316 matches
-
menirea lor era să ajute, nu să persecute pe cei mai talentați. Dispărea gustul pentru delectarea artistică ca să se impună cel pentru funcții. Nume indistincte își forjau trivial cariera, călărind pe șeaua lingușirii și pretinzînd la rîndul lor să fie adulați. Încet, încet se instala banalitatea. Din cauza grijii excesive pe care mi-o arăta mama, în mine se curmase nevoia firească de cruzime. Nu eram un luptător. Războaiele mele rămîneau imaginare. Așa cum spunea și Toader Știr, eram un degenerat. - Ești un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
degetul. Oricum, himenul se refăcuse. Unicul bărbat adevărat din viața ei, Robert, se chinuise două luni până să reușească să o pătrundă. O duruse tare și cursese o mulțime de sânge. În general era adorata și prințesa tuturor. Robert o adulase. Îi spusese că ar vrea să o desfigureze, să rămână pe vecie a lui. Odată se arătase rece cu el, pe malul mării și, nici ea nu înțelege când și cum a fost posibil, l-a văzut până la piept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nenumăratele opriri și banchete, Vitellius și soldații lui, mereu gata să se îmbuibe, să bea și să ucidă. Erau șaizeci de mii de soldați, știați asta? Și toți erau adunați în jurul împăratului, toți înaintau spre Roma împreună cu senatorii... Toți îl adulau... și prostituatele, bufonii, conducătorii de care... M-au impresionat rechiziționările de alimente din orașele pe care le-am străbătut, clădirile oficiale și casele devastate, femeile violate, țăranii... Am văzut cum erau jefuite câmpurile cu grânele gata de cules și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru G. Tutoveanu, repetată și în „Bârlad, oraș de veche tradiție cărturărească” din „Pagini medicale bârlădene” nr.126/127/2008. În ce ne privește pe noi, bârlădenii, în timpul vieții și după G. Tutoveanu, n am zăbovit o clipă a-l adula. Îmi amintesc prin 1948, școala, Liceul „Gh. Roșca Codreanu” organiza cu acceptul doamnei Eugenia Tutoveanu și în prezența numai a ei, pelerinaje pe la casa, c amer a și patul lui G. Tutoveanu, care ne primea ceremonios și îngăd uito r
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
m-am gîndit la sinucidere. Însă m-am gîndit cu mult mai intens la moartea altora. Uneori cu folos. I.M. Noi, cei care scriem, sîntem puternic marcați de marile cărți ale secolului XX. Le-am citit și recitit, le-am adulat, ne-am Îndrăgostit nebunește de ele. De ce nu Îmbătrînesc o dată cu noi? R.P. Ar fi frumos s-o facă. Pe de altă parte, numai proștii Îmbătrînesc. I.M. Este proza de azi mai mondenă decît cea a Înaintașilor? R.P. Proză mondenă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fugea dinaintea Filistenilor. 14. S-au așezat în mijlocul ogorului, l-au ocrotit, și au bătut pe Filisteni. Și Domnul a dat o mare izbăvire. 15. Trei din cele treizeci de căpetenii s-au coborît la David pe stîncă în peștera Adulam, cînd tabăra Filistenilor era în valea Refaimiților. 16. David era atunci în cetățuie, și o ceată a Filistenilor era la Betleem. 17. David a avut o dorință, și a zis: "Cine-mi va aduce apă de băut din fîntîna de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
prezentate pe mii de canale video de femele care sînt plătite și operate periodic. Zîmbind mereu, ele citesc - pentru că oricum n-ar fi în stare să țină minte mare lucru - ce nenorociri s-au mai întîmplat. Masculii, în schimb, sînt adulați dacă se bat bine sau cîntă, dacă intră pe "scena politicii" sau aleargă de bezmetici după niște chestii umplute cu aer de-al lor - mai mari sau mai mici, în funcție de dioptriile privitorilor. Între altele, vor să aibă și să risipescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
ce mi-l aduceți? 15. Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceți pe acesta și mă faceți martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?" $22 1. David a plecat de acolo, și a scăpat în peștera Adulam. Frații lui și toată casa tatălui său au aflat, și s-au coborît la el. 2. Toți cei ce se aflau în nevoie, care aveau datorii, sau care erau nemulțumiți, s-au strîns la el, și el a ajuns căpetenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ar fi fost substituite corpurile și că mormântul lor ar fi fost gol. Ca orice muritor de rând se mulțumește cu acel loc de veci - deși în viață lumea i se părea prea mică și cei din jur l-au adulat din interese meschine. în cele ce urmează voi îngloba imediat eseul „Pensionarii vor ieși din criză grație ajutorului dat de U.D.M.R.”