamentalist al adoratorilor Franței milenare. Acest proces se hrănește la început din imageria militaristă a lui Paul Déroulède (1846-1914), combatant învins în 1870 care, în 1872, va publica Cîntecul soldatului. Proclamînd în gura mare datoria imperioasă de a recuceri provinciile din est furate
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
omului nou ce urma să vină, atributul unui popor suveran și unit în proiectul său măreț, aceasta n-a constituit altceva decît o escrocherie, idolul federativ al unei patrii a muncitorilor față de care poporul nu trebuie să fie decît un adorator supus, chemat să-și manifeste în fel și chip semnele mulțumirii civice. Acest dublu subterfugiu era destinat să-i amăgească pe locuitorii republicilor unionale. Constituția din 1936 îi învățase că "cetățenii URSS au dreptul la muncă" (art. 118), "dreptul la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
-măreția, maiestatea -, iar ’ikr"m un act al omului - cinstirea Lui (Hatt"b). Qušayr, Ghaz"l și R"z dau o a patra interpretare: mal"l este atribut al divinității, iar ’ikr"m este cinstea pe care aceasta o dă adoratorilor săi95. În notă de la versetul 55, 27, Yusuf Ali, referindu-se la ’ikr"m, sintetizează opiniile despre acest atribut: „Two ideas are prominent în the word: the idea of generosity aș proceeding from the person whose attribute it is and
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vinul de aici, simbolismul se îndrepta către viața de dincolo. Spre deosebire de creștinismul de la începuturi, Bacanalele nu erau îndreptate împotriva ideologiei dominante. Dar reuniunile bahice, al căror caracter secret nu putea decât să neliniștească statul, provocau dezordine și, în special, fervoarea adoratorilor lui Bachus, al căror număr nu înceta să crească, se îndrepta către un zeu al vieții eterne mai degrabă oriental decât roman. Cultul dedicat lui Bachus presupunea un ritual de inițiere personală care reprezenta pentru adepții lui o garanție a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
pasiunea metaforei șlefuite, îndelung căutate, și ale cărui trăiri tind să confere evenimentului, indiferent dacă acesta este unul important sau banal, o aură de ceremonie, de sărbătoare a spiritului. Astfel, prezența iubitei transformă camera într-un „sipet purpuriu”, poetul devenind adoratorul mut al misterelor sacre ale iubirii: „Eram utrenia ta, tu mi-erai umbra/ și-mi arătai statornic dincotro ară și adapă lumina.../ Un sipet purpuriu - odaia,/ o inimă a mea mărturisită/ în care te mișcai foșnind mistere/ O, cum cântau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
adolescentului regal, fiind extrem de marcat de gestul frumoasei doamne de a-l săruta pe frunte la un turnir. După moartea lui Francisc I, Henric al II-lea a urmat la tron (1547-1559) iar frumoasa doamnă de onoare s-a dăruit adoratorului ei de numai șaptesprezece ani, ea avea treizeci și șapte ani, și au mascat cât se poate de mult relația lor prin curtuazie, între ei creându-se o adevărată pasiune, exprimată în poezii. Henric al II-lea a urcat pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de binefacere, să pozeze unor pictori din Paris. Pentru a trăi în lux, în vile cu servitori și în apropierea persoanelor celebre și de notorietate, Mata Hari și-a luat amanți bogați, de preferință prinți, bancheri, ofițeri și diplomați. Printre adoratorii ei se numărau: prințul încoronat al Germaniei, ministrul de război Adolphe-Pierre Messimy, baronul Henri de Rothschild, compozitorii Giacomo Puccini și Jules Massenet. În preferințele ei intrau soldați tineri, spunea ea, să "poată compara națiunile". Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand și a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
doamnă a Argentinei s-a îmbolnăvit, se pare, de cancer ovarian, iar în perioada agoniei, mulțimea, cu lumânări aprinse, a venit în fața palatului să se roage pentru însănătoșirea ei. Moartea ei a îndurerat mulțimea. I s-au făcut funeralii naționale, adoratorii au încercat s-o canonizeze, fără să reușească. Și după moarte, personalitatea ei a continuat să fascineze, pe de o parte, și pe de altă parte, să reaprindă ura detractorilor cu dezvăluiri legate de eleganța stridentă (s-au publicat fotografii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
infernul numit salle de force 23, voi fi poate mândru de a potrivi culorile unei pensule pe care am păstrat-o pentru a onora sau a răzbuna umanitatea. Ea îmi va ceda atunci din energia pe care o acordă uneori adoratorilor ei. Veți fi înspăimântați, judecători orgolioși, sau nu mă veți citi." (cap.11)24 Apariția unor noi personaje atrage după sine o transformere a stilului. Teoreticienii dramei doresc ca personajele lor să adopte limbajul din viață și să se exprime
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aur, sigilii și efigii de sigilii reproduc scene de cult sau Întâmplări mitice. Idolii, care nu sunt Întotdeauna ușor de identificat și care se succed sub aspectul evoluției stilistice prin etapele civilizației minoice, pot reprezenta atât o divinitate, cât și adoratori sau preoți. 3. Formele cultuluitc "3. Formele cultului" Descoperirea unor ofrande și daruri votive a permis individualizarea și identificarea principalelor locuri de cult și conturarea, Într-o anumită măsură, a practicilor rituale. Reproducerile În miniatură, cel mai adesea În material
