251,896 matches
-
acolo pentru totdeauna" (Pisica rațiunii). Adesea prezentă, în pofida cenzurii intelectului ușor snob ("Așa se face/ că poemul pe care-l scrii/ îți sărută gura,/ umărul și mîna,/ ca și cum te-ar iubi" - Stare), senzualitatea se densifică într-o relatare sado-masochistă: "îți aduc poemul pe care l-ai născut./ El vine, ca o încununare a neliniștii,/ cu biciul dragostei și te biciuiește" (ibidem). Dar rebeliunea femininului împotriva masculinului (un soi de luciferism feminin, căci poate fi decelat și un subtext religios al posturii
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
nebun", că Vladimir Streinu îl avertiza, în 1941, că nu va mai fi luat în seamă decît "cînd va dovedi curajul de a fi cuminte", că Nicolae Manolescu se vădea, în 1969, încă surprinzător de reticent, considerînd că "drumețul incendiar" aduce "doar un limbaj insolit și, pînă la urmă, de o dificultate numai exterioară". Morile Domnului macină încet dar sigur, inclusiv neînțelegerile și reținerile în cazul marilor creatori! Alături de cea a Simonei Popescu, cartea lui Ion Pop e un act de
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
convenit, uzual, veștejit, a găsit în Gellu Naum "un temperament prin excelență apt să-l exprime cu mijloacele unui comediograf de superioară înzestrare, cu un subtil gust al înscenării discursului, manevrat în registre diversificate, cu alternanțe "cabotine" și acide ironii aduse în pragul sarcasmului, cu lentori studiate ale "povestirii" evenimentelor insolite (un ritm remarcat de poetul Cezar Baltag, după apariția versurilor din Athanor). Ceea ce s-a numit "plăcerea și știința de a divaga" (Eugen Simion), prezentă mai ales în poemele de după
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
vorba și aici de substituirea tipică și radicală a unei influențe prin alta: substantivul confort a fost împrumutat în română din franceză; astăzi, unii îi refac o formă identică grafic cu a substantivului echivalent din engleză. Forma cu m nu aduce nici o diferență semantică: cel mai probabil, e o simplă greșeală a celor care, nesiguri asupra scrierii corecte românești, au preluat grafia engleză doar pentru că au văzut-o mai des în ultima vreme. într-adevăr, vrînd să verific frecvența erorii în
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
ne putem consola cu ideea că supărătoarea formă va rămîne izolată în efemere texte publicitare: tocmai acestea creează obișnuința, dovedită de aparițiile în liste de discuții, în scrisori ale unor neprofesioniști ai scrisului: "însă bănuiesc că îți place comfortul (ai adus aminte de faptul că poți trăi foarte bine în România cu...1500 euro, ceea ce denotă prezența unei predilecții către comfort și siguranța zilei de mîine" (romania.org/forum, iulie 2002). Așa cum era de așteptat, același tratament e aplicat adjectivului confortabil
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
în Thailanda, bordelurile au trei tarife: "Scurt", "mediu" și "tot tacîmul". După unele zvonuri, un primar de sector din București, nemaiavînd răbdare să aștepte legea organizării stabilimentelor cu pricina, a decis să copieze tarifele. Și, firește, pe lîngă idee, să aducă și niscaiva thailandeze în carne și oase. Ce ți-e și cu globalizarea asta! Iată și o știre din sport: o echipă feminină de fotbal din Norvegia riscă excluderea din campionat fiindcă a folosit drept portar un bărbat. De-ghizat în
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
fatalitate. Indiferent că e plasat în Manhattan (unde, de altfel, ca și la Onești, nici nu există decât "blocuri"!) sau în gulagul siberian, el instituie o anumită mentalitate. Fagurele de beton leagă indivizii între ei cu o infinitate de fire, aducându-i la același numitor. Viața la bloc te obligă să pășești în ritmul celorlalți, să faci sau să nu faci anumite lucruri în funcție de dorința "majoritarilor". Un incubator al democrației, s-ar zice. Oare? Înafara copilăriei și a adolescenței, petrecute "la
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
câteva săptămâni. Ceea ce începeau oamenii ziua, desăvârșeau câinii seara. în scurtă vreme, răsadul cu iarbă a devenit locul favorit al adunării posesorilor de patrupede. Devenisem, pesemne, foarte populari, pentru că nu doar întregul bloc, dar și inși de pe străzile vecine își aduceau simpaticele animale pentru necesitățile fiziologice. Tot răul spre bine - din această experiență m-am ales cu un câștig cultural: în timp ce-i urmăream de după perdea, blestemându-l pe Candide al lui Voltaire, măcar am învățat numele unei infinități de rase. De-
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