. Duminică, 14 noiembrie 2010, la ora când voiam să trec să mă odihnesc de prânz, soneria zbârnâie ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la Ieșua, la Molada, la Bet-Palet, 27. la Hațar-Șual, la Beer-Șeba și locurile care țin de ea; 28. la Țiclag, la Mecona și în locurile care țin de ea, 29. la En-Rimon, la Țorea, la Iarmut, 30. la Zanoah, la Adulam, și în satele care țin de el, la Lachis și în ținutul lui, la Azeca și în locurile care țin de el. S-au așezat astfel de la Beer-Șeba pînă la valea lui Hinom. 31. Fiii lui Beniamin s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Herbert Spencer pleac? de la premize diferite ?i ajunge campionul unei sociologii organiciste care va fi curentul de g�ndire dominant �n ?tiin?ele sociale ale ultimului deceniu al veacului al XIX-lea. Autor de succes �nc? din timpul vie?îi, adulat de c?tre unii, f?cut de ru?ine de c?tre al?îi, filosoful englez merit? mai mult dec�ț uitarea �n care a picat dup? moartea sa. Pozitivist consecvent, acest inginer �n domeniul c?ilor ferate, reconvertit la
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
sînt instalate pe terenurile aparținînd domeniului regal, cum ar fi o anumită tabără de la Predeal." Această toleranță a regimului în privința legionarilor este confirmată de Crainic care-1 consideră pe Codreanu, după 1933, ca fiind "tînărul șef al mișcării politice, orgolios cîteodată, adulat de guvern, agreat de camarilă, cultivat de național-țărăniști și pe deasupra adorat ca arhanghel de către legionari". Represiunea, atunci cînd aceasta se manifestă, îi costă scump pe responsabilii politici care îndrăznesc să-i aresteze și să-i judece pe gardiști. Unui diplomat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
auzi finalul reclamei "Always Coca-Cola" "Întotdeauna Coca-Cola") "gheorghe popescu" de gheorghe popescu Constantin Popa: Frica naște frică... Un spectacol oglindă Există, fără îndoială, o tiranie a Trecutului mai mult sau mai puțin apropiat. Îl evocăm, îl cităm, îl renegăm, îl adulăm, îl detestăm, dar el, trecutul, s-a instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Grantécrivain a murit. N-a murit. Atîta vreme cît postmodernitatea franceză rămîne o antimodernitate, voința de a denunța Falsul În numele unui Adevăr indicibil face ca literatura să nu părăsească spațiul public al Judecății. A mai rămas un judecător: Michel Houellebecq. Adulat și contestat deopotrivă (e o formulă foarte banală, dar ea se aplică Întotdeauna În cazul personalităților puternice, deci n-o evităm), Michel Houellebecq este astăzi scriitorul francez datorită căruia se vorbește Încă, În afara cercurilor specializate, despre literatura franceză contemporană. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a individului la societatea contemporană. Pentru Houellebecq, literatura este doar un mod de a spune adevărul. De aceea, el va fi mereu disprețuit de cei care cred În Literatură (el, cu pozitivismul lui reacționar, dacă se poate imagina așa ceva) și adulat de cei care au o mare nevoie de identificare. Cel mai corect ar fi să-l privim pe Houellebecq drept scriitorul francez al ultimilor 20 de ani. Ajuns dincolo de porticul sanctuarului cultic, rătăcit printre bucăți mari de piatră rămase din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de speranță, de așteptare optimistă — asemănătoare fazei de „cristalizare” din iubire, de care vorbesc scriitorul Stendhal — dominante sunt, spune Cleramboult, stările de bucurie, de satisfacție, de orgoliu chiar, date de convingerea fermă a erotomanului respectiv că persoana pe care o adulează și a cărei dragoste vrea să o obțină îi acordă toate avansurile dorite. În cazul însă în care persoana adultă dezamăgește, nerăspunzând în măsura dorită la așteptările manifestate față de ea, atunci poate apărea un puternic sentiment de frustrare, asociat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și-l impune par a demonstra că el pune preț pe cunoscuta plăcere aristocratică de a displăcea unui public sancționat adesea pentru neînțelegere. De aici, revalorizarea marilor teme, imagini sau mituri poetice, inclusiv a acelora pe care congenerii săi le adulează (un exemplu elocvent este atitudinea total ireverențioasă față de lumină din Plecat sunt de mult din Abdera, acolo unde se înscenează un ritual total diferit de ceremonia plină de gravitate din Îndoirea luminii lui Nichita Stănescu: "abia o lumină în patru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reevaluărilor”, a creării unei adevărate brambureli din care cititorul obișnuit nu mai înțelege nimic, patimă a cărei aripă a lovit după 1989 fără discernământ, în mari valori ale literaturii noastre nu l-a ocolit nici pe Nicolae Labiș. Poet controversat, adulat de unii, privit cu rezerve de alții, sau pur și simplu pus la zid de către anume critici și istorici literari, autorul celebrului poem Moartea căprioarei (care, în treacăt fie spus, nu poate fi ignorat nici azi și nici în viitor