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei cununi atunci când se aduce sacrificiul; acestui rit Îi aparțin cultele introduse de stat (sacra peregrina publice adscita), printre care cele Îndreptate către Ceresxe "Ceres", Liberxe "Liber", Liberaxe "Libera", Apolloxe "Apollo", Esculapxe "Esculap", Cybelexe "Cybele"; ele sunt celebrate conform riturilor adoratorilor lor originari; le revin respectiv duumvirilor, apoi decemvirilor sau quindecemvirilor (XV-viri sacris faciundus). - „Regula etruscă” (etrusca disciplina); limba cultului este (În parte) etrusca; din ea fac parte mai ales divinația folosind măruntaiele victimelor sacrificate (haruspicina) și interpretarea fulgerelor (Festus, s.v.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultului, cu condiția ca, În acest fel, să nu se acționeze Împotriva decretului senatului, care interzice colegiile ilicite”. În acest sens, sunt cunoscute o mică societate (sodalicium) de sclavi domestici care o venerează pe Isisxe "Isis", o camaraderie (contubernium) de adoratori ai lui Martexe "Marte" (Marticultores), un colegiu (religios?) care se reunește În casa Sergiei Paulina (o asemănare importantă cu „bisericile domestice” creștine) și, pe lângă acestea, asociații de adoratori ai zeilor: Lari, Dianaxe "Diana" și Antinous, Herakles, Mercurxe "Mercur", Apolloxe "Apollo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sclavi domestici care o venerează pe Isisxe "Isis", o camaraderie (contubernium) de adoratori ai lui Martexe "Marte" (Marticultores), un colegiu (religios?) care se reunește În casa Sergiei Paulina (o asemănare importantă cu „bisericile domestice” creștine) și, pe lângă acestea, asociații de adoratori ai zeilor: Lari, Dianaxe "Diana" și Antinous, Herakles, Mercurxe "Mercur", Apolloxe "Apollo", Esculapxe "Esculap" și Hygieia, Jupiter, Saturnxe "Saturn". Și personalul consacrat cultului se organizează În asociații (collegium tibicinum; collegium victimariorum). Cultul Împăratului se organizează, la rândul lui, În diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Totuși, un răspuns univoc la această chestiune este imposibil de dat, acolo unde este necesar să distingem timpuri și Împrejurări, dincolo de faptul că trebuie să pătrundem În intențiile și În convingerile intime ale personajelor ce fac obiectul cultului și ale adoratorilor lor. Se poate observa doar că acest cult Îmbracă forme destul de variate ce merg de la asimilarea regilor și reginelor elenistice, Împăraților și Împărăteselor și a altor membri ai familiei imperiale cu o zeitate sau alta a panteonurilor tradiționale la o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uneori mai degrabă istorico-religioase, alteori filologice. G³th³ conțin elemente care pot fi considerate autobiografice; cel mai relevant dintre acestea este lupta pe care o poartă Zoroastru cu cei fideli vechilor culte, karapan, kavi și usij, diferite categorii ale specialiștilor sacrului, adoratori ai dașva, adică ai zeităților politeismului antic. Această luptă Îl determină sa-și părăsească pământul de origine (cf. mai jos). Mai mult, În afară de epitetul asociat adesea numelui său, Spit³maxe "Spita>ma", al cărui sens este incert, cunoaștem datorită textelor G³th³
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din gândul rău” (Yasna 32, 3). Este greu de găsit o condamnare a politeismului mai radicală decât aceasta: zeii sunt creația unei gândiri rele sau ostile, ca niște iluzii nefaste și himere (Gershevitch, 1975, p. 79, nota 4) alimentate de adoratorii lor, pentru care sunt În același timp sfetnici Înșelători și perfizi. În G³th³ aceștia nu sunt doar obiect al discreditării (Kellens 1991a, p. 52), ci și al unei condamnări fără drept de apel. Concepția pe care Zoroastruxe "Zoroastru" o are
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această acțiune distructivă, principele tenebrelor are colaboratori spirituali (da¶va, druj) și materiali, precum vrăjitori (y³tu; În limba pahlavi, j³d¿g) și vrăjitoare (pairik³, În limba pahlavi, parșg) sau dușmani ai adepților credincioși ai lui Ahura Mazd³xe "Mazda>" (mazdayasna), adică adoratori ai divilor (da¶v³yasna; Lommel, 1930, pp. 16 sq., 90; Benveniste, 1970). Universul răului este totuși plin de entități demoniace care contaminează existența materială (ga¶thya, În limba pahlavi, g¶tșh). La fel ca În cazul angelologiei, și În ceea ce privește demonologia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de exemplu, la admiterea căsătoriei consangvine (În avestică khva¶tvadatha; În limba pahlavi, khw¶d½dah), recomandată În mod special și elogiată În unele perioade istorice; pentru simbolismul luminii și mai ales al focului, care a dus la considerarea credincioșilor ca „adoratori ai focului”; pentru obiceiul funerar caracteristic de a expune cadavrele pe așa-numitele „turnuri ale liniștii” (dakhma: numite astfel de un jurnalist englez), cu scopul de oferi păsărilor răpitoare carnea și umorile lor. În realitate, toate aceste precepte și obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]