și roșu. Am recoltat laudele a vreo două babe, dar și blestemele câtorva doamne ce s-au așezat înainte ca vopseaua să se fi uscat complet. Astfel ferchezuită, banca a devenit, însă, obiectul unui neașteptat diferend: un invidios și-a adus aminte că, de fapt, ea se aflase inițial în dreptul scării vecine și că trebuie schimbată cu aceea - schelet pur - ce atârna semi-îngropată în pământ la vreo zece metri de a noastră. Cu multă diplomație, am ajuns la compromisul istoric: am
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
citesc ziarele și nici nu mă prea uit la televizor, îmi petrec câteva minute pe zi discutând cu vecinii. Adevărul este că viața la bloc valorează cât studiul unei enciclopedii. Mai ales a unui bloc românesc, unde omogenizarea forțată a adus împreună tot spectrul social și, mai nou, politic: au trăit și continuă să trăiască laolaltă profesori universitari și muncitori, doctori și precupețe, ofițeri și zilieri, securiști și șomeri, activiști de partid de grad inferior și ingineri, turnători și foști deținuți
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
care le combătea, ca și Eminescu, dar sociologii și istoricii culturii din secolul XX au demonstrat că se poate evolua și de la formă spre fond. nu este altceva decît acest fond intern corespunzător unor instituții democratice pe care le-am adus din afară. Ar fi, cu alte cuvinte, fondul nou intern creat de niște instituții importate. Două lucruri se produc în istoria noastră confruntată cu o asemenea provocare. Primul este refuzul formei noi. Orgoliul național ne împiedică să acceptăm că, de
Societatea civilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14739_a_16064]
-
sigur, îi va tenta pe mulți. Dar Boris Caragea, precum arătam mai sus, n-are vreo vină ce s-ar cere răscumpărată, ci dimpotrivă, un merit care trebuie relevat. Statuia lui Lenin se cuvine scoasă din exilul de la Mogoșoaia și adusă din nou într-un spațiu vizibil, bunăoară pe ringul de dans al unui restaurant high-life de la Șosea. Așezat pe o platformă rotativă, cu aerul lui de chefliu deshăinat, Lenin i-ar stimula generos pe meseni în libațiile lor prelungite. Cît
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
directă la fondul de imagini al artei noastre plastice. Se știe bine faptul că portretul cel mai bun care i s-a făcut vreodată poetului este... binecunoscutul autoportret. Dacă ar fi să venim cu inventarul și mai încoace, să-l aducem la zi, este suficient să ne reamintim că poetul Sabin Opreanu și-a organizat deja cîteva expoziții de pictură, iar ,,sexagenarul și tînărul" Șerban Foarță a deschis o remarcabilă expoziție de pictură în filigran, de Cromografii, după propria-i onomastică
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
autor, că amestecăm operele și genurile. Semnificativ este și faptul că presa, care a primit scrisoarea (adresată cîtorva zeci de ziare), n-a reacționat. Ce subiect o mai fi și ăsta! Mai mult, directorul EVENIMENTULUI ZILEI (din 23 sept.) îi aduce actorului o laudă uriașă ignorînd banala abatere deontologică. Nici un cuvințel, apoi, în interviul acordat cotidianului de dl Mălăele. Să fie limpede: n-avem nimic cu actorul, nu-i negăm nici valoarea, nici dreptul de a-și sărbători aniversarea! Avem ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
ne-am întîlnit într-un con de lumină tandra și stranie în care uitarea nu avea cum să încapă. Mă întorc acasă încărcată de căldură. Și termin cartea. Dintr-o răsuflare. Îmi dau seama acum că gestul meu împotriva uitării adusese în mine temperatura și energia ideale pentru a citi suită de concepte, de definiții, de căutări tulburătoare în propria lume a lui George Banu. Mi se pare ca stabilesc o legătură foarte intimă cu imaginile și cuvintele, cu autorul însuși
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
Mai grav, politicieni și guvernanți care nici măcar nu înțeleg prea bine ce li se reproșează, dar primul lor gând (transpus în faptă ) este să nege. Cățelușul își face datoria! O altă consecință este neîncrederea în cuvântul dat de cineva. Mi-aduc aminte de o situație stânjenitoare, cel puțin pentru mine ca român. Pe data de 29 aprilie 1999, Parlamentul României ia prima decizie cu adevărat importantă, din punct de vedere al interesului național, după mulți, mulți ani de hotărâri păguboase, adesea
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
vedere pe cameramanii, electricienii, machieuzele sau pe scenografii canalului. La o privire atentă, nici macar Dan Diaconescu nu poate fi învinuit direct de actele invocate. Nu i-am urmărit prea des emisiunile, dar nu cred că el personal a comis delictele aduse în discuție. Or, după cum se știe, într-un stat de drept responsabilitatea e individuală. Firește, ca realizator al emisiunilor considerate nocive (dar, atunci, de ce numai transmisiunile din 31 iulie și din 10 septembrie 2002?), Dan Diaconescu trebuie tras la răspundere