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
pp. 98-99). Patriotismul se traduce, așadar, prin a fi un supus obedient, creștin devotat religiei patriei și cetățean plătitor bucuros al birurilor, respectuos față de legile civile și dispus să își sacrifice însăși propria viață pe altarul patriei pe care o adulează. Cam în același timp în care catehismul omului creștin, moral și patriot al lui Aaron dobândea statutul de lucrare canonică în literatura didactică, în Transilvania, Curtea de la Viena își continua demersul de promovare a unui patriotism civic paternalist ca parte
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă față de femeie, un fel de polarizare a locului pe care trebuia să îl ocupe: fie în adâncurile cele mai tenebroase, fie pe un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă tradiția misogină a gândirii medievale poziționa femeile într-un abis, convențiile dragostei curtenești, ca și cele ale cultului Fecioarei Maria, au fost mereu privite ca dăruindu-le un loc elevat, pe un piedestal, însă, percepându le mereu într-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare că descoperă o plăcere aparte în a fi adulată. Remarcăm aici o ironie sofisticată, oarecum greu de identificat în spatele convențiilor vremii cărora autorii se supun. Adaptând Teseida lui Boccaccio, Chaucer a schimbat unele episoade astfel încât să le confere o cauzalitate, iar povestirea sa să se apropie mai mult de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nostru. A iubi și a fi iubit, iată taina fericirii” (J.B. Bousset). * „Există oameni care iubesc și caută ceea ce li se aseamănă, și unii care iubesc și urmăresc contrariul lor.” (J.W. Goethe) Primii sînt de regulă, cei care se adulează și pentru care e mai important „prezentul”, decît „viitorul”. Ceilalți au conștiința limitelor lor și doresc schimbarea. „Secretul oricărei diplomații este să te pui În locul celuilalt.” (G.W. Leibniz) Cu obsevația că și „capacitatea empatică” ar trebui să aibă un
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Fecioarei Maria, sau intrigante, distructive, malefice, precum Eva. Uneori femeile erau reprezentate ca fiind adevărate nimfomane, cu un talent special în a-i atrage pe bărbați pe calea păcatului și a-i distruge. Alteori erau așezate pe un piedestal fiind adulate, ca adevărate simboluri de castitate. Aceste puncte de vedere diametral opuse au devenit sursa dezbaterilor literare privind natura femeii, care a început în Evul Mediu și au continuat și în secolul al XVII-lea. Fiecare tabără își apăra punctul de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o altă localitate sau o eventuală căsătorie ar reprezenta salvarea, ea ar rămâne stigmatizată, ajungând la mila familiei. În timp ce pentru Veta dragostea este cea care contează, în cazul Zoei dorința de a domina pe plan social, de a fi mereu adulată pentru frumusețea și mai ales pentru poziția ei socială este definitorie. Dintre cei doi parteneri, cel îndrăgostit pare a fi Tipătescu, iar nu doamna Trahanache. Zoe este personajul cel mai complex și mai studiat din O scrisoare pierdută, singurul care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în periodice, sub varii generice, Impresii de călătorie prin Europa, Poveștile telegrafistului X.Y., Din memoriile unui neuroastenic, „Vorbe... vorbe” au rămas netipărite în volum. În publicistica lui B., impulsiunile umorale prevalează. La început, apropiat de junimiști, pe care îi adulează în scrisori și dedicații, el denunță ca „primejdie națională” literatura „falsă”, prin care înțelege atât veleitarismul impenitent, cât și tentativele moderniste. Ulterior, se arată deosebit de agresiv față de „ardeleni”, atacul extinzându-se și asupra „Sămănătorului”, ceea ce îi va atrage simpatia cercului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]