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
1998. Plasată în Dublin, în anul 1964, acțiunea filmului se centrează pe destinul a patru tinere, care ajung forțat într-o mănăstire catolică de maici ale Ordinului Sfintei Magdalena, păcătoasa pocăita. Care sînt păcatele pentru care cele patru tinere sînt aduse la mănăstire? Una dintre ele este violată la o petrecere și printr-o ciudată logică e considerată vinovată de ce i s-a întîmplat, alta are un copil din flori, iar alta pur și simplu pentru că e prea frumoasă și atrage
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
bun. Abstracția poemelor, calme, mature, nu stă în conceptualitate, ci mai curând într-o ciudată detașare de subiect, eterare a imaginilor cu un copleșitor ecou metafizic, insă trădând golul, anxietatea, totodată calmă derulare emoțională: "o carte cu imagini răsturnate/ voi aduce pe țărmul gol/ aștept să văd cât de aproape sunt două zile." Ioan Vieru are o privire de spectator, ca în fața scenografiilor angoasante ale lui De Chirico. Cu greu se poate decela realismul din metaforă, totul este filtrat subtil, filosofic
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
tipărită în 1949, la opt ani după moartea autorului, si spusese că la fel arată și când o cumpărase de la un batran anticar evreu pe care, culmea! îl chema tot Bloom, Florea, Florica, cum ar veni. Iar sublinierile, de care adusesem vorba, oarecum mirat că ele, practic, ocupau uneori pagini întregi, otova, una după alta, nu-i aparțineau, nu el le făcuse, ci așa cumpărase cartea care se părea că trecuse prin mâinile a nenumărați clienți, studenți în special, niște profesioniști
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
de licență în perspectivă... În fine, mă făcusem înțeles. Dar asta datorită fizicei invocate, instrumentul de bază al cunoașterii americane. Făcând o miscare greșită, cartea alunecă de pe masă, gata să cadă...În ultima clipă, o prinsei în zbor. Când am adus-o la loc, ochii îmi căzură pe pagina subliniată cu un creion albastru. De astădată însă nu era subliniat decât un singur cuvânt pe care il deslușii anevoie: Mrkrgnaô!... - cu o liniuța de dialog înainte, semn că vorbea o persoană
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
la Ploiești!". Era o reflectare de egoism, însă mai degrabă a unui primitiv instinct de conservare, de apărare personală, aș spune că de mai slabă forță blasfematorie decât dorința de moarte a caprei vecinului, care doar în abstract îi poate aduce un folos celui care proferează blestemul. Dar câți au observat puterea general destructiva a acestei invectine (uneori reluate cu zâmbet ironic sau măcar în glumă)? Iată constatarea momentului actual: actualitatea. Logică blestemului aparent "simplu egoist" este ca, astfel, vor muri
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
putea fi pe deplin "românesc"?), cercetarea românească (la pământ!), medicina (invadată de medicamente străine experimentate pe pacienți); unde, frumoasele peluze cu multicolorele și parfumatele petunii și crăițe autohtone, de pe Litoral, lăsate să piară, dar înlocuite în schimb cu bieți palmieri aduși pe "bani verzi" și suferind exilul că și nefericitul Ovidiu (de pe acum tânjind la locurile natale, iar la iarnă vor simți, ca și poetul român, vântul turbat de la malul mării, unde îngheață valurile). Tot "actualitate": recent am intrebat în Italia
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
1918>. Am pierdut toată dimineață. Căpătat pe 500 lei o autorizație Arena. Titlul place, mie-mi pare foarte sălciu. Fac socoteli care nu îmi ies după voia inimii". Până și căsătoria cu o studentă, viitoarea poeta Tana Quil, care îi aduce o moștenire neașteptată, este fructificata pentru finanțarea revistelor "Deșteptarea" și "Omul liber", după mărturia lui Șasa Până din Notița bibliografica la volumul de versuri Nocturne, de Tana Quil. Aminteam mai sus despre angajarea într-o adevărată rezolvare de șarade pentru
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
în bună parte după semnele portretului din salon. Restul - e chipul lui Pașadia, căci stirpea coborîtoare din armaș, ni se spune, i-a moștenit felul și firea. Cu această constatare, diferențele dintre secvența de la început și cea care ni-i aduce în față pe străbunic și pe ultimul dintre urmașii săi devin semnificative. De la Pașadia, Povestitorul află că armașul era un Bergami, un italian poate, după rezonanța numelui. în orice caz, un occidental. Decide însă să-i spună cititorului că armașul
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]